My first bad bad bad review – Poveste de dragoste

Am fost la Poveste de dragoste. Sa nu va duceti!

Stiti cum ziceau la Brainiac (doamne cat mi-a placut Brainiac)? „We do these experiments so you don’t have to. Do not try this at home!” Asa si eu, Gulia a testat ca sa nu va chinuiti voi!

Asa film prost mai rar! Am vazut multe filme romanesti proaste, dar asta le intrece pe toate. Are toate ingredientele unui film prost: chestii stupide din belsug, replici idioate, imagini degeaba, informatii inutile, joc prost, clisee, muuulte clisee si totul previzibil…fooooarte previzibil.

Sincer, ma doare capu’ de atata facepalm. Hai sa le iau pe rand…

In primul rand scenariul este incredibil de prost! Si nu zic asta pentru ca ar fi un film romantic, „vaai mai pentru fete asa” . Dude, I’m a girl and a sucker for romantic comedies! Dar filmu’ asta e altceva! Ar fi putut fi o poveste interesanta, desi mult prea clasica, dar nu le-a iesit!

Filmul ar vrea sa spuna povestea unei tinere actrite blocata intr-o relatie nesanatoasa cu un mult mai in varsta regizor. Pana intr-o zi cand il intalneste pe tanarul violoncelist si viata o ia intr-o cu totul alta directie.

Frumos, nu?

Cat de cat… Numai ca in ziua in care s-au vazut prima data pareau ca se stiu de nu stiu cat timp, iar el o cauta apoi prin oras parca ii stia programul zilnic! Si vaaaai, s-au intalnit intamplator in librarie. Incepe un flirt oribil, adica daca vine vreunu cu texte d’astea la mine il scuip inainte sa ii intorc spatele, sa ne intelegem!

In filmul asta nu se mai bea nici ceaiul mult promis, se trece direct la close-up-uri cu buze si corpuri dezbracate. Adica in timpul flirtului jenant flacaul cu plete in vant a invitat domnita la un ceai, la el acasa…pare-se ca s-a si dus…probabil n-avea ceai d’ala bun!

poveste de dragoste dragos bucur raluca aprodu

Ca va ziceam ca nu se leaga chestii, sa va dau un exemplu: indragitul violonist dadea un interviu stupid la radio (la pro fm evident) chiar cu cateva ore inainte de seara cu pricina si cu libraria. Ce putea altceva sa il intrebe gazda emisiunii (George Vintila evident) decat ce face de Craciun? Cumva din discutie deducem ca acum era Ajunul. Dupa seara cu pricina, cu libraria si cu ceaiul, urmeaza o serie lunga de imagini de genul „ce frumosi sunt astia doi”. Ei in leagan, ei alergandu-se pe strazi, ei pe partie, alte cadre cu buze, oricum o gramada de activitati care par sa se desfasoare in cateva zile bune, poate chiar saptamani. Apoi zbang! Scena cu bradul de Craciun si cu ce cadouri s-au luat! Pai bai nene, aseara v-ati combinat! Cand naiba ati avut timp sa alergati si sa va dati prin leagane…si Mos Craciun chiar exista?? Ca altfel nu inteleg cand si cum v-ati luat cadourile alea!

