Şi-am fost să vedem Incarnate / Demonul, adică noul horror care o să bântuie sălile de cinema în luna decembrie.

M-am dus cam sceptică la cinema, horror-urile cu exorcizări nu-s tocma în topul preferinţelor mele, dar filmul a început cu o melodie care-mi cam place de ceva vreme, aşa că brusc, i-am acordat toată atenţia mea.

Filmul spune povestea lui Seth Ember, un Încarnat înzestrat cu abilitatea excepțională și extrem de rară de a pătrunde în mintea celui posedat pentru a-i exorciza demonii din interior spre exterior. Nu prea făcea chestiile astea din dorinţa de a ajuta oamenii, ci mai degrabă pentru a se ajuta pe el. De când un spirit întunecat s-a făcut vinovat cu ani în urmă de moartea soției și fiului său, Ember tot intră în mintea celor posedaţi în căutarea acelui spirit. Aşa că atunci când Vaticanul îi solicită ajutorul pentru a-l exorciza pe un băiețel chinuit de duhuri malefice, refuză să se bage până nu i se confirmă că băiatul este chinuit chiar de demonul pe care îl căuta Ember. Eh, da’ şi când se bagă…

În afară de soundtrack, mi-a mai plăcut şi povestea asta de exorcizare din interior spre exterior. Adică exact ideea aia de „you can do anything you set your mind to”, „puterea e la tine”, „focus!”…and so on!

Şi mi-a plăcut şi acţiunea overall. Foarte mişto construită, tensiunea creşte gradual, orice informaţie va avea sens cândva în film, nu ţi se dă totul mură în gură, tre-să gândeşti puţin, să faci nişte legături…şi finalul, of, finalul! Recomandare: să nu clipiţi la final că rataţi totul! (eu am strănutat şi nu înţelegeam reacţiile celor din sală).

Dacă şi voi v-aţi săturat deja de brăduleţi, globuleţe, colinde şi tot spiritul ăsta al Crăciunului băgat cu forţa, mergeţi să vedeţi Incarnate / Demonul. O să fie bine! Intră din 8 decembrie în cinematografe şi este distribuit de InterComFilm.

Şi acum…the song!