Arhiva categoriei: Movie

[Cronică de film] Destroyer / Capcana

Duminică o vedeam la tv în filmul Batman Forever (1995), iar luni am văzut-o în Destroyer / CapcanaNicole Kidman, femeia care îmbătrânește doar cu ajutorul machiajului.

Incredibilă transformarea prin care a trecut actrița pentru a da naștere acestui personaj plin de furie, cocoșat de propriile decizii și epuizat fizic și emoțional – polițista Erin Bell.

Îmi plaaac filmele care „abuzează” de flashback-uri, care împletesc mai multe planuri narative și care par să spună mai multe povești complet separate. Așa că m-am bucurat să văd că și Destroyer / Capcana este unul din ele! Când crezi că te-ai prins de firul cronologic al evenimentelor și, deci, de întreaga însemnătate a poveștii, zbang! vine finalul și îți zguduie neuronii!

Ideea filmului este cam așa: doi polițiști pornesc într-o operațiune undercover, daaar problema este că ei încep ușor, ușor să se „aclimatizeze” prea bine noului mediu. N-a fost nevoie de mult, ci doar de o singură decizie greșită pentru ca totul să se ducă de râpă. Așa a ajuns Erin dintr-o agentă de poliție care dovedea mult potențial, o persoană de nerecunoscut, cuprinsă de remușcări, acaparată de furie și frustrare și chinuită în permanență de gânduri și amintiri din trecut.

Pe lângă flashback-urile care ne ajută să înțelegem mai bine povestea personajului principal, am apreciat foarte mult și ritmul în care se desfășoară acțiunea. Povestea prinde contur destul de încet, tensiunea se acumulează treptat, suspansul vine tiptil, tiptil, numai bine cât să ai timp să analizezi fiecare acțiune și să faci câteva posibile scenarii a ceea ce va urma. Nu te chinui prea tare, tho. Nu o să nimerești finalul!

Dacă nu v-am convins nici cu povestea emoționantă a lui Erin, nici cu flashback-urile, vă mai spun doar că avem un bunoc în film! Și e român! Pe-al lui nume Sebastian Stan.

Filmul Destroyer / Capcana intră din 25 ianuarie în cinematografe și este distribuit de Ro Image.

[Cronică de film] Instant family / Familie de-a gata

O comedie mișto, cu o poveste emoționantă și un cățel super mega cute – adică filmul Instant family / Familie de-a gata!

Deja al doilea film pe anul ăsta care urmărește o poveste cât se poate de reală, complexă și dură, cu care se confruntă foarte mulți oameni de pe întreaga suprafață a pământului, dar prezentată într-o manieră surprinzătoare – cu umor! Mult umor!

Mai mult din curiozitate, Pete (Mark Wahlberg) și Ellie (Rose Byrne) se înscriu la niște cursuri speciale pentru cei ce își doresc să devină părinți adoptivi și nu peste mult timp se „trezesc” la un eveniment unde cei mici „familie-less” se întâlnesc cu cei mari care au nevoie de un copil pentru a-și întregi familia.

Dintr-o întâmplare amuzantă în alta, cei doi primesc spre adopție nu unul, nici doi, ci trei copii! Un băiețel care probabil a strâns tot ghinionul din lume, o fetiță dependentă de…chips-uri și o adolescentă care e …. adolescentă!

Adevărata poveste e noii familii începe abia după ce „the honeymoon phase” se încheie și fiecare copil devine un mic monstru în ochii părinților copleșiți de probleme.

Reușesc cei 5 (6 cu cățelul) să devină o familie adevărată? Evident nu veți afla de la mine 🙂

Eu vă spun că povestea asta inspirată de experiența personală a scenaristului/regizor/producător Sean Anders, nu este doar amuzantă. ci și foarte emoționantă, plină de morale pe alocuri.

Filmul Instant family / Familie de-a gata intră din 18 ianuarie în cinematografe și este distribuit de Ro Image.

[Cronică de film] The Upside / Asistent de (ne)voie

Am început anul cu niște lecții de viață (nu, nu alea de pe tv) presărate subtil într-un excelent film de comedie! În a doua săptămână din an am fost să vad filmul The Upside / Asistent de (ne)voie, care e un remake al lui „The Intouchables”, care e bazat pe o poveste reală.

Vă spun de pe acum: n-am văzut filmul original, deci să nu vă așteptați la comparații!
Dar să revenim la Asistent de (ne)voie…

Uneori nici nu ne dăm seama cât de mult ne poate schimba viața o singură persoană și alteori ne vine cu atât mai greu să credem că propria noastră persoană poate avea un impact incredibil asupra cuiva (or maybe that’s just me), daaaar apar unele momente care ne deschid ochii. Continuarea [Cronică de film] The Upside / Asistent de (ne)voie








[Cronică de film] Bublebee

Aseară am avut o întâlnire specială cu Gălbenel, pe-al său nume de scenă Bumblebee.

Ce am făcut?

