Vineri, 6 noiembrie 2015, pe scena Arenelor Romane vor urca Grimus, ZOB, Trooper şi AURA in cadrul concertului Legal Rock.
Eu zic sa ne vedem acolo, in primul rand pentru ca acest concert a fost organizat cu scopul sprijinirii Asociaţiei Stop Autismului, dar si pentru ca aduce pe aceeasi scena asa trupe faine!
Uite, de exemplu eu, inca din liceu, sunt fascinata (si nu exagerez cand zic asta) de melodia Printre nori a celor de la Zob. O ascultam zile intregi pe repeat, ma bucuram sa o vad la tv, iar toate fotografiile mele cu nori erau intitulate „printre nori” (cum altfel?). Dar cumva, nu am reusit niciodata sa o aud live! Ba nu o cantau baietii, ba ajungeam eu fix dupa ce o cantau… Asa ca abia astept concertul Legal Rock, sigur de data asta voi avea noroc!
Joi dupa meciul nationalei, Gulia a fost la concertul baietilor de la NightLosers din cadrul Anim’est.
Si cred ca toti cei afectati de jocul echipei nationale sau de rezultatul meciului ar fi trebuit sa se trateze cu multa voie buna marca NightLosers!
Concertul nici nu putea sa aiba loc intr-o locatie mai faina ca Journey Pub!
Hai sa va zic 3 chestii care mi-au placut cel mai tare la concertul asta:
1.Trupa! Bai nene, cata energie si voie buna emana oamenii astia, ceva incredibil! Dar nu e numai asta, e vorba si de cum suna ceea ce canta ei! O chestie pe care eu am catalogat-o drept „cel putin dubioasa in sensul foarte bun” si pe care ei o numesc „Transylvanian Blues – Ethno Blues”. Indiferent de cum se numeste, muzica lor suna super bine, e clar ceva inedit si izvorat din talent si multa pasiune!
2.Atmosfera! Energia aia si voia buna de care va spuneam e receptata de public si cumva aplificata de te molipsesti instant! Indiferent daca publicul a fost format din prietenii membrilor trupei sau din cei mai mari fani ai lor sau pur si simplu din niste oameni care au venit la concert, toata lumea, dar absolut toata lumea dansa (cu mai multa sau mai putina pricepere), se distra si nu vroia sa mai plece acasa! M-am simtit chiar ca intr-o gasca mare de prieteni faini!
3.Instrumentele! Si intra baietii cuminti pe scena cu instrumente pe care le vezi mai pe la toate concertele: mai o toba, mai o chiatara, mai un bass. Apoi scot o vioara. Si cum esti prins asa de atmosfera incepi sa auzi un sunet si nu poti sa il identifici, nu poti sa ii atribui un instrument. Si te uiti pe scena si-ti cam pica faţa! Ce e chestia aia nici acum nu stiu! Stiu numai ca suna incredibil de bine si ca schimba total sound-ul si ritmul melodiilor! Chestia dubioasa o puteti privi in poza de mai jos! Va felicit daca stiti ce e, dar sper numai sa imi spuneti si mie!
Aseara, 7 octombrie, a avut loc la Sala Polivalenta inca un spectacol (ca deja nu poti sa ii mai spui doar concert) marca Vunk.
Da, a fost super tare! Un spectacol adevarat, o selectie misto de piese (inca nu mi-am regasit vocea) si atmosfera misto rau!
Da, s-a intarziat putin. Dar acum pe bune, voi ati ajuns la timp? Hai sa o luam asa, eu una am ajuns fix dupa Robin and the Backstabbers. La ora la care lumea deja incepuse sa comenteze ca baietii de la Vunk nu’s punctuali, alti oamenii abia intrau in sala (si erau multi!), iar trupa deja se instalase pe scena (avantajul de a sta in fatza e ca vedeam picioarele pe sub ecranul ala mare). Deci, pana la urma, cine nu e punctual?
