Arhiva lunii ianuarie 2016

Cand joaca devine ceva serios

Sunt o fire jucausa si cred despre mine ca sunt creativa. Imi place sa ma joc si, din cand in cand, mai fac pariuri in glume cu prietenii, colegii de breasla, uneori pierd, deseori castig, important e ca totul devine un pic mai fun. Si pentru ca sunt curioasa din fire, am cautat sa aflu care a fost primul “nebun” suficient de creativ incat sa zica intr-o zi – “Pui pariu cu mine ca fac asta sau NU fac asta?”

Istoria scrisa, ca cea nescrisa e ratacita pe buzele unor bosimani din Africa sau cine stie ce trib ratacit din Amazon, daca mai exista si care isi pastreaza amintirile prin viu-grai, din gura-in-gura, de la cel mai batran la cel mai tanar. Ca sa fac o paranteza, mereu m-am intrebat daca o astfel de “biblioteca” ambulanta era ucis mai devreme ce se intampla cu tot ce a memorat? Dar asta e o divagatie in stilul meu caracteristic. Sa revenim.
Parca pe la orele de istorie am auzit ca prin anul 776 i.e.n, in Grecia Antica, elenii „mancau” sport pe paine, cumva cam cum consuma azi englezii fotbalul. Pentru cei ce nu stiu, pe atunci jocurile nu se tineau doar preajma muntelui Olimp. Existau si jocurile Pytice din Delphi, jocurilor Istmice din Corint sau Nemeea, unde elenii pariau diverse sume de bani pentru a-şi spori veniturile. Continuarea Cand joaca devine ceva serios

[New place in town] Form Fusion

Stiti locurile indoor care te fac sa te simti ca si cum ai fi intr-o gradina de vara?
Asa este Form Fusion! Piatra cubica te intampina de cum intri pe poarta si te insoteste si in locatie, iar caramida vizibila si peretele de verdeata te duc imediat cu gandul la o gradina cocheta pe care o vizitezi intr-o zi torida. Asta chiar daca afara sunt de fapt cateva grade, si alea mai mult cu minus decat cu plus.

Am fost joi la evenimentul de lansare a acestei noi locatii si am plecat placut impresionata.
Form Fusion este un restaurant cu specific fusion si bar, situat central in Bucuresti.
In primul rand mi-a atras atentia design-ul minimalist ce imbina perfect modernul cu vintageul, cimentul cu verdeata, metalul cu lemnul.

Form FUsion
Da, Bogdan s-a lovit la cap. Si jur ca nu-s eu de vina!

Tot combinatii inedite am intalnit si in meniu, unde orientului se impleteste cu occidentul si clasicul cu creativul. De fapt cam asta inseamna fusion…Specificul fusion lasa echipa din atelierul de creatie aka bucatarie sa se manifeste mai liber in dish-urile selctionate pentru meniu. Poti gusta de la un Ramen, specific japonez, reintepretat, la o alta versiune de Hummus, cu crema de caju, si salata Tabouleh cu fructe, la o Toca- Nita, comuna dupa denumire, dar facuta cu fructe de mare, pana la un exotic Ochi De Dragon, doar unul din deserturi.

Sursa: facebook
Sursa: facebook

Gama bauturilor te face sa iti gasesti ceva pe sufletul tau indiferent de momentul zilei sau de stare. Vinuri alese, cocktailuri inainte de servirea mesei si dupa, limonade cu un twist, cafele fine si alte clasice ale unui bar.

Gulia s-a axat mai mult pe un vin rose (it was one of those days, I guess), aromat si usor, fara efecte secundare…decat poate un plus de creativitate! La un moment dat am descoperit-o pe Dudus la mine in pahar! Uitati-va si voi daca nu ma credeti! Am pozat-o!

Form Fusion

Nu-mi ramane decat sa va mai zic ca daca sunteti in cautare de combinatii surprinzatoare (si nu ca alea din reclamele la mec), Gulia va recomanda Form Fusion! Pe strada Vasile Lascar, la numarul 173.

