La KFC poți să-ți iei Smart Menu ori cu Like-uri

Asta chiar mi se pare cea mai funny chestie la inceput de an:
Daca dupa sarbatori ai ramas doar cu like-urile, no biggie, KFC te hraneste cu un Smart Menu.

Ce trebuie sa faci?

Pai, basically greul l-ai tras in decembrie. Acum trebuie doar sa intri aici si sa te contectezi la facebook.
Super algoritmul aripioara iti scaneaza profilul si daca in decembrie ai primit peste 1250 de likeuri la postari, atunci te-ai facut cu un Smart Menu la KFC!

Misto sau ce?

Daca n-ati fost atat de apreciati luna trecuta, don’t be sad, KFC va asteapta si pe voi cu un Smart Menu, e 12,50lei 🙂

Aaaan this is me:

[Cronica de film] Jackie

Si-am fost sa vedem filmul Jackie.
Let me just say this from the start, daca nu sunteti prea in tema cu anii ’60 in SUA sau cu viata familiei Kennedy nu o sa intelegi mai nimic din filmul asta! Ca JFK a fost impuscat stie toata lumea (cred), dar o sa va gasiti intrebandu-va cine e X sau Y, iar filmul nu o sa va ajute deloc.

Filmul urmareste drama uneia dintre cele mai indragite Prime Doamne a Statelor Unite ale Americii, Jacqueline Kennedy, pe parcursul a cateva zile dupa asasinarea președintelui John F. Kennedy.
Stiati ca au mai fost si alti presedinti americani asasinati? Eh bine, in probabil cele mai dificile momente, Jackie a reusit sa ia acele deciziile care au facut ca poporul american si intreaga lume sa il tina minte pe J.F. Kennedy for years to come.

Basically, filmul este o mare poveste in poveste in poveste si asta este singura sursa de dinamism. Filmul incepe odata cu sosirea unui jurnalist in casa in care locuia Jackie la ceva timp dupa moartea sotului ei. Fosta Prima Doamna se deschide mult in fata acestuia, ii spune povesti din culisele impresionantei Case Albe, ii impartaseste trairile sale dintre cele mai intime si ii arata o fata total necunoscuta de catre poporul american. Toate acestea ar fi rezultat intr-o poveste extraordinara…daca ziaristul ar fi avut voie sa publice vreunul din momentele ei de slabiciune, sau sa scrie despre momentele cand era nevoita sa zambeasca artificial sau despre faptul ca era o fumatoare cam inraita.

Asadar avem, pe de-o parte povestea a ceea ce ar fi putut sa iasa in urma interviului, ce a iesit de fapt in urma interviului si flashback-urile cu ce s-a intamplat de fapt.

Cu toate ca nu m-a impresionat cu nimic filmul asta, cu siguranta o sa ia niste premii Oscar. Cel putin Natalie Portman sigur ia ceva! E total altfel fata de toate celelalte roluri ale ei si, cel mai important, Jackie ii iese la perfectie. Dupa ce vedeti filmul, aruncati-va un ochi aici sa vedeti cat de mult a studiat-o pe Jacqueline Kennedy si cat de identica este interpretarea ei!

Un alt motiv pentru care sunt sigura ca Jackie este un film care va fi laudat la Oscaruri, este acela ca americanii au o cultura aparte pentru presedintii lor. Ii studiaza, ii stiu in ordine cronologica si mai mult decat atat, acel eveniment nefast face parte din istoria lor, inca vorbesc despre asta, apar mereu noi piste in unele teorii ale conspiratiei, iar familia Kennedy nu a iesit nici acum de sub lumina reflectoarelor. E normal ca filmul sa aiba mult succes peste ocean, la noi, in schimb, nu cred ca va prinde. Mai ales ca nu are nicio introducere, ori stii povestea familiei si esti captivat de culise, ori nu o stii si iesi de la film plictisit…

Filmul Jackie intra din 13 ianuarie in cinematografe si este distribuit de RoImage.

