Traiesc fiecare secunda cu speranta ca mai exista si oameni buni pe lumea asta si imi place si ma bucur mult cand vine si confirmarea!

De aceea tin sa va impartasesc ultima experienta care mi-a luminat ziua…ma rog, era noapte.

Se face ca plecasem din centru vechi undeva pe la ora 2 noaptea. Eram 3 oameni. Se vedea pe fatza noastra ca venim de la munca si nu de la vreo petrecere bengoasa de firma (ca tot e sezonu). Asa ca nu ne lua niciun taxi. Am incercat sa dam comenzi pe toate aplicatiile, am dat telefoane…rezultatul era acelasi: nu sunt masini.

Comparativ cu o noapte de vineri din octombrie sa zicem, adevarul este ca era cam pustiu de masinute galbene. Dar si alea care erau, aveau numa vrajitori la volan care zici ca te duceau pana la mare si isi mai servesc si masa la mijlocu drumului, cam asa de multi bani cereau.

Deja ne resemnasem si o luasem pe jos. Pe drum am mai incercat cateva taxiuri dar povestea se tot repeta.

Cand, din zare, apare o alta masinuta galbena. Tipu’ de la volan era tanar, parea jmecheros asa, sapca pe cap, din zona de rap. Vedeam sansele noastre undeva mult sub 0. Ce sa vezi? Nici nu ne-a intrebat unde mergem!

Asa ca ne-am urcat toti trei in taxi si l-am plimbat pe om prin jumate de oras! Asa drept multumire 🙂

Am aflat ca era prima lui zi pe taxi. Stand de vorba cu el m-am bucurat sa descopar un om foarte cinstit si corect, un om de viata, un om fericit si la casa lui. Un om de jos palaria.

Un om care a luat in taxiul lui trei bezmetici degerati de frig, fara sa aiba pretentia sa se imbogateasca de pe seama noastra, fara pretentii ca e cursa prea scurta sau prea lunga, fara pretentii. Punct. Asta ii era meseria, aia erau banii pe care ii facea….oameni suntem!

Chiar era surprins ca „minunatii” sai colegi ne-au trimis la plimbare. I-am spus toti in cor: „sa nu te schimbi niciodata!”.

Jos palaria sau mai bine zis sapca (sa fie mai pe stilul lui) pentru un asa om corect, pentru un om cu care ai ce vorbi, cu un om sincer si umil (ne-a rugat sa ii spunem noi pe unde sa o ia)…pentru un om inocet! Nu gasesc alt cuvant mai potrivit decat inocent, i se citea bunatatea in ochi, greutatile vietii de taximetrist nu il ajunsesera, omu era optimist si nu parea sa fie impresionat de „maimute” si alte scamatorii.

Surpriza cea mare a venit cand am ajuns acasa! Toata plimbarea cu „escala” in regie a facut cat dadeam in mod normal pe o cursa directa cu tot cu tips, adica 15lei.

My life will never be the same again!

Si credeti-ma cand va spun: eu sunt sigura ca omul asta o sa faca mai multi bani decat marii vrajitori ai taximetriei!