 

Finn Crisp – parte a unei diete echilibrate bazata pe fibre dietetice esentiale

In ziua de astazi, auzim la tot pasul o multime de lucruri despre cum sa ai un stil de viata sanatos, cum sa iti mentii silueta sau tot felul de descoperiri ale dietei perfecte. Insa, care este pana la urma adevaratul secret pentru o dieta echilibrata?! Raspunsul nutritionistilor la aceasta intrebare este alimentatia sanatoasa si sportul. Ultimele cercetari arata ca un stil de viata sanatos este cel bazat pe fibre dietetice esentiale, deoarece acestea contribuie la mentinerea sanatatii sistemului digetiv si la mentinerea sanatatii optime.

Cu toate acestea, una dintre principalele cauze care ingreuneaza adoptarea unui stil de viata sanatos este fara indoiala, agitatia contemporana in care traim. Gustarile nesanatoase dintre mese, neglijarea activitatilor fizice, mesele luate in graba sau la ore tarzii, sunt doar cativa dintre factorii care contribuie la disfuctiile organismului nostru. Continuarea Finn Crisp – parte a unei diete echilibrate bazata pe fibre dietetice esentiale

Ce-a fost si ce-a mai ramas: Triajul Bucuresti

Ocupand o suprafata de cateva sute de hectare, Triajul Bucuresti, merita explorat. Ceea ce am si facut, timp de cativa ani. Fiecare incursiune, in orice anotimp, pe jos sau cu bicicleta, iti dezvaluie lucruri noi, nebanuite la incursiunea anterioara. Asa ca, daca nu stii ce sa faci intr-o zi de wekeend, indiferent de vreme, merita deplasarea.

Triajul Bucuresti

O sa descoperi trenuri abandonate, cu copaci si vegetatie crescute printre scandurile putrezite, cladiri parasite, linii care de mult nu mai duc nicaieri sau se pierd in pamant dupa ce-au pierdut lupta cu natura. In acelasi timp o sa descoperi ca triajul e viu, presarat cu mici cartiere ale fostilor si actuali lucratori la caile ferate, cu multi copii care se joaca, cu un teren de fotbal, cu blocuri vechi, construite in stilul auster al vremurilor trecute. Unele gospodarii au inglobat  structuri tehnice, turnuri de apa, vechi pompe de alimentare cu apa a locomotivelor cu aburi.

Triajul Bucuresti

Recomandarea mea e sa sari prima portiune, cea dintre pasarela de la Aschiuta (desi o urcare pe pasarela aia iti ofera o perspectiva interesanta si poti urmari si felul in care se formeaza trenurile de calatori care vor pleca din Gara de Nord) si sa intri direct in inima triajului, prin capatul strazii Marmurei (din Sos. Chitilei vis-a-vis de biserica cea mare de la sosea). De acolo, dupa ce traversezi liniile de cale ferata (atentie, pe aici trec trenuri) si dupa ce contempli o ruina care este de fapt o statie in functiune, halta Pajura sau cum o mai stie lumea, halta Marmurei, traversezi din nou cateva linii si apoi, ori mergi la dreapta pe primul drum ori continui drept si faci la dreapta pe al doilea drum (dupa ce mai traversezi niste linii abandonate care duc direct in curtea unor case).

Triajul Bucuresti

Dupa care, pe alese, in orice directie ai apuca, ai ce vedea. Daca mai traversezi linii, ajungi in Giulesti, daca intai te mai afunzi in triaj si abia apoi traversezi pe la „biuta”, care e un fel de delusor de pe care sunt impinse vagoanele pana la un loc in care linia se imparte in 18 alte linii, pe care se formeaza trenurile de marfa. Din liniile astea mai functioneaza doar 1-2, restul sunt pline de vagoane abandonate, care, periodic, sunt taiate si trimise la fier vechi. Spectacol impresionant si el, daca te nimeresti pe acolo, o coloana lunga de camioane asteapta sa fie umplute cu resturile zecilor de vagoane facute bucati de un furnicar de oameni cu aparate de taiat. Apoi ajungi in mahalaua Giulesti Sarbi, loc de mare implicare, unde, daca scotocesti bine, mai gasesti cate o casuta tipica pentru mahalaua Bucuresteana de odinioara. Dupa ce se termina mahalaua dai de un camp intins, marginit pe dreapta de sirul nesfarsit de vagoane abandonate sau mai putin abandonate si in stanga de o linie, peste care, daca o traversezi, ajungi la manastirea Chiajna.