Ad Hoc a lansat single-ul “Furtuna l”

Trupa transilvăneană de Punk Acustic Folcloric Medieval, Ad Hoc, a întâmpinat sărbătorile de iarnă cu un cadou special pentru fani: lansarea, in data de 23 decembrie 2016, a single-ului „Furtuna I”, la un interval de numai doua luni de la primul material din cadrul acestei  povesti: „Furtuna II”.

Versurile piesei sunt o adaptare după „Furtuna” de William Shakespeare și reprezintă o călătorie interioară, plină de aventuri.

Corbu: „Ordinea lansării pieselor nu este una întâmplătoare. Mai întâi a fost „Furtuna ll” și acum a venit rândul pentru „Furtuna l”, pentru că e ca în viață; indiferent de ce credem, lucrurile au un anumit sens și o anumită ordine organică ce le face să se manifeste în cel mai potrivit moment, fără ca cineva să poată interveni. Pe lângă asta, e foarte important să nu uităm de unde am plecat și de rădăcinile pe care le avem.” Continuarea Ad Hoc a lansat single-ul “Furtuna l”

[Cronica de film] Why him / De ce el

Pentru ca singura miscare pe care pot sa o mai fac intre sarbatori este sa rad, am fost sa vedem filmul Why him / De ce el. Acum o sa ma vait de ceva febra musculara.

Se facea ca veneau sarbatorile si tot familionu’ Fleming mergea in vizita la Stephanie (Zoey Deutch). Care Stephanie in loc sa ii plimbe, sa ii scoata la mese linistite, le face o surpriza nu tocmai placuta. Ii duce direct acasa la iubitul ei care era acest miliardar din Silicon Valley pe-al sau nume Laird Mayhew (James Franco). Toate bune si frumoase pana cand extravagantul si deloc auto-cenzuratul Laird isi face aparitia purtand doar o pereche de pantaloni si folosind mai multe injuraturi decat cuvinte. Familionul fuge speriat sau se imprieteneste cu Laird? Evident, asta veti afla voi cand o sa vedeti filmul 🙂

Eu va zic doar ca se rade la filmul asta, se rade zdravan! Chiar m-am bucurat ca mi-am terminat pop-cornul in timpul reclamelor ca nu cred ca ar fi fost cineva pe faza sa ma salveze cu un heimlich…
Se rade pentru ca sunt mult idei tampite, glume si mai tampite, faze penale…si se rade mult pentru ca James Franco e absolut genial! Continuarea [Cronica de film] Why him / De ce el

Când păşeşti pe Lună şi bei o cafea bună – Moony Coffee Room

Şi-am fost să bem o cafea şi să stăm la o vorbă, chestii d-astea light, ca după sărbători, dar am ajuns să descoperim o locaţie super draguţă şi să ne îndopăm în continuare cu mâncare!

Să vă povestesc!
Lângă Metropolis Center s-a deschis nu demult o cafenea super draguţă şi cozy. Dacă aş ştii termeni de arhitectură sau design interior v-aş înnebuni acum cu o super descriere, dar cum nu ştiu o să vă zic doar că de cum am păşit înăuntru am zis un mare „wow!”. Nu de alta, dar mi-au picat ochii fix pe bar, care bar era plin (de data asta) cu tot soiul de dulciuri şi dulciurele care mai de care mai apetisante!

După ce am luat câteva guri dintr-un cappucino am început să explorez spaţiul. Este incredibil! Deşi ai putea zice cu uşurinţă că tinde spre minimalism, elementele de design, mobilierul şi micile detalii spun o altă poveste. O poveste despre un coffee shop super styleish dar în acelaşi timp prietenos şi cozy, în care te poţi retrage oricând să-ţi reîncarci rapid bateriile, să stai la o vorbă serioasa ori neserioasă sau să îţi aduci laptopul şi să lucrezi în parfum de cafea. Continuarea Când păşeşti pe Lună şi bei o cafea bună – Moony Coffee Room

[Cronica de film] La La Land

Cu filmele e cam ca si cu muzica, poti sa auzi o melodie de multe ori si tot de atatea ori sa treaca pur si simpu pe langa tine, pana intr-o zi anume cand versurile te lasa paf!

