Cred că m-am topit, cred că da, da, da…
Mia and the White Lion sau 97 de minute de oftat, de spus „awww” sau „adorabil”, de strâns geaca sau geanta puternic în brațe, 97 de minute în care îți dorești să îl smotocești și tu pe Charlie (puiul de leu, nu the most famous brother and uncle) sau măcar un cățeluș ceva 🙂

Mai important decât povestea filmului este mesajul pe care acesta îl transmite, un adevărat semnal de alarmă! Suntem singura specie de pe pământul ăsta care vânează just for fun! Ce înseamnă treaba asta? Pai în primul rând că suntem niște idioți colosali! „Mulțumită” pasiunilor noastre am creat niște dezechilibre incredibile la nivelul florei și faunei. Da, am contribuit la extincția unor specii! Și speciile care n-au dispărut sunt pe cale să dispară!

Chiar dacă nouă nu ni se pare că ar exista vreun pericol, în această categorie a speciilor pe cale de dispariție ar putea intra foarte curând și leii! Cum așa? Pai unii nu se mulțumesc cu trofeele alea pe care le poți personaliza la orice print shop, pentru ei s-au inventat trofeele pe foarte mulți bani, cu blăniță sau colțișori. Și pentru că oamenii aștia n-au timp și nici „balls” să vâneze în sălbăticie, niște alți oameni „inteligenți” au construit niște ferme. Și așa cum noi ne alegem peștele la carfur, ei își rezervă niște biete animale crescute între pereți și mai apoi le curmă viața într-un țarc…

Cam asta ar fi fost și soarta bietului leu alb din filmul Mia and the White Lion dacă nu ar fi fost ambiția de nestăvilit și iubirea decondiționată a unei fete. Obligată să își lase toată viața în Londra și să se mute în Africa la ferma tatălui său, Mia își găsește refugiul în prietenia deosebită pe care o dezvoltă cu cel mai nou membru al fermei, leul alb pe al său nume Charlie.

Dacă reușește Mia să îl salveze pe Charlie, rămâne să descoperiți voi singurei la cinema!

Filmul Mia and the White Lion a intrat în cinematografe din 8 februarie, distribuit de Ro Image.