Triajul Bucuresti mahala Giulesti Sarbi

Interestante, pe campul ala, sunt niste gropi adanci, conice, unele pline cu apa. Parerea mea e ca alea sunt ultimele urme ale bombardamentului american din 4 aprilie 1944.

Triajul Bucuresti Chiajna

Daca o iei spre manastire si chiar treci de ea, mergi printr-o zona pustie, cu vegetatie de mlastina, marginita in dreapta de fosta groapa de Gunoi, brazdata de cateva raulete, pana in localitatea Chiajna, de unde, mergand pe malul Dambovitei, ajungi pana la coada lacului Ciurel.

Triajul Bucuresti manastirea Chiajna

Triajul e urias si ar trebui scrisa o carte pentru a-l descrie. E interesant de vazut si pentru a-ti face o idee despre ce-au fost candva Caile Ferate Romane si ce-au ajuns, despre delasare, furt si nepasare.

Triajul Bucuresti

 

Din loc in loc, cate un artist isi pune amprenta si aduce putina culoare in peisajul post-industrial, cate un fotograf incearca sa captureze spiritul defunct al triajului, sau, cate o familie sarmana, pripasita in cate o structura abdonata, incearca sa-si faca un rost, cultivand un petec de pamant.

Triajul Bucuresti

O mica galerie cu fotografii stranse de-a lungul mai multor plimbari in Triajul Bucuresti:

Unde isi vor petrece romanii vacanta de Paste?

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu ma gandesc numai si numai la vara.
Daca stiti ca pana atunci mai e un martie, o primavara si un Paste, atunci poate ar trebui sa aflati urmatoarele:

In ultimii ani, romanii au decis sa isi petreaca vacanta de Paste peste hotare, in tari cu un mare impact cultural si peisaje extraordinare. Tocmai din acest motiv, Paralela 45 propune patru destinatii unde vacanta de Paste poate fi traita la maximum alaturi de cei dragi. Continuarea Unde isi vor petrece romanii vacanta de Paste?

[Cronica de film] The Finest Hours – Furtuna Extrema

Si ne-am aventurat azi intr-o furtuna extrema, adica am fost sa vedem filmul The Finest Hours. Cred ca daca avampremiera ar fi avut loc acum vreo doua saptamani, am fi iesit cu totii traumatizati…

In 1952 o furtuna teribila a lovit New England, devastand orasele de pe tarm si facand ravagii in larg. Tot in acel an Bernie (Chris Pine) si Miriam (Holliday Grainger) s-au indragostit si isi faceau planuri de nunta.
Chiar in ziua in care Bernie se ducea la superiorul sau (Daniel Cluff – Eric Bana) pentru a-i cere permisiunea ca in data de 16 aprilie sa se casatoreasca („those are the rules”), se porneste furtuna.

finest-hours-bernie-miriam

Era 18 februarie 1952, ziua care va ramane in istorie pentru ca avut loc cea mai grozava actiune de salvare intreprinsa de o nava mica. Da, filmul este bazat pe fapte reale.
In larg se afla SS Pendleton, un petrolier T-2 pornit spre Boston, care a fost efectiv rupt in doua de forta incredibila a valurilor. Spre salvarea lor porneste Bernie Webber, capitan la Paza de Coasta si inca trei barbati, folosind o nava de lemn de mici dimensiuni. La valuri de 30 de metri barcuta lor parea o cutie de chibrituri.
Ce se intampla cu cele doua jumatati ale navei si daca primeste Bernie permisiunea de a se casatori cu Miriam, evident, nu veti afla de la mine.