Eh, cam asa a fost pentru mine filmul La La Land! Probabil daca l-as fi vazut alta data m-as fi plictisit teribil, dar saptamana trecuta m-a terminat! Abia am reusit sa ma mai ridic de pe scaun…paf, paf paf!

Filmul spune povestea de dragoste a doi tineri, un el si o ea. El, Sebastian (Ryan Gosling), un pianist mare iubitor de jazz care nu gaseste unde sa-si cante muzica si ea, Mia (Emma Stone), o actrita wannabe, care nu reuseste sa treaca de auditii.
Cei doi au trebuit sa se ciocneasca accidental de mai multe ori ca sa isi dea seama ca ar fi cam misto sa fie impreuna.  Si de acolo…totul e (de) poveste! Continuarea [Cronica de film] La La Land

[Cronica de film & Concurs] Passengers / Pasagerii

Si-am fost sa vedem un film care mi-a atras atentia din primele secunde de trailer, Passengers / Pasagerii.

Stii momentul ala dupa party-ul de revelion cand te trezesti primul? Te bucuri asa putin de liniste si de faptul ca nu te bati cu nimeni pe cafea, dar curand incepi sa te intrebi „now what?”…
Cam asa si cu pasagerii.
Se face ca o calatorie intre Pamant si o planeta in curs de populare dura 120 de ani, timp in care cei 5000 de pasageri aflati la bordul navei dormeau linistiti in patuturile lor perfecte pentru hibernare. Toate bune si frumoase pana cand doi pasageri se trezesc cu chef mare de colonizat galaxii noi, dar avantul le este retezat cand afla ca s-au trezit cu 90 de ani mai devreme! Si ce faci sa pierzi vremea pe o nava? Continuarea [Cronica de film & Concurs] Passengers / Pasagerii

OCS face 20 de ani!

Ceea ce faci pe la 20 de ani cântărește foarte greu în restul vieții tale. Cariere, relații, totul se schimbă în jurul tău și tu trebuie să te adaptezi destul de repede. Dar ce faci când ești OCS, ai o carieră de 20 de ani, relațiile-s existente și ochii sunt pe tine?

Îi sărbatorești așa cum se cere: cu cele mai iubite piese, alături de cele 3 generații de fani care le-au luat muzica în suflete, cu cei mai dragi oameni, emoții cât cuprinde și multe surprize.

Ce înseamnă 20 de ani pentru Omul cu Șobolani?

Mihnea Dobrotă: “Pentru mine e un vis împlinit, cu speranțe, răbdare, muncă, inspirație, multe concerte în care bucuria din ochii oamenilor ne-a dat sens și în care cântatul împreună cu cei trei colegi de formație m-a făcut să simt că avem unul din cele mai mișto lucruri din lume – o trupă de succes.

Nopți nedormite, bani investiți, zeci de mii de kilometri străbătuți în toată țara, zeci de clipuri, sute de concerte, o jumătate din viața de până acum.

Nu aș schimba nimic din cele întâmplate și sper ca următorii 20 să fie cel puțin la fel de frumoși ca primii.

Cea mai mișto călătorie, una dintre cele mai mari realizări în viață!”

Nicolae Aramă: „O activitate de douăzeci de ani pentru o trupă românească, reprezintă o performanță în sine. Pentru mine, 20 ani de OCS înseamnă o mulțime de gânduri.”

Radu Andrei: „Uau, 20 de ani, este un lucru cu adevărat remarcabil – să te înțelegi cu o mână de oameni atâta timp, să ai de fiecare dată ceva nou de spus și să vrei s-o spui alături de ei, să îți găsești iar și iar resorturi pentru a merge tot mai departe, să te ia în continuare emoțiile înainte de (și după..) fiecare cântare… De cele mai multe ori nu reușim toate lucrurile astea nici măcar timp de câteva luni. Si totuși iată, au trecut 20 de ani, și te gândești că ai mai vrea 20 fără nicio ezitare!”

