Arhiva lunii ianuarie 2019

[Cronică de film] Destroyer / Capcana

Duminică o vedeam la tv în filmul Batman Forever (1995), iar luni am văzut-o în Destroyer / CapcanaNicole Kidman, femeia care îmbătrânește doar cu ajutorul machiajului.

Incredibilă transformarea prin care a trecut actrița pentru a da naștere acestui personaj plin de furie, cocoșat de propriile decizii și epuizat fizic și emoțional – polițista Erin Bell.

Îmi plaaac filmele care „abuzează” de flashback-uri, care împletesc mai multe planuri narative și care par să spună mai multe povești complet separate. Așa că m-am bucurat să văd că și Destroyer / Capcana este unul din ele! Când crezi că te-ai prins de firul cronologic al evenimentelor și, deci, de întreaga însemnătate a poveștii, zbang! vine finalul și îți zguduie neuronii!

Ideea filmului este cam așa: doi polițiști pornesc într-o operațiune undercover, daaar problema este că ei încep ușor, ușor să se „aclimatizeze” prea bine noului mediu. N-a fost nevoie de mult, ci doar de o singură decizie greșită pentru ca totul să se ducă de râpă. Așa a ajuns Erin dintr-o agentă de poliție care dovedea mult potențial, o persoană de nerecunoscut, cuprinsă de remușcări, acaparată de furie și frustrare și chinuită în permanență de gânduri și amintiri din trecut.

Pe lângă flashback-urile care ne ajută să înțelegem mai bine povestea personajului principal, am apreciat foarte mult și ritmul în care se desfășoară acțiunea. Povestea prinde contur destul de încet, tensiunea se acumulează treptat, suspansul vine tiptil, tiptil, numai bine cât să ai timp să analizezi fiecare acțiune și să faci câteva posibile scenarii a ceea ce va urma. Nu te chinui prea tare, tho. Nu o să nimerești finalul!

Dacă nu v-am convins nici cu povestea emoționantă a lui Erin, nici cu flashback-urile, vă mai spun doar că avem un bunoc în film! Și e român! Pe-al lui nume Sebastian Stan.

Filmul Destroyer / Capcana intră din 25 ianuarie în cinematografe și este distribuit de Ro Image.

[Cronică de film] Instant family / Familie de-a gata

O comedie mișto, cu o poveste emoționantă și un cățel super mega cute – adică filmul Instant family / Familie de-a gata!

Deja al doilea film pe anul ăsta care urmărește o poveste cât se poate de reală, complexă și dură, cu care se confruntă foarte mulți oameni de pe întreaga suprafață a pământului, dar prezentată într-o manieră surprinzătoare – cu umor! Mult umor!

Mai mult din curiozitate, Pete (Mark Wahlberg) și Ellie (Rose Byrne) se înscriu la niște cursuri speciale pentru cei ce își doresc să devină părinți adoptivi și nu peste mult timp se „trezesc” la un eveniment unde cei mici „familie-less” se întâlnesc cu cei mari care au nevoie de un copil pentru a-și întregi familia.

Dintr-o întâmplare amuzantă în alta, cei doi primesc spre adopție nu unul, nici doi, ci trei copii! Un băiețel care probabil a strâns tot ghinionul din lume, o fetiță dependentă de…chips-uri și o adolescentă care e …. adolescentă!

Adevărata poveste e noii familii începe abia după ce „the honeymoon phase” se încheie și fiecare copil devine un mic monstru în ochii părinților copleșiți de probleme.

Reușesc cei 5 (6 cu cățelul) să devină o familie adevărată? Evident nu veți afla de la mine 🙂

Eu vă spun că povestea asta inspirată de experiența personală a scenaristului/regizor/producător Sean Anders, nu este doar amuzantă. ci și foarte emoționantă, plină de morale pe alocuri.

Filmul Instant family / Familie de-a gata intră din 18 ianuarie în cinematografe și este distribuit de Ro Image.

Cum am văzut o super piesă de teatru fără să … o văd

Se face că era toamna anului 2017, când la Festivalul Internațional de Teatru Independent de Comedie aterizează doi tipi din Israel. Aduceau cu ei un super spectacol, cu un super concept și un super scenariu… sau așa ne spuseseră cei care se ocupaseră de selecția pieselor ce aveau să concureze în festival.

După o călătorie lungă (mai ales partea de la Otopeni la Buzău), cei doi intră în biroul nostru de #TeamOrganizers și ne molipsesc cu entuziasmul, veselia și energia lor. Râdem, spunem povești, bancuri, facem selfie-uri și și apoi cineva are măreața idee să mergem la scenă să ne apucăm să pregătim spectacolul care avea loc în seara aceea. Dap, spectacolul celor din Israel.

Foarte calmi, cei doi s-au apucat să mute un scun în 10001 de locuri la o distanță milimetrică unul față de precedentul loc și să plimbe o ramă doi pași la stanga, trei pași la dreapta, un pas în față and so on. Au aranjat niste prune pe un platou mai ceva ca la cea mai trendy ședință foto, apoi au început să danseze cu un cuier.

„Dap, o să avem o seară liniștită ne gândeam noi”…

Continuarea Cum am văzut o super piesă de teatru fără să … o văd








[Cronică de film] The Upside / Asistent de (ne)voie

Am început anul cu niște lecții de viață (nu, nu alea de pe tv) presărate subtil într-un excelent film de comedie! În a doua săptămână din an am fost să vad filmul The Upside / Asistent de (ne)voie, care e un remake al lui „The Intouchables”, care e bazat pe o poveste reală.

Vă spun de pe acum: n-am văzut filmul original, deci să nu vă așteptați la comparații!
Dar să revenim la Asistent de (ne)voie…

Uneori nici nu ne dăm seama cât de mult ne poate schimba viața o singură persoană și alteori ne vine cu atât mai greu să credem că propria noastră persoană poate avea un impact incredibil asupra cuiva (or maybe that’s just me), daaaar apar unele momente care ne deschid ochii. Continuarea [Cronică de film] The Upside / Asistent de (ne)voie