The Fines Hours - Furtuna extrema

Pe langa povestea despre curajul si determinarea celor doi eroi, Bernie si Ray Sybert (Casey Affleck), filmul ne arata si cum un eveniment de asemenea proportii poate schimba mentalitati si poate lega prietenii intre cei mai mari dusmani. Este o poveste emotionanta despre niste oameni care si-au pus orgoliul si preconceptiile de-o parte pentru a trai toti sau a muri impreuna.

Mi-a placut mult filmul asta, mi-a placut povestea, mi-a placut regia…mi-a placut tot!
Actiunea te tine bine infipt in scaun si te face sa te simti ca si cum ai fi si tu in mijlocul furtunii luptandu-te pentru viata ta. Pe bune! Mie mi-a fost chiar si foarte frig! Si n-am fost decat la IMAX, va dati seama daca ma duceam la 4DX?

N-am cum sa nu va spun despre imagini pentru ca au fost absolut bestiale! Aproape ca fiecare cadru merita sa fie printat si expus, puteai face un tablou din fiecare imagine! Superb!

Cu toate astea, recunosc ca am fost dezamagita de lipsa efector 3D. Unde e 3D-ul? Ar fi meritat 🙂

the-finest-hours

Daca tot am ajuns la capitolul suparari si v-am spus un mic minus al filmului, hai sa vi-l zic si p-ala ceva mai mare. Stii cum era in liceu cu compunerile la romana, mai ales alea de la teste, cand te lovea o idee buna si o dezvoltai frumos, totul curgea absolut perfect si apoi te uitai si vedeai ca nu mai ai loc decat o pagina asa ca tranteai repede concluzia? Eh, asa mi s-a parut mie ca s-a intamplat cu finalul acestui film. Furtuna mare, vant puternic, valuri gigantice, moarte iminenta, clipesti si ninge ca in povesti, lumea e zambitoare, apa parca te imbie sa faci o baita…
Daca va amintiti scena din Ice Age in care Sid striga cu mult entuziasm „We’re gonna liveee” si imediat dupa „we’re gonna dieeee”! Cam asa de rapida a fost si trecerea de la pericol la happy end in The Finest Hours.

Daaar, on the bright side, nu stiu daca au facut-o intentionat, dar ambii eroi au ochii albastri, asa cam ca marea 🙂
Thumbs up, if you ask me!

Eu va recomand sa mergeti sa vedeti filmul The Finest Hours – Furtuna Extrema. Sigur o sa va placa!

The Fines Hours - Furtuna extrema

[Cronica de film] The Big Short – Brokerii apocalipsei

Si-am fost azi sa vedem The Big Short – Brokerii apocalipsei, un film bazat pe fapte reale si descrise in romanul best seller al lui Michael Lewis (The Blind Side, Moneyball).
Filmul, regizat de Adam McKay, are o distributie cu greutate: Christian Bale, Steve Carell, Ryan Gosling, Brad Pitt, iar in weekendul ce tocmai a trecut a primit premiul pentru „cel mai bun film” in cadrul celei de-a 27-a gala a premiilor Sindicatului producatorilor americani (Producers Guild of America).

the-big-short-brokerii apocalipsei

The Big Short este o drama impletita cu faze comice, care prezinta mecanismele care au stat la baza crizei financiare din 2008, cu accent pe povestea a patru outsideri care au observat ceea ce marile banci, media si guvernul refuzau sa vada, si anume, iminenta colapsului economiei globale. Acestia au profitat de moment, au facut investitii extrem de indraznete, au pariat impotriva bancilor si au ajuns sa descopere niste dedesubturi care i-au facut sa se indoiasca de oricine si orice. Daca in final au castigat sau nu, evident nu veti afla de la mine. Dar probabil oricum stiti cum se termina povestea asta.

