Taxi sau Uber?

Acum ca v-am adunat aici, hai sa va povestesc ceva ­čÖé

Da, intr-adevar, e mult mai comod, mai fancy si mai fara surprize sa mergi cu un Uber.
But, let’s face it, toate astea vin cu un pret. Pret care pentru unele buzunare poate fi destul de mare.

Eu, va zic sincer, nu am mers niciodata cu Uber, am folosit de cateva ori Black Cab, merg de cateva ori pe saptamana cu taxiul si nu am fost platita de nimeni sa scriu acest articol.

Ideea articolului m-a lovit azi-noapte/azi-dimineata (depinde de cum functionati), cand, desi zaream cateva taxiuri la Universitate, mergand pe Academiei spre Regina Elisabeta, am scos telefonul si am pornit aplicatia. Mi-a gasit imediat taxi (da, recunosc, asta nu se intampla prea des) si pana am ajuns eu la statui a venit si taxiul comandat.
M-am aruncat in taxi impreuna cu cele 1000 de catrafuse pe care le car mereu dupa mine si spun adresa. Pornim. Dupa cateva minute realizez ca stateam foarte comod, scaunul era perfect, totul era super curat, muzica se auzea exact cum trebuie si temperatura era ideala. Fac ochii mari, bag mana repede in buzunar dupa telefon sa verific daca chiar bifasem „serviciu standard”. Ma uit apoi si la aparat, arata 1,39 lei/km. Uite cum am mers io pana acasa intr-un Hyunday Accent cu climat, la pret standard.

Deci, cum ar zice poetul, iata ca se poate!
Se poate si sa fii intrebat de sofer daca e prea mult curent in spate, daca iti este prea frig, daca te grabesti, daca vrei sa vezi luminitele, daca esti bine…

Dar astea mie mi de par lucruri normale, mi se intampla des si sper ca oamenii sa continue sa fie oameni.
Sa va spun chestiile care cu adevarat m-au surprins intr-un mod placut.

Ma intorceam spre casa din Centrul Vechi, era vreo 4am, puhoi de lume la statui, putine si dubioase taxiurile prezente. Toata lumea freca toate aplicatiile de taxi posibile. Si eu faceam acelasi lucru. Dupa multe, multe minute de asteptare se opreste in dreptul meu un taxi de la compania cu care merg cel mai des, dar cumva ratasem startul (fiind cu ochii in aplicatiile alea) si toti „vulturii” intorsi de la betii zdravene s-au repezit pe masina sosita. Eh well, asta e, imi spun si continuu sa butonez aplicatia. Vad cu coada ochiului cum „vulturii” incep sa se risipeasca si aud „domnisoara, hai sa va duc acasa”. „Multumesc, dar eu merg numai pe aparat”, zic eu. „Si eu la fel, domnisoara”, zice soferul taxiului. Ma urc si zic, inca sceptica, „stiu exact cat face pana acasa, fac drumul asta mult prea des, daca aveti vreun gand sa stiti ca sunt atatia care nu ar fi deranjati de maimute”. „Stati linistita domnisoara. Nu veniti de la munca?”, zice soferul, „Ba da” ii zic, „pai d-aia v-am luat, ca erati singura si obosita. Aia au petrecut┬ápana acum, pot sa mai stea la aer putin”. Mai mult de un „multumesc frumos” nu am putut sa mai spun.

Acum, ca tot ati facut „aaaau”, va mai spun si ca nu e prima data cand taximetristul rejectuieste multimea si ma duce pe mine acasa. E chiar frumos sa vezi ca s-au gandit la tine, „aia erau un grup mare, stau impreuna pana vin taxiuri”, „ei sunt un cuplu, aseapta impreuna” sau „tu erai singura si subtire imbracata”….

Anul trecut deja stiam o gramada de taximetristi, ii asteptam/ma asteptau, ne gaseam si ma duceau acasa. La un moment dat deja nu mai putea sa tin minte atatea indicative si numere de masina, dar ma strigau ei. Cel mai simpatic a fost unul care nu mai stia cum ma cheama, asa ca strada a rasunat cu „Hei, Chitilaaaaaaaa, hai acasa!”.