Pai, ca orice om în 2018, am început cu 15784395 de poze, apoi am refăcut o scenă din film, mi-a câștigat un ursuletz de plush (just kidding, era un transformer) și m-a invitat să îi văd noul film…

Cum e filmul, you might ask

Foarte tare! Pentru fanii seriei Transformers siiigur filmul Bumblebee va fi un adevărat… festin (what? vocabularul meu în această perioadă se învârtește în jurul sarmalelor)! Daaar, mai mult decât atât, acest nou film cred că reușește să atragă foarte mulți noi fani. Continuarea [Cronică de film] Bublebee








[Cronică de film] Misiune: Imposibilă. Declinul

…și Tom Cruise îmbătrânește câteodată…
puțin

On that note, să știți că noul film Misiune Imposibilă e chiar mișto!
Cu atât mai mișto e în 3D, iar de-a dreptu’ bestial e în sala Ultra din Băneasa. Da, da, sala aia recent renovata în care se zgâlțâie scaunele cu tine. Practic e un fel 2 în 1, vibrezi odată cu motoru’ cu care fuge Cruise și ai parte și de un masaj draguț…

Dar să vorbim despre film. Se face că Ethan Hunt (Tom Cruise) și echipa sa (Alec Baldwin, Simon Pegg, Ving Rhames) reusesc să rateze o misiune. Hhiiiii! Panică! Dar nu chiar, pentru că Hunt are un plan prin care nu numai că vrea să salveze misiunea inițială, ba mai mult, îi prinde și pe toți răii, chiar și pe aia care păreau buni!
Dar evident nu știm asta decât la final! Continuarea [Cronică de film] Misiune: Imposibilă. Declinul








[Cronică de film] Mamma Mia! Here We Go Again

It’s called „KARMA”
and it’s pronounced „HA!”

Acum că v-am zis care e probabil cea mai tare replică din noul film Mamma Mia, să trecem la povești.

Nu prea știu să fie sequel-uri mai mișto ca primul film, dar uneori le mai iese și lor. Ăsta e un exemplu bun de „second time is a charm” (știu că expresia este cu „third time”, dar să avem și răbdare zic).

Se face că la 10 ani de la primul film, suntem invitați din nou pe superba insulă din Grecia pentru a fi purtați prin trecutul și prezentul încântătoarei Donna (Meryl Streep / Lily James) și a fiicei sale, Sophie (Amanda Seyfried).

Descoperim astfel poveștile personajelor principale din tinerețe, aflăm cum s-au întâlnit și îndrăgostit, cum a ajuns Donna pe insula grecească și cum a fost primită de locuitorii acesteia. Suntem purtați apoi în prezent și suntem prinși într-o altă poveste emoționantă …Evident că nu vă spun și dacă aflăm și care dintre cei trei tați este the real one 🙂

Toooate astea în incredibilul peisaj de la malul mării și acompaniate de celebrele piese ABBA!

Ah, și dacă mă întrebați pe mine, Donna în tinerețe (Lily James) face tot filmul! E superbă și aduce filmului e energie aparte.

Ah al 2-lea, imaginile sunt absolut superbe! N-am mai zis de ceva vreme asta, știu! Super multă atenție la cadre, fotografie și scenografie!

Așa că dacă primul film nu v-a impresionat cât să continuați să urmăriți povestea, eu zic să îi acordați totuși o șansă lui Here we go again! S-ar putea să vă surprindă! I know I was! Sau poate și filmul ăsta m-a prins într-o fază mai…zenzibiloasă…

Mamma Mia! Here we go again e produs de Judy Craymer și Gary Goetzman, care au produs și primul film. Craymer este, de asemenea, creatoarea și producătoarea muzicalului-blockbuster internațional.

Ol Parker, scenaristul emoționantului The Best Exotic Marigold Hotel, este scenaristul și regizorul acestei continuări, după o poveste scrisă de Catherine Johnson, Richard Curtis și el însuși. Benny Andersson și Björn Ulvaeus se întorc, de asemenea, pentru a compune cântecele și versurile, dar și ca producători executivi. Alături le stau, tot în calitate de producători executivi, Tom Hanks, Rita Wilson, Phyllida Lloyd, Richard Curtis și Nicky Kentish Barnes.

Mamma Mia! Here we go again intră din 20 iulie în cinematografe și este distribuit de Ro Image.

Atenție! Filmul poate face poftă de mare, soare, plajă și inimioare!

 








[Cronică de film] Phantom Thread – Firul fantomă

O să încep review-ul ăsta într-un mod total atipic, cu concluzia pe care am tras-o din filmul Phantom Thread – Firul fantomă: a girl must always know her mushrooms!

După ce o să vedeți filmul o să înțelegeți la ce mă refer și o să știți că nu e vorba strict despre ciuperci, ci despre orice truc sau „armă secretă” de care dispunem și de care ne putem folosi în relațiile cu ceilalți.