Oricum, nu despre asta vreau sa scriu. Probabil deja ati citit sau veti citi prin alte parti despre concertul in sine.
Haideti sa va povestesc eu cea mai tare faza de aseara. Faza care intra clar in categoria „Gulio, numa’ tie ti se putea intampla asa ceva!”.
O sa descoperiti cu timpul, asa cum au descoperit deja cei care ma cunosc, ca uneori vad sau aud niste lucruri pe care altii nu le observa (de aici deja celebra vorba „numa’ tu puteai sa dai peste asa ceva”). Alteori traiesc niste momente incredibile (zau, uneori cred ca pentru mine s-a inventat expresia „numa’ tie ti se putea intampla asa ceva!”). Bai ai putea zice ca toate fazele astea sunt inventate, dar zau daca am atata imaginatie!
Revenind la poveste.
Si cantau baietii de la Vunk pe scena mai spre sfarsitul concertului. Cand deodata, Cornel si Maga incep sa cante din partea opusa scenei! Adica pe acolo pe unde intri in sala. Wow! Deschidem o discutie lunga, ne imaginam scenarii, pe unde or fi luat-o, dar ce au facut? Mai cantam un vers. Una alta. Cand deodata cei doi dispar, „ah, sigur o iau prin exteriorul scenei, pana in backstage”. Aproape ca ne intoarcem cu fatza din nou spre scena.
Cand, ne trezim cu ei langa noi! Luasera drumul cel mai scurt din spatele salii si pana la scena, care al naibii cel mai scurt drum dadea fix printre noi!
Si mergeau cei doi good lookin’ fellas ţanţoşi, cu privirea in sus, mandri, voiosi, voinici, etc. Si ajung in dreptul nostru. Noi cantam, priveam cu admiratie, eram cumva pierduti in alt univers (drept dovada ca n-am facut nicio poza…filmulet…ceva!). Cand, deodata, realizam! Bai astia daca mai fac inca un pas, vor cadea in bot!
Asa ca il apucam delicat pe Cornel de mana, iar eu ii spun „Aici facem un pas MAAAAREEE!!!”
Omu’ putin perplex, se uita la mine, se uita in fatza, apoi se uita in jos si face pasul maaaaareeee.
Vine si Maga, la fel, mandru, drept, privirea inainte. Eu, din nou, il apuc de mana, „Acum facem pasul MAAAREEEE!”.
Asa ca, dragi fani Vunk care ati fost aseara la concert, daca ati observat un mic spatiu dubios in melodia aia, a fost pentru ca cei doi s-au blocat in faţa muntelui de haine si in faţa adidasilor lui Sorin!!!
Daca nu ar fi venit ajutorul nepretuit din partea Guliei, cu siguranta Cornel si Maga mi-ar fi cazut la picioare, literally!
Cu mormanu’ de haine banuiesc ca va e clar ce era. Dar ce cauta o pereche de adidasi? Pai, dupa cum fetele se vaita de picioare dupa o zi petrecuta pe tocuri, ma gandesc ca ceva asemanator se intampla si dupa ce alergi la maraton! Pentru ca da, Sorin a alergat duminica la maraton, iar miercuri a ţopăit in picioarele goale la concertul Vunk!
Hello Adidas & Adidas! Sorin barefoot @Un Nou Univers
Pentru ca Gulia a fost la concertul Vunk sa se distreze si nu sa fotografieze, nu are cu ce sa va incante ochii.
Uneori ne place sa o luam pe cai deja batute de noi, pentru ca data trecuta a fost fain, pentru ca stii la ce sa te astepti, pentru ca inca nu ai descoperit tot ce se putea descoperi acolo.
Pentru unii asta inseamna ca weekend de weekend merg pe Valea Prahovei sa faca gratar si sa digere stand blocati in trafic.
Pentru Gulia inseamna locuri ocolite de civilizatie, unde atunci cand auzi un sunet te gandesti mai curand ca „gata. Pana aici ne-a fost! Acum o sa vedem cum e sa fii mancat de urs!”.