Dan Amariei: „Pentru mine, Omul cu Șobolani înseamnă jumătate din viața mea, la propriu; la figurat, înseamnă infinit mai mult.”

Acest eveniment, cu și despre OCS, va încerca să spună povestea a două decenii într-o manieră spectaculoasă și dinamică, cu invitați speciali care le-au marcat parcursul muzical, printr-o producție Dark Side Entertainment. Continuarea OCS face 20 de ani!

Am fost la Fuerza Bruta şi am rămas paf

Ştii momentul ăla când ai gustat o bucăţică de ciocolată şi e atât de bună încât a anulat tot ce ai considerat bun până atunci şi, în acelaşi timp, ştii că greu vei găsi altă ciocolată să o întreacă pe asta?
Well, aşa mă simt eu acum după Fuerza Bruta! x1000

Pentru cei ce s-au tot întrebat zilele astea „ce naiba e Fuerza Bruta?” (me included), hai să vă zic câteva chestii: în 2005 în Buenos Aires un super tip a creat un spectacol cu care în 2006 a ajuns la Roundhouse în Londra, iar în 2007 pe Broadway şi de acolo nici că s-a mai oprit. Sky is the limit! În 2013 au avut ditai turneul în Asia, iar anul trecut au sărbătorit 2500 de reprezentaţii în New York. Şi în 2016 au venit în România! 🙂

Băi, Fuerza Bruta e o nebunie totală! Nu e nici doar teatru, nici doar concert, nici doar dans, nici doar lumini, nici doar sunet, nici doar coregrafie… Fuerza Bruta e mai mult chiar şi decât un spectacol complet!

Fuerza Bruta e o experienţă! Un dezmăţ pentru toate simţurile, un antrenament pentru toţi neuronii, o bucurie pentru corason. Spectacolul uman, alături de muzica psihedelică și demențialele efecte vizuale, toate astea înconjoară la 360 de grade spectatorii și fac din acest show o trăire profundă, care impresionează și depășește așteptările…cu mult, foarte mult!

Spectacolul ăsta te trece prin tot felul de stări, acum ţopăi pe muzică, apoi te apucă puţin tristeţile ca mai încolo să te simţi super energizat şi să crezi că poţi face orice îţi propui, te apucă râsul, eşti super fericit şi apoi ai un moment mega intens… Toate astea în timp ce eşti purtat (aproape fără să îţi dai seama) prin cam tot spaţiul destinat spectacolului. Nu eşti doar un spectator, eşti parte din nebunia asta greu de descris, dar super mişto de trăit! Continuarea Am fost la Fuerza Bruta şi am rămas paf

[Cronică de film] Incarnate / Demonul

Şi-am fost să vedem Incarnate / Demonul, adică noul horror care o să bântuie sălile de cinema în luna decembrie.

M-am dus cam sceptică la cinema, horror-urile cu exorcizări nu-s tocma în topul preferinţelor mele, dar filmul a început cu o melodie care-mi cam place de ceva vreme, aşa că brusc, i-am acordat toată atenţia mea.

Filmul spune povestea lui Seth Ember, un Încarnat înzestrat cu abilitatea excepțională și extrem de rară de a pătrunde în mintea celui posedat pentru a-i exorciza demonii din interior spre exterior. Nu prea făcea chestiile astea din dorinţa de a ajuta oamenii, ci mai degrabă pentru a se ajuta pe el. De când un spirit întunecat s-a făcut vinovat cu ani în urmă de moartea soției și fiului său, Ember tot intră în mintea celor posedaţi în căutarea acelui spirit. Aşa că atunci când Vaticanul îi solicită ajutorul pentru a-l exorciza pe un băiețel chinuit de duhuri malefice, refuză să se bage până nu i se confirmă că băiatul este chinuit chiar de demonul pe care îl căuta Ember. Eh, da’ şi când se bagă… Continuarea [Cronică de film] Incarnate / Demonul