Acum ce sa zic, un film foarte misto, scenariu foarte bun, distributie de milioane (literally), pacat ca nu am inteles nimic din film! Sa nu ma intelegeti gresit, the big picture imi e foarte clara, rezumatul de mai sus imi apartine, vorbesc aici de detalii, de fiecare scena in parte. Nu am inteles chestiile pur economice, cum si ce invarteau ei acolo…

the-big-short-brokerii apocalipsei

Cu toate astea, bai am stat cu sufletul la gura, tensiunea crestea, mereu mai descopereau cate o chestie noua. Nu intelegeam ce e cu chestia aia, dar valelelu panica mare!
Sunt convinsa ca voi, cei care stiti si intelegeti economia, veti trai si mai intens povestea acestui film.

Chiar daca toti actorii au jucat impecabil, de departe preferatul meu a fost Christian Bale. I-a iesit perfect rolul acelui nebun, geniu neinteles, socially akward, caruia toata lumea trebuia sa i se adreseze Dr. Michael Burry.
Daca si omul dupa care a fost construit acest personaj asculta muzica pe care o asculta Dr. Michael Burry, raspectele mele!

the-big-short-brokerii apocalipsei

Oricum ar fi, eu va recomand sa mergeti sa vedeti filmul The Big Short – Brokerii apocalipsei. Daca mananci economie pe paine sigur te va prinde si vei urmari cu sufletul la gura filmul asta.
Daca esti asa ca mine, te vei bucura de muzica buna si o poveste interesanta pe care nu trebuie neaparat sa o aprofundezi! 🙂

Nu ma intelegeti gresit, cred ca pe lumea asta sunt doua tipuri de oameni: aia jmecheri care stiu si inteleg economie si drept si ailalti, talentati, speciali si visatori, care nu inteleg o iota din astea!
Eu, evident, fac parte din a doua categorie. Pe mine daca vreti sa ma omorati intr-o conversatie, apucati-va sa vorbiti despre chestii legale sau financiare si o sa ma uit prin voi! O sa va ascult cu mare atentie, dar ati putea sa vorbiti foarte bine si chineza…ca rezultatul ar fi acelasi!

Filmul The Big Short – Brokerii apocalipsei intra din 29 ianuarie in cinematografe si este distribuit de RoImage.

Pana atunci, va las cu una din melodiile cu care m-a surprins in mod placut acest film:  Led Zeppelin –  When The Levee Breaks

Este si o poveste amuzanta despre cat s-au chiuit producatorii sa includa aceasta melodie in film si cum erau sa amane lansarea trailer-ului pentru ca nici in cel de-al 11-lea ceas inca nu reusisera sa dea de Jimmy Page. Toti ceilalti membrii care inca mai traiesc isi dadusera acordul ca piesa Led Zep sa fie inclusa in film, mai era nevoie de acordul lui Jimmy Page.
Care Jimmy isi facuse o noua gagica si era ocupat. Asa ca acordul sau a venit undeva la 1.55am, intr-un pub dintr-un satuc al Angliei.
Povestea intreaga, with quotes and everything, o gasiti aici, la Business Insider.

 

[Cronica de film] 50 Shades of Black / 50 de umbre ale lui Black

Si am fost azi sa vedem care’s alea 99 de probleme ale lu’ Black si la ce ii trebuie 50 de umbre.
Da, am vazut filmul 50 Shades of Black / Cincizeci de umbre ale lui Black.

Daca nu v-ati prins inca din numele filmului, 50 Shades of Black este o parodie dupa mega-super-hepta vizionatul-discutatul-controversatul film de anul trecut, 50 Shades of Grey.
Urmareste aceeasi poveste de dragoste dintre un miliardar, Christian Black (Marlon Wayans) si o fata timida, Hannah (Kali Hawk) si cam tot ce fac ei in spatele usilor inchise ale luxosului apartament.

50 Shades of Black

Este un film incredibil, la modul ca nu o sa va vina sa credeti anumite faze. Inca stau si ma intreb cui si cum naiba a reusit sa ii treaca asa ceva prin cap. Are „wow factor”, dar si mai mult „wtf factor”.