Am fost in weekend la Lacul Scropoasa, un lac de baraj artificial construit in anul 1929 in scopuri hidroenergetice, aflat in Muntii Bucegi.
Foto: Gulia production
La acest lac poti sa ajungi pe doua parti. Ori mergi direct in localitatea Scropoasa, te dai jos din masina, mai faci doi pasi si iata lacul! Ori mergi pana la Dobresti, lasi masina langa hidrocentrala si o apuci pe traseul de 2 ore si jumatate pana la Lacul Scropoasa.
De-a lungul timpului am incercat ambele variante, de mai multe ori chiar!
Cea mai faina este evident a doua. O buna bucata de traseu o parcurgi pe malul raului care te asurzeste atat de rau incat atunci cand intri in padure simti ca te doare linistea!
Traseul este foarte fain pentru ca e variat! Acum mergi pe un firicel de pamant gata sa cazi vreo 5 metri in rau, acum mini-escaladezi niste bolovani, acum mergi lejer si dintr-o data urci o panta abrupta pe treptele facute de radacinile copacilor. Dificultate traseului e una medie, dar evident depinde de antrenamentul si echipamentul fiecaruia.
Yup, that’s me 🙂
But again, noi am avut echipament super-special, un tractoras 4×4, pe-al sau nume de Zuzulina Bubulina Kissulina 🙂
Popas cu Zuzulina Bubulina Kissulina
Surpriza cea mare poate sa nu fie lacul in sine, care, da, este absolut superb si arata la fel de ireal ca in poze!
Surpriza poate fi excesul de civilizatie care te intampina la finalul traseului. Credeti ca exagerez? Priviti fotografia asta:
Foto: Gulia production
Merge perfect cu ideea de padure, wild, natura…nu?
Mai multe fotografii din plimbarica Guliei, in acest album!
In concluzie, Gulia recomanda cu super multa caldura o plimbare pana la Lacul Scropoasa.
Poate fi fix ce aveati nevoie, o iesire de o zi in mijlocul naturii, inconjurati de un peisaj ireal, respirand aer proaspat!
Dar daca alegeti sa parcurgeti traseul din Dobresti pana la lac, Gulia va recomanda foarte tare sa va echipati corespunzator si sa va purtati frumos cu mediul inconjurator!
Gulia este o colectionara. Bai dar toate tampeniile le gasesti la ea prin cutii si dulapuri!
Uite, spre exemplu nu poate sa se desparta de vechile telefoane mobile. De ce? Pai, asa e cu prietenii buni, chiar daca v-ati certat sau ati apucat-o pe drumuri diferite, tot ramane acolo in pipotzica si nu il poti arunca la gunoi!
Primul telefon al familiei Guliei a fost o caramida, but not your usual suspect! Nu e Nokia, e un telefon Bosch, super colorat & fun pentru timpurile alea. Ecran evident monocrom, butoane, raspundeai cu verde, inchideai cu rosu. Clasic!
Acu’ pe bune, cum sa nu vrei sa pastrezi asa ceva? Cool lookin’ fella, right? Bosch-ulica aici de fatza, a insemnat mai mult decat o caramida frumos colorata care te facea mai jmecher decat restu’ lumii. A fost chiar un pas gigantic spre lumea moderna cu care suntem acum atat de obisnuiti!
