Am început anul cu niște lecții de viață (nu, nu alea de pe tv) presărate subtil într-un excelent film de comedie! În a doua săptămână din an am fost să vad filmul The Upside / Asistent de (ne)voie, care e un remake al lui „The Intouchables”, care e bazat pe o poveste reală.

Vă spun de pe acum: n-am văzut filmul original, deci să nu vă așteptați la comparații!
Dar să revenim la Asistent de (ne)voie…

Uneori nici nu ne dăm seama cât de mult ne poate schimba viața o singură persoană și alteori ne vine cu atât mai greu să credem că propria noastră persoană poate avea un impact incredibil asupra cuiva (or maybe that’s just me), daaaar apar unele momente care ne deschid ochii. Citește în continuare [Cronică de film] The Upside / Asistent de (ne)voie →

Aseară am avut o întâlnire specială cu Gălbenel, pe-al său nume de scenă Bumblebee.

Ce am făcut?

Pai, ca orice om în 2018, am început cu 15784395 de poze, apoi am refăcut o scenă din film, mi-a câștigat un ursuletz de plush (just kidding, era un transformer) și m-a invitat să îi văd noul film…

Cum e filmul, you might ask

Foarte tare! Pentru fanii seriei Transformers siiigur filmul Bumblebee va fi un adevărat… festin (what? vocabularul meu în această perioadă se învârtește în jurul sarmalelor)! Daaar, mai mult decât atât, acest nou film cred că reușește să atragă foarte mulți noi fani. Citește în continuare [Cronică de film] Bublebee →

…și Tom Cruise îmbătrânește câteodată…
puțin

On that note, să știți că noul film Misiune Imposibilă e chiar mișto!
Cu atât mai mișto e în 3D, iar de-a dreptu’ bestial e în sala Ultra din Băneasa. Da, da, sala aia recent renovata în care se zgâlțâie scaunele cu tine. Practic e un fel 2 în 1, vibrezi odată cu motoru’ cu care fuge Cruise și ai parte și de un masaj draguț…

Dar să vorbim despre film. Se face că Ethan Hunt (Tom Cruise) și echipa sa (Alec Baldwin, Simon Pegg, Ving Rhames) reusesc să rateze o misiune. Hhiiiii! Panică! Dar nu chiar, pentru că Hunt are un plan prin care nu numai că vrea să salveze misiunea inițială, ba mai mult, îi prinde și pe toți răii, chiar și pe aia care păreau buni!
Dar evident nu știm asta decât la final! Citește în continuare [Cronică de film] Misiune: Imposibilă. Declinul →

It’s called „KARMA”
and it’s pronounced „HA!”

Acum că v-am zis care e probabil cea mai tare replică din noul film Mamma Mia, să trecem la povești.

Nu prea știu să fie sequel-uri mai mișto ca primul film, dar uneori le mai iese și lor. Ăsta e un exemplu bun de „second time is a charm” (știu că expresia este cu „third time”, dar să avem și răbdare zic).

Se face că la 10 ani de la primul film, suntem invitați din nou pe superba insulă din Grecia pentru a fi purtați prin trecutul și prezentul încântătoarei Donna (Meryl Streep / Lily James) și a fiicei sale, Sophie (Amanda Seyfried).

Descoperim astfel poveștile personajelor principale din tinerețe, aflăm cum s-au întâlnit și îndrăgostit, cum a ajuns Donna pe insula grecească și cum a fost primită de locuitorii acesteia. Suntem purtați apoi în prezent și suntem prinși într-o altă poveste emoționantă …Evident că nu vă spun și dacă aflăm și care dintre cei trei tați este the real one 🙂

Toooate astea în incredibilul peisaj de la malul mării și acompaniate de celebrele piese ABBA!

Ah, și dacă mă întrebați pe mine, Donna în tinerețe (Lily James) face tot filmul! E superbă și aduce filmului e energie aparte.