Alta faza de o cretinitate incredibila: descoperim cum ea nu mai primeste niciun rol din cauza regizorului naravas. Ea trista, pleaca spre casa probabil pe cel mai lung drum. Si merge pe jos, prin centru, prin aglomeratie, pe strazi laturalnice. La un moment dat intra unii in ea, ai zice ca vroiau sa ii fure geanta, dar ea, geanta doar cade pe jos. Tanara isi ridica mirata geanta de jos, se uita inauntru si incepe trista sa planga cand vede ca inca mai are atat portofelul cat si telefonul. Mai merge ea si din spate o prinde flacaul (eu una i-as fi dat cel putin un cot in burta la cum a venit, dar ea s-a uitat foarte pasnica la el). El o vede trista si incepe sa o intrebe pe unde a fost pana acum, ca a tot sunat-o. Ea scoate telefonul si ii arata ca nu mai merge. Telefonul ziceai ca e impuscat, in niciun caz scapat pe jos. Dar oricum al naibii telefon, dupa ce ca era o rabla d’aia cu butoane, odata scapat pe jos in geanta fiind i s-a crapat micutul ecran si a murit de tot! Apoi cu toti stim, ca daca ne pare rau dupa telefoanele alea, apoi ne pare rau pentru ca erau al naibii de rezistente! Oricum nici ultimu’ model de smartphone nu crapa daca iti cade geanta pe jos..poate doar daca o azvarli pe geam de la etaju’ 5! Asta ca sa nu mai zic ca mai acu 5 minute o aratau ca avea un iPhone…

Trecand peste scena cu telefonul…tanarul fecior se enerveaza cand afla de problema actritei si de nervi incepe sa dea cateva picioare unei banci, nu banca d-aia cu bani, ci d-aia de stat pe ea. Si dupa cateva picioare constata ca i s-a rupt talpa de la bocanci! Pe bune? Da’ cum ai dat bre cu picioru? Si pentru ca logic, ce sa faci cand vezi ca ai talpa rupta iar afara e ger, pentru ca e tot decembrie si zapada de jos? Te descalti! Iar bocancul cu talpa rupta il arunci in curtea din spatele bancii, pentru ca sigur cei care locuiesc acolo isi doreau asta! Si te mai descati si la celalalt picior si arunci si bocancu ala, in bec, ca sa fie bezna pe toata strada! Eu cum de nu m-am gandit sa imi arunc tenisii cand intr-o vara una din talpi mi s-a dezlipit? Mie mi-a venit cretina idee de a lega talpa cu un siret…zau, deloc nu gandesc!

Revenind la film, actrita, pentru ca dragostea iti ia mintile, se descalta si ea…si iata-i mititeii de ei cum merg fericiti spre casa in picioarele goale prin zapada!

Ajunsi acasa are loc cea mai proasta gluma pe care a putut sa o includa scenariu asta. Gluma previzibila si ea, dar am crezut si mai ales sperat ca totusi ii duce mintea mai mult! Si cica sunt io hater-ita si am mintea bolnava.

Deci, imaginati-va urmatoarea situatie: ajung acasa, el are picioarele degerate (ea probabil nu mai poate sa mai faca ever copii, dar nu s-au gandit sa ne lamureasca in aceasta privinta. Probabil aflam in partea a doua, pentru ca orice film prost are si o continuare), ea incearca sa ii incalzeasca picioarele. El tot zice „nu simt nimic, mergi mai sus, mai sus, mai sus……eeee acolo simt”.

Mda, cam atat o duce mintea pe Cristina Iacob! Felicitari, esti exact ca un adolescent care nu a citit nicio carte in viata lui scurta pana la 12 ani, dar recent a dat peste o revista Playboy…

Le-am tot dragalasit pe minunatele personaje, dar nu v-am zis cum ii cheama. Tanarul violonist e boring pentru ca poarta numele de Sebastian, dar ea, mandra actrita, a primit un mare cadou de la parintii ei, numele de Aprilia! O sa ziceti ca’s nebuna, go ahead, oricum mi-o zic singura, dar am cautat statistici. In mod incredibil numele de Aprilia nu apare nicaieri! Decat la scutere!

Am facut nenumarate glume pe seama acestui nume, dar cel mai bine i-a iesit lui Emil: Aprilia este personajul principal al acestui film care se intampla in decembrie si s-a lansat in noiembrie.