Imi amintesc ca era in vacanta cu ai mei, pe un varf de munte…chiar eram pe un varf de multe! Facusem ceva traseu si ajusesem sus, sus! Taica-miu se opreste brusc si perplex din mers si zice „I-auzi! Suna!”. Pe vremea aia nu te grabeai sa raspunzi. Mai intai ramaneai putin blocat ca poti vorbi cu cineva de oriunde ai fi! Si ca aveai semnat in mijlocul pustietatii! Bine, asta poate sa te mire si azi! 🙂
Si imi mai amintesc ca il foloseam si eu! Nu sa vorbesc, ca era pe bani! Dear parents of Gulia, daca v-ati intrebat in nenumarate randuri de ce uneori trebuia sa incarcati mai des bateria lu Bosch-ulica (adica probabil o data pe saptamana, in loc de o data la doua saptamani ca in mod normal), aflati ca in scoala generala imi dadeam bip-uri cu colegii. Cred ca azi l-as spanzura p-ala care mi-ar da bip-uri in continuu (sa nu va vina idei!), dar atunci era fun! De fapt atunci comunicai prin bip-uri! Fascinant, stiu!
Primul telefon al Guliei a venit ca un cadou din partea alor mei cu ocazia ca „a intrat fata la liceeeu baaai!!!”.
Eu mi l-am ales. Stiu ca am stat zile intregi sa fac research, iar pe vremea aia nu era as easy as googling it!
Super mega telefon, daca imi permiteti! Micutz cat sa stea comod in buzunar, cu ditai ecranu’ cat sa vezi perfect pozele…and look at the back!!!
As fi putut fi a selfie diva inca de pe atunci! Aia e o oglinda langa camera foto, nu e blitz!
Telefonul asta mi-a fost un bun prieten tot liceul, a surpris pentru mine cele mai faine momente, m-a ajutat sa comunic si, ce sa mai, imi stie toate secretele de atunci!
Si da, 10 ani mai tarziu inca functioneaza si arata perfect!
Imi plac provocarile astea invaluite in nostalgie, asadar multumesc computerblog.ro pentru ocazia de a deschide cutii cu amintiri!
Cine inca mai are primul telefon sa ridice mana sus si sa strige „eeeuuu”!!! Apoi sa ne spuna si nou in casuta de comentarii mai jos!
Viata, in toate aspectele ei, este atat de complicata incat uneori simti ca esti pe marginea prapastiei…sau in varful unui zgarie nor, iar cea mai mica greseala poate rezulta intr-o cadere libera! Foarte putine lucruri sunt simple sau vin de la sine, de foarte putine ori ne ajuta norocul…
Si ma gandesc cu groaza la sarmanii oameni care simt ca le lipseste ceva, ceva fara de care nu ar putea iesi din casa, ceva fara care nici in casa nu le e prea bine, ceva care vine ca o extensie a lor, ceva de nepretuit caruia ii incredinteaza chiar si cel mai bun prieten al lor, ceva care a aparut pe lumea asta abia de vreun anisor or so, ceva cu un nume simplu….Selfie Stick!
Sursa: cnbc.com
Pai numai pe site-ul unui magazin online vor gasi 97 de betze dintr-un total de 190 de altfel de accesorii pentru telefoanele mobile! 97 de betze!!! 97!!!
Cum sa aleaga saracul om un batz din 97? E inuman! E cumplit! E tortura!
Cum alegi? Mari diferente intre ele, eu, sa stiti, ca nu vad! Diferenta cea mai mare e de pret, cel mai ieftin e 25 de lei si la polul opus e un batz de 10 ori mai scump. In rest … unele se conecteaza prin bluetooth, altele prin mufa de casti. Au tot soiul de culori, cateva marimi…si cu toate astea sunt 97 de selfie sticks!!!
Si uite asa ne complicam noi viata cand sunt atatia trecatori binevoitori in jurul nostru, gata sa ne surprinda intr-o poza. Chit ca poza se intituleaza „fetzele fraierilor cand si-au dat seama ca raman fara telefon”!
Hai sa nu credeti acum ca’s total impotriva selfie stick-urilor, am o problema numai cu avalansa asta de betze colorate! Ca in rest, da, recunosc, pot fi de ajutor. Uite, e evident ca tipilor astora n-avea cine naiba sa le faca o poza! Poate doar vreun norisor, dar cum n-are whatsapp, n-avea cum sa le trimita poza!