Ah al 2-lea, imaginile sunt absolut superbe! N-am mai zis de ceva vreme asta, știu! Super multă atenție la cadre, fotografie și scenografie!

Așa că dacă primul film nu v-a impresionat cât să continuați să urmăriți povestea, eu zic să îi acordați totuși o șansă lui Here we go again! S-ar putea să vă surprindă! I know I was! Sau poate și filmul ăsta m-a prins într-o fază mai…zenzibiloasă…

Mamma Mia! Here we go again e produs de Judy Craymer și Gary Goetzman, care au produs și primul film. Craymer este, de asemenea, creatoarea și producătoarea muzicalului-blockbuster internațional.

Ol Parker, scenaristul emoționantului The Best Exotic Marigold Hotel, este scenaristul și regizorul acestei continuări, după o poveste scrisă de Catherine Johnson, Richard Curtis și el însuși. Benny Andersson și Björn Ulvaeus se întorc, de asemenea, pentru a compune cântecele și versurile, dar și ca producători executivi. Alături le stau, tot în calitate de producători executivi, Tom Hanks, Rita Wilson, Phyllida Lloyd, Richard Curtis și Nicky Kentish Barnes.

Mamma Mia! Here we go again intră din 20 iulie în cinematografe și este distribuit de Ro Image.

Atenție! Filmul poate face poftă de mare, soare, plajă și inimioare!

O să încep review-ul ăsta într-un mod total atipic, cu concluzia pe care am tras-o din filmul Phantom Thread – Firul fantomă: a girl must always know her mushrooms!

După ce o să vedeți filmul o să înțelegeți la ce mă refer și o să știți că nu e vorba strict despre ciuperci, ci despre orice truc sau „armă secretă” de care dispunem și de care ne putem folosi în relațiile cu ceilalți.

Povestea ne poartă în anii ’50 în lumea somptuoasă și extrem de riguroasă a renumitul croitor din Londra, Reynolds Woodcock (Daniel Day-Lewis) . Acesta, alături de sora sa, Cyril (Lesley Manville), se află în centrul modei britanice, îmbrăcând regalitatea, starurile de cinema, în stilul distinct al Casei Woodcock. Burlac convins, Reynolds se bucură de compania femeilor frumoase atât cât are nevoie de ele, pentru inspirație și pentru defilări, basically niște bibelouri.

Toate aceste se vor schimba odată cu apariția în viața lui a unei tinere fermecătoare și extrem de determinată. Deși planurile lui pentru Alma (Vicky Krieps) sunt aceleași ca în cazul celorlalte femei, ea reușește să se strecoare în sufletul artistului și să devină element central al vieții sale. Citește în continuare [Cronică de film] Phantom Thread – Firul fantomă →

Reformulez, rearanjez și reiterez: filmul ăsta e cea mai mare și mai plăcută surpriză a începutului de an! „Banditul whisky”, un film european, produs în Ungaria, cu o acțiune ce are loc puțin în România și majoritar în Ungaria, este (din punctul meu de vedere) cea mai tare apariție cinematografică a începutului de 2018!

Pe la începutul anilor 90, un hoț era cel mai popular om din Ungaria. Spărgea oficiu poștal după oficiu poștal și, mai apoi, bancă după bancă, fără victime, fără complicații, cu o strategie și într-o așa manieră încât ajunsese să fie aplaudat și considerat un Robin Hood modern. După 27 de bănci, câteva sute de mii de dolari furați și ani buni de răsfăț, este prins! Stă la inchisoare 12 ani, până în 2012, iar acum trăiește din olărit  și a ajutat la realizarea unui film despre viața lui.