Nu dau spoilere, doar va avertizez, you arachnophobes outhere, e o mica scena cu ditai tarantula. Ce se intampla in secventa aia nu stiu, pentru ca aveam doua maini peste ochi, nasul bine scufundat in pulover si urechile usor acoperite de umeri!

Probabil daca v-a placut mult prea mult 50 Shades of Grey nu o sa apreciati ca cineva a facut misto de filmul vostru preferat, asa ca nu v-as recomanda sa mergeti.

50 Shades of Black

Altfel, va recomand sa vedeti filmul 50 Shades of Black. O comedie usoara care va va face sa radeti cum probabil n-ati mai ras de mult, dar si sa strigati in gura mare „ce maaaa??”.

Ca sa fiu total sincera, eu nu am vazut 50 Shades of Grey (just because) asa ca probabil am ratat niste glume din parodie.
Ca sa fiu si mai sincera, nu ma incanta prea mult acest gen de umor, usor, idiotel, pentru pustanii care abia au descoperit playboy…
Da, imi plac parodiile si chiar foarte mult. Da’s mai old school si raman fana lui Mel Brooks 🙂

Filmul 50 Shades of Black intra in cinematografe din 29 ianuarie si este distribuit de RoImage.

50-shades-of-black

 

 

 

O calatorie pe un taram inghetat: Domeniul Stirbey

Pentru noi a fost un weekend al extremelor. Sambata am fost sa descoperim cladiri de aparare abandonate, iar duminica am pasit intr-un taram de poveste: Palatul Stirbey.

Cu toate ca uram iarna din tot corasonul nostru de gulie, trebuie sa recunoastem ca fotografiile realizate iarna la -10 grade au un farmec aparte.

Is this heaven?
Is this heaven?

Duminica asta sau, ma rog, cateva ore din duminica asta le-am petrecut pe Domeniul Stirbey. Nu radeti, dar eu nu mai fusesem niciodata acolo. Nu stiu cum arata vara, dar pot sa va zic ca iarna tot domeniul este parca desprins dintr-o poveste.

Palatul Stirbey este in Buftea, la numai cativa kilometri de Bucuresti, vreo 20 cam asa. Intri cu masina pe domeniu si o lasi in parcarea special amenajata.
Apoi te plimbi agale sau mai cu spor pe aleile care strabat tot domeniul, respirand aer curat si bucurandu-te de liniste.

Domeniul Stirbey

Constructia palatului de la Buftea a inceput in anul 1850 la ordinul lui Barbu Dimitrie Stirbei, domnitor al Tarii Romanesti. Palatul Stirbey a fost construit dupa planurile arhitectului Joseph Hartl, lucrarile fiind supervizate de Michel Sanjouand, care construise si Palatul Stirbei de pe Calea Victoriei din Bucuresti.
Urmasii lui Barbu Dimitrie Stirbei au adăugat acestei cladiri inca doua etaje si i-au adus o serie de modificari importante, in ton cu moda arhitectonica a acelor ani, si anume stilul Tudor. Palatul a fost terminat, in linii mari, de fiul sau Alexandru B. Știrbei, în 1863.

Palatul Stirbey

Astazi este renumit pentru evenimentele care au loc acolo si pentru restaurantul care se afla in incinta palatului. Restaurant pe care nu am apucat sa il testam…dar stati p-aproape!

Pe domeniu se afla si o capela, construita intre anii 1850-1890, in stil neogotic, dupa proiectul arhitectului austriac baron Theophil von Hansen, de origine daneza. Capela familiei are altar si gropnita, in care se gasesc mormintele domnitorului Barbu Dimitrie Stirbey Voievod, al printului Barbu Alexandru Stirbey si ale rudelor acestora.

Capela Sfanta Treime Palatul Stirbey

V-am spus de frumoasele alei, v-am spus de palat, v-am spus de capela…sa va mai spun ca noroc cu gerul asta am putut sa facem o excursie dintr-o parte in alta a lacului inghetat.