PIC BY ALEXANDER REMNOV / CATERS NEWS – (PICTURED Alexander Remon (Green Tshirt) Danila (Sunglasses) and Eric (pink and white T-shirt) take a selfie at the top of The Centre Tower, Hong Kong, China) These breath-taking images taken from the top of skyscrapers are wrong on so many levels. Captured using a specially adapted selfie stick, the sweat inducing images show the lengths some people will go to for the most extreme self portrait. Pictured at heights over 360 metres in the air, the nerve shredding photographs show the group of photographers dangling by one hand and even tip-toeing across tiny ledges. Seemingly unfazed by the dazzling heights, the barmy bunch ventured around the city of Hong Kong in search of any building that caught their eye.
Si nu, nu am povestit o drama personala. Este doar o descoperire amuzanta facuta la plictiseala!
Dar acum sunt curioasa, voi cum v-ati ales batzul pentru poze?
The ÉLÉVATION project este o expozitie de fotografie gazduita de ArCuB pana la finalul lunii octombrie. Realizat de Pascal Gravot Haeberli si Franz Galo, proiectul reuneste portretele atipice a 22 de artisti romani care s-au lasat fotografiati in „stare de levitatie”. Ion Barladeanu, Ioana Ciocan, Gabriela Culic, Ioana Sisea si RomanTolici sunt doar cativa dintre artistii care au acceptat provocarea de a „sari in aer” in atelierul lor, inconjurati de panze, pensule si culori.
Totodata, ÉLÉVATION aduce in prim-plan locuri inedite din Bucuresti pe care cei 22 de artisti le-au ales ca reprezentative pentru personalitatea lor si le-au descris cu sinceritate.
The ÉLÉVATION project chiar mi-a placut! Pe langa faptul ca fotografiile realizate de cei doi francezi chiar iti transmit ceva, ele sunt si frumoase vizual! Calitate, inedit si autenticitate!
Asadar va recomand sa dati o fuga pana la Hanul Gabroveni si sa vedeti expozitia. Sigur aveti drum prin centru!
Gulia e pe val zilele astea! Nu stiu mercur in ce retrograd mai e…sau daca e cumva o consolare ca n’a mai venit sfarsitu’ lumii..cert e ca ma tot loveste norocu’! Nu, nu va zic numerele de la loto, nu mai incercati!
Asa saptamana epica…mai rar!
First, premiul de la Veka Romania…
Aseara inca ma gandeam ce sa fac cu el…incepusem sa scanez piata de tablete. Apoi ma trece un gand…bai nene, pentru Webstock chiar as avea nevoie de o tableta…si o baterie externa!!!
Apoi somn!
Azi buna dimineata si croissant de la Paul si hop incepe un alt curs de la Scoala Flanco, #BrandingPesteAsteptari de Cristian China Birta cum s’ar zice.
Bai asa curs mai rar! Multe informatii utile, utile si practice si din practica, adica cum ar veni din istoria Chinezului! Un workshop chiar peste asteptari, am ras (muuuult, bai dar muuult), am glumit (mai mult el, noi eram fascinati sau eram pe jos..de ras) si am ramas si cu o gramada de chestii in cap…unii au ramas chiar si cu o tableta! And that’s meeeeee!!!!
De data asta nu am mai alergat contra cronometru prin Flanco ca sa pozam chestii, nici nu ne’am mai stors creierii sa indeplinim ceea ce parea o misiune imposibila, adica sa scriem la comun un articol, de data asta a fost o batalie intre branduri! Hai nu va mai ganditi la gladiatori ca a fost chiar pasnic si amuzant.
In the end, Gulia, acesta chestie verde cu gust de Nutella a fost cea mai votata!
Chiar daca are o istorie relativ recenta, are ea ceva al ei si in plus promite si mai multe pentru viitor!
Acum este o Gulie de neoprit!!!
Si acum, ca la Oscar:
Multumesc mult Flanco pentru premiul care a picat la marele fix! Si’o tableta si’o baterie externa dom’le! De parca mi’ati citit gandurile si nu alta!
