Cu filmele e cam ca si cu muzica, poti sa auzi o melodie de multe ori si tot de atatea ori sa treaca pur si simpu pe langa tine, pana intr-o zi anume cand versurile te lasa paf!

Eh, cam asa a fost pentru mine filmul La La Land! Probabil daca l-as fi vazut alta data m-as fi plictisit teribil, dar saptamana trecuta m-a terminat! Abia am reusit sa ma mai ridic de pe scaun…paf, paf paf!

Filmul spune povestea de dragoste a doi tineri, un el si o ea. El, Sebastian (Ryan Gosling), un pianist mare iubitor de jazz care nu gaseste unde sa-si cante muzica si ea, Mia (Emma Stone), o actrita wannabe, care nu reuseste sa treaca de auditii.
Cei doi au trebuit sa se ciocneasca accidental de mai multe ori ca sa isi dea seama ca ar fi cam misto sa fie impreuna.  Si de acolo…totul e (de) poveste!

Plasat in Los Angeles-ul zilelor noastre, filmul este un musical foarte dragut si deloc plictisitor. Momentele muzicale chiar vin ca o completare faina la poveste si nu sunt prea lungi si nici nu zgarie pe urechi.

In afara de poveste si de cum este ea construita si animata de personaje, mi-a mai placut si atmosfera, ca sa-i zic asa. Decorurile, locurile prin care umbla cei doi, chimia dintre ei, toate astea sunt parca desprinse dintr-un vis frumos in cadre perfecte! Si tu esti acolo si traiesti alaturi de ei, zambesti, te induioseaza, dansezi printre stele sau te intristezi…

Ah si inca o chestie, bai, mi-au placut mult de tot toate rochitele Miei, I want them all!

Si o sa ma opresc aici, este un film care trebuie vazut si nu povestit 🙂
Pentru o poveste frumoasa pe sfarsit de an, mergeti sa vedeti La La Land! A intrat in cinematografe din 23 decembrie.