Povestea ne poartă în anii ’50 în lumea somptuoasă și extrem de riguroasă a renumitul croitor din Londra, Reynolds Woodcock (Daniel Day-Lewis) . Acesta, alături de sora sa, Cyril (Lesley Manville), se află în centrul modei britanice, îmbrăcând regalitatea, starurile de cinema, în stilul distinct al Casei Woodcock. Burlac convins, Reynolds se bucură de compania femeilor frumoase atât cât are nevoie de ele, pentru inspirație și pentru defilări, basically niște bibelouri.

Toate aceste se vor schimba odată cu apariția în viața lui a unei tinere fermecătoare și extrem de determinată. Deși planurile lui pentru Alma (Vicky Krieps) sunt aceleași ca în cazul celorlalte femei, ea reușește să se strecoare în sufletul artistului și să devină element central al vieții sale. Continuarea [Cronică de film] Phantom Thread – Firul fantomă








[Cronică de film] The Death of Stalin / Moartea lui Stalin

Și-am fost să vedem un film pe care nu credeam vreodată că am să-l văd, o parodie despre perioada din jurul morții lui Stalin. Regizat de Armando Iannucci, filmul The Death of Stalin / Moartea lui Stalin este o comedie neagră, ce scoate în evidență absurdul și depravarea acelor vremuri.

Povestea nu se concentrează atât pe cauza sau pe decesul în sine, cât pe efectele acestuia în peisajul politic și implicit în toată Rusia. Vedem cum oamenii importanți din politică devin dintr-o gașcă unită ce funcționa perfect pentru a-l servi pe “Părintelui Națiunii”, cei mai mari dușmani orientați strict către indeplinirea propriului obiectiv. Cine și cum ajunge să fie cel mai jmecher om din stat aflați văzând filmul. Continuarea [Cronică de film] The Death of Stalin / Moartea lui Stalin








[Cronică de film] Banditul Whisky

Reformulez, rearanjez și reiterez: filmul ăsta e cea mai mare și mai plăcută surpriză a începutului de an! „Banditul whisky”, un film european, produs în Ungaria, cu o acțiune ce are loc puțin în România și majoritar în Ungaria, este (din punctul meu de vedere) cea mai tare apariție cinematografică a începutului de 2018!

Pe la începutul anilor 90, un hoț era cel mai popular om din Ungaria. Spărgea oficiu poștal după oficiu poștal și, mai apoi, bancă după bancă, fără victime, fără complicații, cu o strategie și într-o așa manieră încât ajunsese să fie aplaudat și considerat un Robin Hood modern. După 27 de bănci, câteva sute de mii de dolari furați și ani buni de răsfăț, este prins! Stă la inchisoare 12 ani, până în 2012, iar acum trăiește din olărit  și a ajutat la realizarea unui film despre viața lui.

Numele lui real este Attila Ambrus și pe cât de interesantă și palpitantă este viața lui, pe atât de mișto este și filmul „Banditul whisky”! Acțiunea începe pe când Attila era un mic copil aflat în grija bunicii într-un sat din Ardeal. Avea de pe atunci mici apucături cleptomane și overall oricum nu era cel mai cuminte copil. Anii au trecut și a fost nevoit să treacă granița ilegal în Ungaria. Odată ajuns aici, a vrut să își înceapă noua viață așa cum zice la carte: acte, loc de muncă, salariu. Toate lucrurile erau împotriva lui și nici ei nu erau mai breji la capitolul birocrație, așa că singura metoda de a fi în legalitate era … să comită o ilegalitate! Și de aici a început totul! Continuarea [Cronică de film] Banditul Whisky








[Cronică de film] Darkest Hour. Ziua decisivă

Probabil cea mai mare surpriză a începutului de an vine de la filmul Darkest Hour.
Bine, dacă te uiți atent la ingredientele filmului (Gary Oldman, Joe Wright, Kristin Scott Thomas și subiectul în sine) s-ar putea să te prinzi că e vorba de un film bun. Dar dacă faci ca mine, vezi fugitiv câteva cadre din trailer și critici afișul, s-ar putea să fii surprins de această producție.

Cum probabil ați văzut trailer-ul și știți și istorie, vă este cunoscută povestea filmului. Se face că era începutul celui de-al Doilea Război Mondial și Marea Britanie avea nevoie de un prim ministru nou. Sigurul care ar fi fost susținut și de opoziție, deși nu prea era îndrăgit de colegii de partid, era Winston Churchill. El era mai degrabă recunoscut pentru greșelile făcute în cariera sa politică și nicidecum nu insufla încredere.

Odată înstalat în funcția de prim ministru, acesta are de dus o luptă pe două fronturi – pe cel intern, trebuie să facă față rivalilor săi politici, iar pe plan extern are de luat decizia de a duce negocieri de armistițiu cu Hitler, salvând, astfel, națiunea britanică de costul unui război, sau de a merge înainte cu războiul, deși acesta pare deja pierdut.

Cred că nu se putea alege un moment mai bun pentru lansarea acestui film în cinematografele noastre! Filmul ăsta e  mai mult decât o lecție de istorie, e o lecție despre cum se conduce o țară și cum se face politică, despre cum se urmăresc interesele poporului și nu interesele personale sau ale lu șefu! Continuarea [Cronică de film] Darkest Hour. Ziua decisivă