Si-am fost ieri sa vedem un film de groaza. Am zis ca la cat de horror e primavara asta, nimic nu ne mai poate speria!
Well, we were wrong on so many levels!
But lets just say that….acum ma gandesc de doua ori inainte sa deschid o usa!

Se face ca eram in India, bine, nu noi, personajele…dar cumva si noi cu ele.
Maria (Sarah Wayne Callies) si Michael (Jeremy Sisto) stau cu piciorusele in apa pe tarmul din Mumbai si isi vorbesc dragastos…adica seriously, daca au supravietuit chestiei asteia, ce altceva se poate intampla?

Aflam ca Maria este insarcinata, iar Michael propune sa isi creasca familia in India. Ce vis! Soare, plaja, natura, cultura si asa isi poate continua si afacerea cu antichitati. Casa lor era cel putin superba, nici nu stiu sa o descriu, sincer. O constructie patrata, cu camerele dispuse pe exterior si cu o curte in interior. Decorata intr-un stil frumos, cu multe elemente autentic indiene, cu usile in formele alea interesante, cu pereti colorati, etc.

Cand totul parea mai frumos, intr-o noapte Maria se trezeste speriata dintr-un cosmar si ii reproseaza lui Micheal „tu cum poti sa dormi asa linistit?”.
Da, stiu, eu nu dau citate din filme, desi as vrea, dar nu le tin minte! Asta in schimb m-a marcat! M-a busit rasul si nu intelegeam ce are femeia cu saracul om! Adica, ok, insarcitata, insarcinata, dar asa nebuna?

Aflam apoi ca de la momentul cu plaja insorita si cel cu cosmarul trecusera cativa ani buni. Cativa ani si un eveniment major care le-a dat total lumea peste cap.
Maria conducea masina in care se aflau si cei doi copii ai lor, nu stim cum, dar face accident, iar in urma acestuia baietelul isi pierde viata, iar fetita lor supravietuieste. Maria se invinovateste pentru moartea lui Oliver (acum fie vorba intre noi, chiar are dreptate) si nu se poate linisti.

Afla despre un ritual care i-ar putea aduce fiul inapoi pentru a-si putea lua ramas bun si porneste spre templul care se afla foarte aproape de granita cu moartea. Numai ca Maria, intr-un moment de disperare, nesocoteste un avertisment sacru, si tulbura astfel echilibrul dintre viata si moarte.
Ce se intampla mai departe? Pai toata actiunea horror, pe care evident nu o sa o aflati de la mine!

Eu va mai spun doar ca, in afara de casa aia superba, mi-a mai placut si alternarea asta de planuri de la incepului filmul, v-am mai zis ca-mi place mult treaba asta. Nu mai stii cand esti in trecut, ce se intampla in prezent si de-odata se face lumina si povestea e clara.
Mi-a placut si cum este construita povestea si cum creste suspansul. Treptat, treptat, ca la un moment dat te bucuri (ca la dentist) ca ai scapat fara sa simti nimic! Dar, nah, tzeapa! Te loveste din plin fix cand te asteptai mai putin!

Not gonna lie, filmul asta are si cateva bile negre din partea mea.
Prima si cea mai mare bila (if I may) este (si asta este un spoiler!) faza cu cainele. Familia din film are un caine (Golden Retriever) absolut adorabil! Caine pe care scenaristii s-au decis sa il omoare spre finalul filmului. Inteleg ca „macelarit” este cuvantul mai potrivit, dar cum eu mi-am acoperit ochii cu doua perechi de maini (ale mele si ale lui Marius) nu as sti sa zic exact. Eu sunt din acea categorie de oameni care nu suporta sa vada animale omorate sau chinuite in filme, cu atat mai grav este daca e vorba de un catel super-mega simpatic. Bai, omoara cati oameni vrei, ca nu ma deranjeaza sau afecteaza absolut deloc! Ba mai mult, pot sa iti mai sugerez si eu cativa! (Vorbesc de omorat in filme, da? Nu s-a pierdut nimeni de la subiect.) Dar sub nicio forma nu te atinge de animale! Mangaie-le, dragalestele, pupicestele…dar daca le-a cazut un fir de blana, ai terminat-o cu mine!

A doua bila neagra o primeste pentru ca mi pare ca fenteaza mult logica. Da, stiu, veti spune „la ce logica te astepti, fetita, de la un film horror?”. Nu la logica aia ma refer.
Practic orice film isi creaza un context si stabileste un set de norme care se aplica in acel context. Daca e un film bazat pe realitatea noastra, atunci trebuie sa se supuna logicii cu care ne luptam zilnic, daca e orice fel de inventie dubioasa, pot aia sa mearga si in firele de par, ca asa ni s-a trasat conventia, in povestea asta oamenii nu merg cu picioarele ci cu parul. Dar chestiile trebuie in continuare sa aiba sens.
Acum vorbim de un horror, ma astept sa vad fantomite, lighioane si sa ma sperie orice, dar hai sa nu tragem sensul de par. Va dau un exemplu de logica dubioasa:
Femeia asta, mama, trebuie sa se incuie in templu, iar fi’su’ ii va vorbi de afara. Ea nu are voie sa deschida usa chiar daca va vrea sa il vada pe baietel. Ok. Dar stiti, pentru a pleca acasa, gen, ea trebuie sa deschida usa?! Nu era oare ceva mai logic ca ea sa stea de partea exterioara a usii si Oliver sa fie inauntrul templului? Zic si eu…

All in all, un film ok, cu o poveste ok, desi deloc noua, ce te tine in priza pana la sfarsit.
Nu este un horror cu scene scarboase si nici cu scene care sa te faca sa zbieri. As zice ca este un horror soft pe care l-ar putea vedea si cei mai putin rezistenti 🙂
Just ask Dudus, nu am vazut-o deloc sa sara de pe scaun!
Cu toate astea, mare atentie, este interzis persoanelor sub 18 ani!

The Other Side of the Door intra in cinematografe din 1 aprilie (si asta nu e o gluma) si e distribuit de OdeonFilm.