Cumva mereu reușeam să închei anul într-o notă pozitivă, chiar îmi amintesc niște ani care se terminau cu „wow, cât de tare a putut să fie anul ăsta!” sau „pfoa, ce an plin!”
Dar inevitabil a venit faza „not that bad, but I have a good feeling about next year” sau faza „se preconizează lucruri mișto pentru anul ce vine”, iar într-un final am ajuns la clasicul „mai rău ca anul ăsta n-are cum să fie”…
Dar știți ce? Chiar are cum sa fie mai rau! Este din ce în ce mai rau și va continua în același stil!
Pe de-o parte pentru că avem așteptări din ce în ce mai nerealiste și ne dorim lucruri imposibile și improbabile peste care mai presărăm și mult overthinking.
Dar mai e și partea cealaltă, ne confruntăm cu probleme din ce în ce mai grele și mai complexe (fie datorită înaintării în vârstă care aduce după sine noi obstacole, fie datorită minunatului climat politico-economic global), unde mai pui că acum apar alte valori și priorități? Șoc și groază, fericirea se măsoară în like-uri, iar vorba aia cu „multă lume, puțini oameni” e mult prea actuală. Suntem mai egoiști, alergăm după lucruri și nu ne interesează pe cine călcăm în picioare în tot acest timp…
Evident, nu este cazul meu, am auzit de la alții 🙂
Bonus: persoanele de față se exclud!
Totuși cred că sunt și câteva lucruri pe care le putem face ca pe 31 decembrie când tragem iarăși linie să vedem și alte nuanțe în afară de cele de gri. Mi le-am scris într-o notiță în telefon pe când alții compuneau cu patos mesaje cu „fie ca”. Mesajele au trecut pe lângă noi, poate ideile de mai jos vor produce o schimbare, cât de mică, în noi!
DO NOT WASTE ANOTHER SECOND!
Din (ne)fericire nu trăim ca în filmul In time (2011), nu avem un ceas în mână care ne arată cu maximă precizie cât timp mai avem de petrecut pe lumea asta și nici nu vedem ce efect are fiecare acțiune a noastră asupra acestui timer.
Ne place să amânăm lucrurile sau să le lăsăm pe mâine și să rezolvăm acum ceea ce ni se pare urgent. Dar dacă mâine nu mai vine?
Ia-ți bluza aia pe care ți-au picat ochii! ACUM!
Ia bilete la concertul ăla la care visezi! ACUM!
Fă poza aia!
Scrie-i, vorbiți, ieșiți la cafea! ACUM!
Hug! ACUM!
Da, așa este, am mai scris un articol în care insistam pe ideea de ACUM și chiar credeam că mi-am însușit teoria. Până mi-a fost demostrat că nu făceam tocmai asta. Trăiam cu impresia că mai am timp până la pensie să refac legătura sau măcar până când fiecare va avea copii, iar atunci vom lăsa trecutul în urmă pentru ca ei să crească împreună, așa cum am facut și noi. Numai că nu vom mai avea ocazia asta…
TRUST NO ONE YOURSELF!
Cred că expresia asta este self-explanatory, dar vreau să îi mai aduc o completare mică.
Este foarte bine și sănătos să te înconjori de oameni de încredere, de oameni care te ridică și te susțin, dar mai important decât toate este să ai maxim de încredere în tine! Acordă-ți meritul cuvenit! Nu te îndoi de forțele și abilitățile tale! Nici nu banuiești ce talente se ascund după bariera aia de lipsă de încredere.
Iar când vine vorba de alți oameni, cercetează, nu crede! Dintr-un motiv care mie îmi scapă, unii oameni aleg să facă rău chiar și atunci când binele le-ar aduce mult mai multe beneficii.
IF SOMETHING DOESN’T FEEL RIGHT, IT PROBABLY ISN’T
Ideea asta se leagă cumva și cu încrederea de mai sus. Se întâmplă uneori ca ceea ce simțim și raționamentele logice să nu coincidă întocmai și atunci apare întrebarea: now what? Ce faci? După cine te iei? Cine câștigă meciul gut feeling vs. brain?
Evident că m-am luat după creier, că doar nu are atâția neuroni degeaba!
În final, cine s-a dovedit că avea dreptate? Aud? Gut feeling! Al șaselea simț! Instinctul! sau cum vreți să îi spuneți.
Nu vă imaginați că acum merg cu gut-ul la înaintare, dar cu siguranță îi acord mai mult credit ca înainte și încerc sa cercetez și să înțeleg de ce simt ceea ce simt.
PRIORITIES, PRIORITIES, PRIORITIES.
Am primit în urmă cu câteva luni întrebarea „ce e cu adevărat important pentru tine?„. Și după ce mi s-a topit ușor, ușor zâmbetul de aparentă fericire de pe chip, s-a instalat the deep thinker mode și practic de acolo s-a schimbat totul.
Acum dacă mă întrebi, cred că prioritățile noastre sunt total anapoda! Cât de anapoda? De-a dreptul inversate!
Pe primele locuri se află lucrurile care ar trebui să fie ultimele ca importanță, iar pe ultimele locuri sunt fix chestiile care dau frumusețe, sens și greutate vieții.
Gândește-te la ce îți dorești în viața asta, gândește-te care își sunt planurile și visele, gândește-te la personele cu care vrei să îți petreci timpul… chiar merită să îți consumi toată energia pe o serie de lucruri care nu fac parte din categoriile astea?
START WISHING THE CORRECT WISH.
Am aflat pe pielea mea că, uneori, dacă îți dorești ceva cu adevărat și îți canalizezi bine energia și gândurile, universul, bărbosul, soarele, luna și cine mai preia hățurile pe la centrul de comandă, face cumva și, după ce aștepți pe fir o grămadă, reușește să pună lucrurile în ordine. But apparently dacă nu ai specificat până în cele mai mici detalii cum stă treaba cu dorința ta…well, it’s on you!
Se dă următorul exemplu simplu: se face că îmi doresc tare, tare un Mini Cooper, undeva pe la pensie probabil că o să-l și am. Dar ce mă fac că mi-am dorit așa tare, tare Mini-ul ăsta, că am uitat să menționez și detaliile care pentru mine erau by default, dar totuși la fel de importante? Și iată-mă pe mine acum, la pensie, cu un un Mini non-verde (chiar gri, bleah) și modelul ala luuung cu uși ca de dubă la portbagaj (bleah).
Dau exemplul ăsta ca să nu intru în povești interminabile…
„Nu uita, Gulie, data viitoare să zici onest și de încredere, că noi aici avem treabă, nu stăm să citim și setările implicite!”
Ok, boss!
Și ca dorință bonus, poate n-ar strica să facem și ce au scris băieții/fetele acum câțiva ani pe chestia aia de metal de pe Calea Victoriei: pune suflet!
În încheiere, vă doresc să vă construiți un an mai bun!
Și dacă aveți vreun sfat, dați-mi și mie de veste!