Lacul Buftea Palatul Stirbey

Mai multe fotografii din aceasta plimbarica de duminica gasiti in acest album.

O calatorie in timp: Fortul 1: Chitila

Probabil nu te-ai astepta ca acest delisor:

Fortul 1 Chitila

…sa ascunda de fapt asa ceva:

Fortul 1 Chitila

Face parte din sistemul de fortificatii al Bucurestiului, proiectat si construit sub indrumarea generalului belgian Henri Alexis Brialmont, in numai 15 ani, intre 1884 si 1899.
Pe toata lungimea de 70 de kilometri a centurii a fost construit un inel de fortificatii menit sa apere Capitala in cazul unor eventuale atacuri inamice. Proiectul, deai era considerat unul vital inaintea Primului Razboi Mondial, s-a dovedit a fi sortit esecului, nefiind folosit niciodată.

Descrierea intregului sistem si a tipurilor de fortificatii, le gasisiti pe Wikipedia si pe natgeo.ro asa ca nu intram in amanunte.

Fortul 1 Chitila e foarte usor accesibil si il gasiti fix in spatele REMAT-ului de pe centura, imediat dupa podul de peste soseaua Chitila.

Comisia Super Gulia s-a deplasat pe timp de zi, soare stralucitor, -10 grade. Avantajul iernii e ca apa care a iundat unele parti din Fort, se afla in stare solida si in afara de faptul ca ghetutele raman uscate si curate, te poti da pe gheata pe holurile lungi si intunecoase.

Fortul 1 Chitila

In timp ce-l vizitezi, te incearca sentimente amestecate, toate de amaraciune ca asemenea constructii zac abandonate si nestiute, in loc sa fie introduse intr-un circuit istoric si cultural. Daca-ti plac astfel de locuri, nu trebuie ratat Fortul, in nici un caz.

Sa ne intelegem, fortul fort in toata regula, probabil putin anacronic chiar si la sfarsit de secol 19, prin solutiile militare alese (sant de apa, val de pamant, 2 structuri concentrice separate, ambrazuri si creneluri, aduce mai mult a cetate medievala) dar e cu atat mai fermecator.

Complet ascuns ochiului vigilent al celui ce trece pe soseaua alaturata de valul de pamant si vegetatia crescuta, cu atat mai frumoasa surpriza atunci cand ajungi la intrare.

Din bateriile (tunuri, pentru doamne) amplasate la colturi, au ramas doar incaperile circulare, tunelurile de alimentare cu munitie si pentru servanti (adica aia care trageau cu tunul) si o sina circulara, roasa de rugina, pe care se rotea afetul tunului (suportu’ cum s-ar zice). Si partial, cupola de beton.

Fortul 1 Chitila

Altfel, Fortul e destul de intreg si te impresioneaza prin zidurile foarte groase, prin organizarea perfecta (deh, militari) cat si prin solutiile constructive alese.

Fortul 1 Chitila

Fortul e inconjurat  de un drum pitoresc, printre tufe de maces si tot felul de arbusti, drum care, la un moment dat trece pe langa alte constructii (tot vechi, tot cu un aer cazon) si pe langa un fel de viaduct care, poate, facea legatura cu calea ferata, pentru aprovizionarea cu munitie.

Fortul 1 Chitila

Neaparat de vazut, zicem noi (nu de alta dar prezervarea vestigiilor istorice n-a prea facut parte dintre prioritatile guvernelor, care-or fi fost ele), ca face parte exact din categoria cladirilor si structurilor care ne fac sa iubim atat de mult Bucurestiul.

Este de-a dreptu’ impresionant si un loc foarte fain pentru sendinte foto.
Am facut si noi cateva, aruncati un ochi in acest album.

Sa ne spuneti daca v-a placut. Daca aveti nevoie de indrumari, nu ezitati sa ne scrieti.

Update: am fost la Fortul 13 Jilava. Cititi povestea aici.