Numele lui real este Attila Ambrus și pe cât de interesantă și palpitantă este viața lui, pe atât de mișto este și filmul „Banditul whisky”! Acțiunea începe pe când Attila era un mic copil aflat în grija bunicii într-un sat din Ardeal. Avea de pe atunci mici apucături cleptomane și overall oricum nu era cel mai cuminte copil. Anii au trecut și a fost nevoit să treacă granița ilegal în Ungaria. Odată ajuns aici, a vrut să își înceapă noua viață așa cum zice la carte: acte, loc de muncă, salariu. Toate lucrurile erau împotriva lui și nici ei nu erau mai breji la capitolul birocrație, așa că singura metoda de a fi în legalitate era … să comită o ilegalitate! Și de aici a început totul! Citește în continuare [Cronică de film] Banditul Whisky →

Probabil cea mai mare surpriză a începutului de an vine de la filmul Darkest Hour.
Bine, dacă te uiți atent la ingredientele filmului (Gary Oldman, Joe Wright, Kristin Scott Thomas și subiectul în sine) s-ar putea să te prinzi că e vorba de un film bun. Dar dacă faci ca mine, vezi fugitiv câteva cadre din trailer și critici afișul, s-ar putea să fii surprins de această producție.

Cum probabil ați văzut trailer-ul și știți și istorie, vă este cunoscută povestea filmului. Se face că era începutul celui de-al Doilea Război Mondial și Marea Britanie avea nevoie de un prim ministru nou. Sigurul care ar fi fost susținut și de opoziție, deși nu prea era îndrăgit de colegii de partid, era Winston Churchill. El era mai degrabă recunoscut pentru greșelile făcute în cariera sa politică și nicidecum nu insufla încredere.

Odată înstalat în funcția de prim ministru, acesta are de dus o luptă pe două fronturi – pe cel intern, trebuie să facă față rivalilor săi politici, iar pe plan extern are de luat decizia de a duce negocieri de armistițiu cu Hitler, salvând, astfel, națiunea britanică de costul unui război, sau de a merge înainte cu războiul, deși acesta pare deja pierdut.

Cred că nu se putea alege un moment mai bun pentru lansarea acestui film în cinematografele noastre! Filmul ăsta e  mai mult decât o lecție de istorie, e o lecție despre cum se conduce o țară și cum se face politică, despre cum se urmăresc interesele poporului și nu interesele personale sau ale lu șefu! Citește în continuare [Cronică de film] Darkest Hour. Ziua decisivă →

Și-a început și 2018 (lma btw) și-am mers să vedem două filme că nu mai fusesem de mult!

Downsizing. Mini-oamenii – în regia lui Alexander Payne, cu Matt Damon, Christoph Waltz, Hong Chau, Kristen Wiig, Rolf Lassgård, în rolurile principale

și

The commuter, Pasager în trenul terorii – regizat de Jaume Collet-Serra, cu următoarea distribuție: Liam Neeson, Vera Farmiga, Patrick Wilson, Sam Neill.

Să începem cu filmul care mi-a plăcut cel mai mult, The Commuter.

Liam Neeson a îmbătrânit și și-a schimbat puțin și filozofia de viață, a trecut de la „I will find you and I will kill you” la „I will find you and I will save you”. Bine, probabil că the bad guy l-a întâlnit tot pe vechiul Neeson.

Povestea e așa: Michael (Liam Neeson) este un agent de vânzări care, ați ghicit, face zilnic naveta cu trenul. Și în zece ani de plimbat cu trenul a reușit să-și facă și prieteni pe această rută, navetiști ca el, și să-i miroasă pe  „newcomers”. Într-o zi este abordat de o femeie necunoscută, interesantă și misterioasă, care îi lansează o provocare ipotetică. Femeia coboară la prima stație și descoperim că întrebarea era ipotetică doar în teorie, pentru că în practică Michael s-a trezit prins într-un puzzle periculos! El trebuie să salveze viața unui pasager din acel tren, dar nu știe despre cine este vorba, să îi protejeze pe ceilalți pasageri, dar nu știe care sunt infractorii și care sunt victimele, să elimine the bad guys, whoever they are, să aibă grijă ca familia sa să rămână întreagă, wherever they are, și să pună capăt unei întregi conspirații! Easy peasy, ha?  Citește în continuare Primele filme din 2018: Downsizing și The Commuter →