Reformulez, rearanjez și reiterez: filmul ăsta e cea mai mare și mai plăcută surpriză a începutului de an! „Banditul whisky”, un film european, produs în Ungaria, cu o acțiune ce are loc puțin în România și majoritar în Ungaria, este (din punctul meu de vedere) cea mai tare apariție cinematografică a începutului de 2018!

Pe la începutul anilor 90, un hoț era cel mai popular om din Ungaria. Spărgea oficiu poștal după oficiu poștal și, mai apoi, bancă după bancă, fără victime, fără complicații, cu o strategie și într-o așa manieră încât ajunsese să fie aplaudat și considerat un Robin Hood modern. După 27 de bănci, câteva sute de mii de dolari furați și ani buni de răsfăț, este prins! Stă la inchisoare 12 ani, până în 2012, iar acum trăiește din olărit  și a ajutat la realizarea unui film despre viața lui.

Numele lui real este Attila Ambrus și pe cât de interesantă și palpitantă este viața lui, pe atât de mișto este și filmul „Banditul whisky”! Acțiunea începe pe când Attila era un mic copil aflat în grija bunicii într-un sat din Ardeal. Avea de pe atunci mici apucături cleptomane și overall oricum nu era cel mai cuminte copil. Anii au trecut și a fost nevoit să treacă granița ilegal în Ungaria. Odată ajuns aici, a vrut să își înceapă noua viață așa cum zice la carte: acte, loc de muncă, salariu. Toate lucrurile erau împotriva lui și nici ei nu erau mai breji la capitolul birocrație, așa că singura metoda de a fi în legalitate era … să comită o ilegalitate! Și de aici a început totul! Citește în continuare [Cronică de film] Banditul Whisky →

Probabil cea mai mare surpriză a începutului de an vine de la filmul Darkest Hour.
Bine, dacă te uiți atent la ingredientele filmului (Gary Oldman, Joe Wright, Kristin Scott Thomas și subiectul în sine) s-ar putea să te prinzi că e vorba de un film bun. Dar dacă faci ca mine, vezi fugitiv câteva cadre din trailer și critici afișul, s-ar putea să fii surprins de această producție.

Cum probabil ați văzut trailer-ul și știți și istorie, vă este cunoscută povestea filmului. Se face că era începutul celui de-al Doilea Război Mondial și Marea Britanie avea nevoie de un prim ministru nou. Sigurul care ar fi fost susținut și de opoziție, deși nu prea era îndrăgit de colegii de partid, era Winston Churchill. El era mai degrabă recunoscut pentru greșelile făcute în cariera sa politică și nicidecum nu insufla încredere.

Odată înstalat în funcția de prim ministru, acesta are de dus o luptă pe două fronturi – pe cel intern, trebuie să facă față rivalilor săi politici, iar pe plan extern are de luat decizia de a duce negocieri de armistițiu cu Hitler, salvând, astfel, națiunea britanică de costul unui război, sau de a merge înainte cu războiul, deși acesta pare deja pierdut.

Cred că nu se putea alege un moment mai bun pentru lansarea acestui film în cinematografele noastre! Filmul ăsta e  mai mult decât o lecție de istorie, e o lecție despre cum se conduce o țară și cum se face politică, despre cum se urmăresc interesele poporului și nu interesele personale sau ale lu șefu! Citește în continuare [Cronică de film] Darkest Hour. Ziua decisivă →

Și-a început și 2018 (lma btw) și-am mers să vedem două filme că nu mai fusesem de mult!

Downsizing. Mini-oamenii – în regia lui Alexander Payne, cu Matt Damon, Christoph Waltz, Hong Chau, Kristen Wiig, Rolf Lassgård, în rolurile principale

și

The commuter, Pasager în trenul terorii – regizat de Jaume Collet-Serra, cu următoarea distribuție: Liam Neeson, Vera Farmiga, Patrick Wilson, Sam Neill.

Să începem cu filmul care mi-a plăcut cel mai mult, The Commuter.

Liam Neeson a îmbătrânit și și-a schimbat puțin și filozofia de viață, a trecut de la „I will find you and I will kill you” la „I will find you and I will save you”. Bine, probabil că the bad guy l-a întâlnit tot pe vechiul Neeson.

Povestea e așa: Michael (Liam Neeson) este un agent de vânzări care, ați ghicit, face zilnic naveta cu trenul. Și în zece ani de plimbat cu trenul a reușit să-și facă și prieteni pe această rută, navetiști ca el, și să-i miroasă pe  „newcomers”. Într-o zi este abordat de o femeie necunoscută, interesantă și misterioasă, care îi lansează o provocare ipotetică. Femeia coboară la prima stație și descoperim că întrebarea era ipotetică doar în teorie, pentru că în practică Michael s-a trezit prins într-un puzzle periculos! El trebuie să salveze viața unui pasager din acel tren, dar nu știe despre cine este vorba, să îi protejeze pe ceilalți pasageri, dar nu știe care sunt infractorii și care sunt victimele, să elimine the bad guys, whoever they are, să aibă grijă ca familia sa să rămână întreagă, wherever they are, și să pună capăt unei întregi conspirații! Easy peasy, ha?  Citește în continuare Primele filme din 2018: Downsizing și The Commuter →