Multumesc Premium Communication si Kooperativa 2.0 pentru ca ati organizat asa scoala faina de’ti este mai mare dragu’ sa te trezesti dimineata!
Bucuresti, 1 octombrie 2015 – Profesionistii mediului digital si persoanele pasionate de social media sunt asteptati pe 2 octombrie la Webstock 2015, cea mai mare conferinta locala dedicata platformelor sociale. Anul acesta, evenimentul organizat de Evensys si initiat impreuna cu Vodafone Romania va aduce in prim plan cele mai noi si mai interesante teme din zona retelelor sociale, blogging si comunicare.
Prima parte a evenimentului este un exercitiu de inspiratie asigurat de o serie de oameni cu recunoastere in media si mediul online, reuniti sub tema comuna “The Game Changers”. Pe marea scena a Webstock vor urca Andrei Rosu (sportiv), Dragos Lumpan (fotograf), Cabral Ibacka (realizator TV), Cornel Ilie (Vunk), Erwin Albu (antreprenor), Florin Georgescu (ciclist), alaturi de doi reprezentati cu greutate din lumea afacerilor, Andrea Rossini (Vodafone Romania) si Michele Grassi (Enel Energie Muntenia).
Ei vor vorbi participantilor despre modul in care au obtinut succesul prin alegerea unui drum mai putin conventional, despre cum actiunile lor au dobandit o vizibilitate crescuta cu ajutorul mediului online si despre importanta pasiunii si a ambitiei ca surse pentru a face o schimbare.
Partea a doua a zilei va include trei micro-conferinte ce vor aborda subiecte importante despre retelele sociale, blogging si comunicare online. La final de zi, va avea loc Gala Webstock Awards, unde vor fi premiate cele mai bune proiecte din online, realizate in ultimul an, pe una din cele 12 categorii existente: Publishing, Utility, Best Use of Photography, Blogging Campaigns, Special Projects, Facebook Applications, Mobile Applications, Corporate Blogs, Innovation, Best Brand on Instagram, Best Use of Video in Online.
In plus, cea mai vizibila personaliltate din online, conform votului public, va primi premiul Intel Online Personality of the Year.
Proiectele nominalizate sunt disponibile pe site-ul evenimentului.
„Cand am lansat Webstock, ne-am gandit ca va fi un eveniment doar pentru bloggeri. Intre timp, a devenit cea mai mare si mai cunoscuta conferinta de social media de la noi si in acelasi timp punctul de intalnire a bloggerilor din toata tara. Ne place sa credem ca Webstock este atat un loc plin de inspiratie, cat si unul in care se leaga prietenii si se intampla ceva interactiv si interesant”, spune Cristian Manafu, Managing Partner, Evensys.
Webstock 2015 este organizat in parteneriat cu Vodafone, Enel, Raiffeisen Bank, HP, Bitdefender, Staropramen, McDonald’s, Gerovital, McVitie’s, Intel, Coca-Cola si LG.
Pe douazeci si UNU septembrie Trupa Vunk a lansat doar jumatate dintr-un clip! #PrimulClipViu s-a lansat si isi cauta jumatatea!
Evident, numai Vunk putea sa faca asa ceva! Felicitari baieti, felicitari intregii echipe!
Si acum ce credeti? Ca o sa stam pur si simplu si o sa asteptam partea a doua? Nici vorba! Pornim in expedietie sa-i gasim jumatatea!
Gulia a gasit o mica secventa!
Daca reusesti sa gasesti toate secventele esti ca un adevarat Cupidon!
Vunk a lansat provocarea de a pune cap la cap toate partile lipsa alaturi de prima parte a clipului. Cel care va reusi sa faca acest lucru va avea parte pe 7 octombrie, la Sala Palatului, de o experienta VIP.
Uite prima jumatate din clip ca sa iti faci o idee:
Good luck!!!
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkPrivacy policy