Ca tot vorbim de nume, sa stiti ca nici personajele in sine nu o duc mai bine ca numele lor! Sunt atat de false si lipsite de autenticitate, ca zici ca-s extraterestii! Sunt exact genul ala de personaje pe care nu pot sa le sufar, sunt impaiate, turnate in plastic, in viata reala nu vezi asa ceva. Si nu ma refer la jocul actoricesc, ci la cum a fost conturat personajul respectiv. Cel mai „impaiat” personaj mi se pare mama regizorului, o Cruella de Vil exilata in Romania! Daca tot ai pretentia de poveste reala (nu reala as in inspirata din fapte reale) atunci nu tranti personaje care nu au nicio legatura cu peisajul romanesc al anilor 2013-2015!

Si as mai avea multe lucruri de semnalat, dar m-am lungit destul, si e de ajuns ca filmul dureaza fix cat un somn bun la pranz 🙂

Hai sa va zic si ce mi-a placut, pentru ca spre surprinderea mea exista si chestii ok. In primul rand imaginile, dar asta era de asteptat. Este totusi un film Media Pro si daca se pricep oamenii astia la ceva, acel ceva e sa scoata imagini frumoase!

Mi-a mai placut si muzica desi nu pot sa zic ca m-am bucurat de ea. O strica foarte mult filmul, nu o merita ce sa mai!

Si sa nu mai aud discutii de genul „de ce nu se duc romanii la filme romanesti”! Pai d-aia nu se duc! S-au ars de cateva ori cu filme d-astea la care au atipit de vreo 3 ori, s-au umplut de nervi de vreo 5, si-au dat pumni..in cap, au facut haz de necaz, au mai atipit putin, au facut misto, s-au mai enervat nitel…s.a.m.d

Normal ca atunci cand se intampla sa se faca si un film bun nu mai are nimeni tupeul sa il incerce! Normal ca atunci cand zic ca un film ca Bucuresti Non Stop merita vazut, primesc multe sprancene ridicate…

poveste de dragoste

In final va zic doar ca filmul intra din 27 noiembrie in cinematografe, daca sunteti „sinucigasi” si vreti sa vedeti cu ochii vostri un film stupid.

 

ps. Mi-am mai amintit o faza cretina si vi-o zic pe scurt. Sebastian e prins de unii pe o straduta intunecata si batut pentru banii si vioara lui. In apararea lui vine un lautar care avea un caine, pe nume Mozzart. Dupa ce il salveaza din pumnii hotior, lautarul il sfatuieste pe Sebastian sa se lase condus pana acasa de caine, si sa stea linistit ca dupa ce il va apara de raufacatori, Mozzart va sti sa se intoarca la stapanul lui lautar. Nimic prea dubios nu? Pai sa va zic ca Mozzart era un golder retriver! Eu stiu un singur golden care stie sa muste si nu era el, ca il recunosc de la o poasta! Salutari Ness!

 

14 comentarii la “My first bad bad bad review – Poveste de dragoste

  1. Mie mi-a placut (l-am vazut in minte citind articolul tau). Din ce povestesti, pare un film misto (fiindca te-a enervat pe tine, nu de alta). Ma bucur ca ai pierdut doua ore uitandu-te la un film care nu ti-a placut. La mai multe!

  2. M-a distrat review-ul tau. Pai da, de-asta nu merge lumea la filme romanesti. Si cateodata se aud si prost, nu inteleg cum e posibil dupa atatia ani sa aiba sound-ul ala de duzina. Ultimul film romanesc pe care l-am vazut a fost o comedie si am zis.. aleluia! Exista comedii romanesti, bine.. asta mai nou, nu cele cu Dem sau etc. Si a fost groaznic, se numeste minte-ma frumos si n-am ras. Deloc. Sec, nu? Ma uit acu’ la recomandarea despre Bucuresti Non Stop, sa vad ce-i cu el. Te pup

    1. Daaaa, daca se mai si aude prost atunci chiar te ridici din sala si pleci!
      Pai zic vizionare placuta la Bucuresti Non Stop!
      Si astept impresii 🙂

Lasă un răspuns