Cum a fost la HipTrip Travel Film Festival

Şi-a fost şi cea de-a treia ediţie a HipTrip Travel Film Festival. În cele 4 zile de festival spectatorii au avut ocazia să se plimbe peste mări şi ţări, să pătrundă în nişte comunităţi nu tocmai accesibile şi să cunoască poveşti pe care altfel probabil nu le-ar fi aflat. Sau cel puţin asta a însemnat pentru mine acest festival.

HipTrip Travel Film Festival a fost împărţit în 3 secţiuni, Social Trip, Exploratorii şi HipKids. Am încercat să văd cât mai multe filme din fiecare secţiune, iar în ordinea numărului de pe tricou, iată ce am văzut:

Looking for Exits / Ellen Brennan – Femeia Pasăre (2015)

Aflat în secţiunea Exploratorii, filmul spune povestea lui Ellen supranumită şi „femeia pasăre”. Ellen se încumetă să se arunce de pe cele mai înalte stânci ale masivului Mont Blanc, reușind să atingă viteza de 240 km/h în picaj. Mai departe de performanțele atinse, Ellen Brennan este cunoscută drept o adevărată artistă în comunitatea practicanților de wingsuit flying. Regizorul Kristoffer Hegnsvad declară că momentul în care a văzut-o sărind de pe stâncă, de la 4000 de metri altitudine, a fost cu adevărat fascinant și că Ellen transformă acest sport într-o metaforă vizuală a alegerilor dificile pe care le avem de luat în viața de zi cu zi.

Ce mi-a plăcut mult la acest film este faptul că regizorul alege să spună povestea lui Ellen, privirea atentă a lui Hegnsvad concentrându-se pe universul interior al sportivei americane şi mai puţin pe latura spectaculoasă a activităţii ei. Sau, aşa cum spune şi Cătălin Olaru, secţioner HipTrip Travel Film Festival, „Deși i-ar fi fost foarte ușor s-o facă, regizorul danez Kristoffer Hegnsvad evită tentația facilă de apăsa pedala spectacularului; în mod paradoxal, rezultatul e cu atât mai fascinant.”

Himalaya, La Terre Des Femmes / La Nuit Nomade (2008/2011)

Inclus în secţiunea Exploratorii, Himalaya, Tărâmul Femeilor, ne ofera ocazia să descoperim Sking, unul dintre cele mai izolate sătuce din regiunea Zanskar, aflat la peste 4000 de metri altitudine. Localnicii au numai trei luni la dispoziție să-și adune recoltele, din august până în octombrie. Bărbații sunt plecați, încercând să câștige bani, iar femeile – de toate vârstele – trudesc din zori până-n seară și sunt îngrijorate că le va prinde iarna înainte de a strânge provizii. Cel de-al doilea film inclus în acest double feature, Noaptea Nomadă, ne poartă în ținutul îndepărtat Ladakh, unde cunoaștem comunitățile de nomazi care-și duc traiul pe aceste meleaguri. An de an, tot mai multe familii își vând turmele și pleacă la oraș, gonite de condițiile grele pe care le îndură. Tundup și familia sa trebuie să decidă dacă își vor părăsi pământurile, așa cum au făcut mulți alții înaintea lor, sau dacă vor rămâne în Tarnak.

Un film impresionant despre traiul simplu şi linistit, despre fericire sau despre căutarea ei, despre diferitele greutăţi ale vieţii şi despre mentalităţi. Ce mi se pare cu adevărat fascinant la acest film este modul în care Marianne Chaud a reuşit să se integreze în aceste două comunităţi şi să fie acceptată ca una de-a locului.
Filmul ăsta a trezit un pic mai mult sociologul şi antropologul din mine şi m-a făcut să o apreciez foarte mult pe Marianne. A învăţat limba, a respectat obiceiuri, a ştiut cum să interacţioneze cu oamenii din acele comunităţi şi astfel a fost acceptată să traiască ani de zile alături de ei. Mâncând ce mâncau oamenii de acolo, dormind cum dormeau ei, îmbrăcându-se ca ei, oamenii au acceptat-o şi şi-au deschis sufletul şi mintea în faţa ei.

Multe conversaţii sunt absolut impresionante, dar de departe cea mai frumoasă mi se pare discuţia pe care Marianne Chaud a avut-o cu un băiat de 13 ani în timp ce aveau grijă de iaci. Tocmai ce trecea un avion pe deasupra lor, iar cu toată inocenţa şi simplitatea băiatul o întreabă pe Marianne „câte covoare sunt într-un avion?”, ca să ne dăm seama puţin mai încolo de faptul că băiatul credea că avioanele fac legătura între nişte orăşele din vecinătate şi Delhi. Cam atât ajunsese pe radarul lui, iar conceptul de stat pe scaun era ceva total străin lui şi celorlalţi din comunitate.

Latitudes / Latitudini (2014)

Aflat în secţiunea Focus, filmul Latitudini a părut pentru mine mai curând o telenovelă filmată prin diferite colţuri ale lumii, decât un film de călătorie.
Olivia este jurnalistă de modă și călătorește prin toată lumea în căutare de noi tendințe, în timp ce José, un fotograf renumit, străbate lumea la rândul său, încercând să surprindă imagini impresionante în cât mai multe țări. În timpul acestor călătorii, între Olivia și José se înfiripă o poveste de dragoste, drumurile celor doi intersectându-se în opt metropole, printre care Paris, Londra, Veneția, Istanbul și Buenos Aires.

Solidream (2014)

Nu puteam să plec de la HipTrip fără să văd şi filmul Solidream din secţiunea exploratorii. Trei prieteni din copilărie își urmează visul de a parcurge harta lumii pe bicicletă și se aventurează într-o călătorie de 54.000 de kilometri. Ei înfruntă arșița deșertului Atacama și a Marelui Deșert Victoria, străbat Antarctica, îndură umiditatea junglei amazoniene, construiesc o plută ca să vâslească pe Fluviul Yukon, traversează platoul Altiplano din Bolivia și Munții Tian Shan din Kîrgîstan. De-a lungul celor trei ani, încercările care le ies în cale temerarilor dezvăluie lucruri neașteptate despre trecutul lor.

Mi s-a părut un film excepţional, o poveste despre prietenie, despre curaj, ambiţie şi forţă, atât psihică cât si fizică. „De unul sigur merg mai repede, împreună mergem mai departe”, este unul din citatele care mi-au rămas în minte după acest film. Şi da, povestea celor 3 prieteni este şi o lecţie de viaţă, dar şi un bun motivator! Felul în care trec peste toate probleme tehnice, de sănătate, peste dificultăţile oferite de diferite medii, felul în care se motivează unul pe altul şi modul în care reuşesc să îşi menţină mereu otimismul, atitudinea pozitivă şi să meargă înainte mi se pare absolut bestial!

În încheiere nu pot decât să vă recomand să vedeţi şi voi câteva din aceste filme, iar la anul sub nicio formă să nu chiuliţi de la HipTrip Travel Film Festival!

Un comentariu la “Cum a fost la HipTrip Travel Film Festival

Lasă un răspuns