Tot din categoria „prietenii mei, taximetristii”: era o dimineata foarte misto de vara, din aia racoroasa si cu un aer mai fresh, la colt era un taximetrist care ma mai dusese acasa, dar eu as fi mers pe jos macar pana la romana, asa ca imi propune sa ne plimbam, fara aparat, „stim amandoi cat face pana acasa, asa ca tu imi dai tot banii aia, dar in loc sa o luam pe drumul cel mai scurt, ocolim putin”. Deal!

Acum vreo luna ma urc intr-un taxi, zic adresa, pornim. Apoi soferul zice „sa ascultam si niste muzica! (porneste pe ceva dance) hmm, nu cred ca va plac d-astea, nici de europa fm nu vad sa fiti…pe cat e ala cu rock?”.

„Domnisoara, nu vreau sa ma bag unde nu imi fierbe oala, dar daca imi permiteti un sfat, nu va lasati barbatul cu fata aia. E clar ca ea nu va e prietena si doar alearga dupa el. Nici n-am pornit aparatul,┬áeu zic sa mergeti la el”. Abia dupa ce i-am jurat taximetristului ca stiu ca ei ii place de el, dar suntem toti prieteni si am fost la o bere, iar ei doi vor lua taxi de pe partea cealalta pentru ca merg in directia opusa, a pornit. Dar a continuat cu sfaturile in amor.

As putea sa va tin asa pana maine, sa va mai spun si cum si-a impartit unu biscutii cu mine sau cum am filozofat cu unul inca juma de ora in fatza portii si tot mai aveam de vorbit chestii, dar mai bine, for the moment, va las cu astea cateva exemple de intamplari misto cu taximetristi.

Si acum morala:
Nu va urcati in orice taxi vedeti in fatza ochilor!
Poate sa fie noapte tarziu, sa ploua groaznic sau sa fiti maxim de obositi, inainte de a va urca in masina uitati-va la companie, la tarif, la numar, la placuta aia cu licenta si apoi folositi-va putin de instinct si uitati-va la sofer.
Daca plecati din Centrul Vechi, aveti grija din ce loc luati taxiul. De exemplu, la bariera aveti cele mai multe sanse sa dati peste soferi nu tocma’ bine intentionati. Mergeti putin pe jos spre Unirii si deja o sa vedeti ca lucrurile stau altfel.
Si, eu mai fac un lucru, nu intreb niciodata daca este liber, intreb daca se poate in zona…
Asa nu o sa ma urc niciodata intr-o masina ca mai apoi sa cobor pentru ca „imi pare rau, dar ma retrag si vreau sa o iau spre colentina”.
Conteaza mult si atitudinea voastra! Te porti ca un om, cel mai probabil va fi si el om cu tine.
If all else fails, bagati-va pe aplicatie.

Sa nu ramaneti cu o impresie prea roz, desi nu mi s-a intamplat niciodata vreo faza foarte nasoala, teapa sau sofer mega dubios, trebuie sa stiti ca in atatia ani am avut si cateva intamplari neplacute. Cel mai adesea se intampla sa stau mult sa astept un taxi ok, pe locul doi:┬ámi s-a intamplat sa merg si cu soferi care ascultau manele (si tare) sau care incercau cu disperare sa se bage in seama si doar de 2 ori am mers cu umflatori de pret. La unul eram prea disperata sa ajung acasa asa ca am tacut, dar altul s-a gandit sa faca o plimbare pe banii mei si i-am spus, undeva pe la mijlocul drumului, „dar neaparat sa o luam si pe la ploiesti, ca altfel nu e treaba completa!”, a tacut malc. Cand am ajuns acasa i-am intins frumos 15 lei, adica exact cat face cursa normala + tips si i-am spus sa pastreze restul. La el pe aparat era cu vreo 10 lei mai mult. Sanatate pretenas!

Si, ca sa raspund la intrebarea din titlu, eu voi alege in continuare sa merg cu taxiul. Voua evident ca va apartine decizia, dar sper ca daca veti merge cu masinutele galbene, va vor fi de folos sfaturile mele.

Cu siguranta aveti si voi povesti amuzante cu taximetristi, scrieti-le mai jos ca’s tare curioasa!

 

 

4 comentarii la “Taxi sau Uber?

Las─â un r─âspuns