Aproape si totusi atat de departe

Tot circula pe net un citat care mi se pare foarte tare: „Technology has a remarkable capacity to bring those far away much closer, while at the same time making those near us more distant”.

Tare adevarat si tare trist, nu tare misto!

Vad „fenomenul” asta zilnic, in metrou, in ratb, in club, la concerte, la masa, la birou, dar parca niciodata nu m-a intristat asa rau ca de sarbatori.

Tehologia ne tine la distanta

Am vazut de revelion atatia oameni care stateau de vorba pe facebook sau whatsapp cu diversi si ii ignorau complet pe cei de la masa. Se ignorau reciproc de fapt. Trimiteau poze cu paharul in care se topise gheata de mult pentru ca uitasera si de el. Faceau schimb de selfieuri si impresii. „Stai sa vezi ce melodie a inceput la noi”, „Sa vezi ce cocktail misto mi-am luat”, „Uite ce misto ne distram” (grup photo sent)…

Stau si ma intreb, daca e atat de misto persoana/persoanele cu care stai de vorba pe telefon, apoi de ce nu petreceri cu el/ea/ei/ele revelionul? De ce ai mai iesit cu astia daca nu schimbi nici macar un cuvant cu ei, in schimb ai incins telefonul ala?

La fel si in alte situatii, esti inconjurat de oameni, prieteni, cunoscuti, colegi de munca, whatever, stai frate de vorba cu ei! Vezi ce au de spus, ce mai fac, ce povesti au, glumeste, socializeaza…cine stie, poate se dovedeste ca-s chiar faini!

Lasa naibii telefonu’ ala pentru cand esti doar tu cu tine, te plictisesti si n-ai ce face!

Ce am facut eu de revelion?
Am lasat telefonul in pupitrul DJului (yeah, ‘cuz I can!) si am tzopait pana dimineata cu absolut toata lumea, colegi, prieteni, prieteni noi…
Adica exact ce fac mereu, interactionez cu oamenii care sunt atunci langa mine!

You might add that to your New Year’s Resolutions!

tehologia

6 comentarii la “Aproape si totusi atat de departe

  1. Te contrazic: am avut un schimb scurt de mesaje cu tine, deci ai avut un timp telefonul la tine. Pe la 2 noaptea ori something.

    Din punctul meu de vedere, nu trebuie sa cazi in nicio extrema: de revelion trebuie sa urezi ce e de urat, sa stai de vorba cu unele persoane fix in jurul orei 12 (eu am vrut sa vorbesc cu ai mei, am stat 15 minute de vorba cu ei, pe la ora 1), am trimis niste mesaje (vreo 20-30, concepute dinainte, dar trimise fie pe la 10, fie dupa 1). Nu stateam pe facebook sa dau like-uri, dar daca cineva imi transmitea ceva, ma simteam cumva obligat sa raspund. In noaptea de revelion am stat, cumulat, juma de ora pe telefon, dar, cumva, simteam ca nu m-as fi simtit bine sa il las undeva izolat. Pe de alta parte, e absolut enervant sa vezi oameni care stau non-stop pe telefon cand ies in oras. Cand ies in oras si stiu ca stau 2 ore cu niste persoane, una sau mai multe, imi dedic acele 2 ore exclusiv acelor persoane. Cu aia-s de acord.

    1. Dap, imi mai aruncam din cand in cand cate un ochi la telefon.
      Exact cum ai zis…nu am fost in nicio extrema.
      Eu vorbesc strict de cei care au tinut si tin telefonul in permanenta in mana…
      Efectiv nu inteleg de ce ai mai iesit cu niste oameni daca sunt atat de fascinanti aia cu care butonezi in continuu?!?!

  2. Cand ies prin oras si ma uit in jur vad cupluri frumoase bai care sunt amandoi cu telefoanele in mana… probabil vorbind pe Tinder sau whatever shit cu altcineva. De cateva ori si eu am scos telefonul, dar doar sa vad cat e ceasul sau suna cineva. In schimb, telefonul sta in buzunar sau geanta.

  3. In alta ordine de idei, eu plec de la alta premisa: atat timp cat NU ma afecteaza actiunea lor, pot face ce doresc ei. Ma afecteaza ca nu socializeaza intre ei? Nu. Daca-s la masa cu 10 persoane si 3 stau cu nasul in telefon, eu ma apuc si fac misto de ei. Daca am cu cine socializa, nu ma afecteaza. Daca ies doar eu cu o persoana si aia sta pe telefon, solutia e simpla: a doua nu mai ies cu el.

    Altfel, sa iau la palme pe cineva? De ce as face asta? I-as da subiect de postat pe facebook si ar aduna like-uri multe. Nu e bine :))

Lasă un răspuns