19:30-22:00, la fix, din pacate, cat sa se inchida magazinul de bauturi din Mall Baneasa. Dupa film simteam nevoia imperioasa sa beau ceva si cum nu mai aveam nimic acasa, eram disperat sa gasesc undeva o sticla de whisky. Noroc cu un Mega Image non stop de pe langa casa.
Umbla vorba ca succesul imens al celor de la Apple consta in faptul ca, orice produs nou scos, este testat intai pe copii. Daca acei copii inteleg cum functioneaza in primele 5 minute, produsul e trimis in productie, daca nu, se intoarce la proiectare.
Cum ideea mi s-a parut buna, am vazut filmul impreuna cu Tudor, 15 ani si bine am facut. Iata parerea lui: “plotul este bun, unele scene putin cam lungi, dar totusi pline de dramatism. Unii actori sunt parca putin cam stangaci, dar poate doar pentru ca DiCaprio i-a pus in umbra prin felul in care si-a jucat rolul. Nu mi-a prea placut faptul ca e cam multa violent asupra animalelor”. Am incercat sa-l citez cat mai exact, chiar daca stiam amandoi ca animalele nu sufera in filme, dar asa e Tudor, iubeste animalele neconditionat, cu inima curata a unui adolescent.
Eu in schimb, trebuie sa recunosc ca nu mi-a placut niciodata DiCaprio si dupa ce am fost destul de traumatizat de superproductia Titanic, m-am considerat oarecum razbunat de regizorul peliculei “The Revenant”, Alejandro Gonzales Inarritu care l-a chinuit in feluri greu de imaginat pe eroul principal. In acelasi timp, trebuie sa recunosc ca, desi nu se numara printre actorii mei preferati, DiCaprio a scos tot ce se putea scoate din rol.
Filmul este inspirat dupa romanul lui Michael Puncke si spune povestea lui Hugh Glass (Leonardo DiCaprio), membru al unei expeditii in Muntii Stancosi. La un moment dat acesta este prins de un urs grizzly si sfartecat. Capitanul grupului decide sa continue expeditia, iar oamenii lasati in urma sa aiba grija de Hugh il parasesc de frica indienilor. Pentru Hugh incepe o intreaga lupta de supravietuire animata de planuri sumbre de razbunare impotriva celor care abandonat.
Am apreciat atmosfera foarte realista a conditiei vanatorului anilor 1800, departe de imaginea romantata a westernului classic, am apreciat peisajele salbatice si m-am bucurat ca publicul larg va putea sa vada cam ce inseamna natura salbatica, neafectata de factorul antropic, padure virgina cu arbori de sute de ani, rauri involburate sau animale in elementul lor. Mi-ar fi placut sa pot scrie ca asemenea scene au fost filmate in Romania dar, dupa cum stim, virginitatea nu mai face parte din peisajul romanesc.
Cum, din pacate, eu nu mai pot nici visa la puritatea impresiilor unui tanar de 15 ani, n-am reusit sa ma bucur la fel de mult de lungmetrajul The Revenant, avand, mai degraba impresia ca am asistat la ecranizarea Baltagului, necunoscand romanului lui Michael Puncke.
M-a amuzat spiritul de observatie al lui Tudor care a constatat, fara a fi critic, nevoia de a dramatiza, poate putin fortat, a regizorului. Nu dau decat un exemplu, citez: “daca a avut timp sa faca trei focuri mari langa carcasa de bison, de ce mananca ficatul crud?”. Recunosc ca eu nu-mi batusem capul cu asemenea detalii, care sunt destul de numeroase.
In schimb eu, am fost amuzat de gandul ca, desi se spune ca e permis sa reiei teme din alte filme daca au trecut macar 30 de ani de cand au fost folosite, o anume scena mi-a adus imediat in minte un moment din Rambo III.
Una peste alta, un film care nu te lasa indiferent si care, in functie de varsta spectatorului, va genera, cu siguranta, reactii complet diferite.
Si nu in ultimul rand, acest film are nu mai putin de 12 nominalizari la Oscar si a castigat deja 3 Globuri de Aur.
The Revenant: Legenda lui Hugh Glass intra in cinematografe din 22 ianuarie si este distribuit de Odeon Film.
