Si-am fost aseara la concertul „VUNK – Hituri si mituri” sustinut in Hard Rock Cafe.
Am fost pentru ca Sorin avea nevoie de insotitor, insotitor cu camera foto misto 😛
Concertul a fost bestial!
Ce apreciez maxim la baietii astia este faptul ca intotdeauna ofera un spectacol complet. Indiferent ca locatia este mica sau mare, indiferent ca e in aer liber sau intr-o bodega, indiferent ca e sold out sau in fata scenei sunt doar cativa bezmetici, ei intotdeauna fac show! Vin mereu pregatiti cu lasere, proiectoare, led-uri gigantice si iese un ditamai spectacolul de lumini.
Asa a fost si aseara, desi cantau pe o scena micuta, intr-un spatiu relativ micut (Hard Rock nu e nici Polivalenta si nici Sala Palatului), ne-au facut sa ne simtim ca la un mare concert sustinut pe o mare scena de catre o mare trupa, eventual de pe afara.
Jos palaria baieti! Jos palaria si in fata staff-ului!
Mai mult decat atat, nu vreau sa para o chestie sentimentalista sau cliseica, dar imi place sa vad cum de la concert la concert trupa se maturizeaza. Este foarte evident ca viata personala a lui Cornel isi pune amprenta pe muzica pe care o canta. Drept dovada sta si noua piesa pe care au lansat-o ieri, „Ce miracol sa te am”. Dar nu e numai asta, in unele piese Cornel canta cu mai multa putere si consistenta si se aude si se simte foarte bine. Am ascultat aseara o „Balada pentru o minune” cum nu am mai auzit niciodata pana acum! Acel „te iubesc” din refren era strigat atat de tare si atat de din inima incat era imposibil sa nu te inmoaie.
Concertul Hituri si mituri a fost o aniversare a ultimilor 5 ani de Vunk, „este colectia noastra de single-uri, pe care le-am lansat din 2010 pana acum, nascute din povesti reale si in jurul carora s-au construit si scris alte povesti, cele ale fanilor nostri. Pe 16 decembrie sarbatorim povestea, emotia, prietenia si bucuria noastra si a publicului nostru. Iar toate acestea nu reprezinta un mit, ci realitatea noastra frumoasa, pe care o traim impreuna, cu fiecare vers, cu fiecare cantec, cu fiecare concert” – cum a declarat chiar Cornel Ilie.
Va mai spun doar atat: aseara am pus de un teamwork, asta ca sa nu zic ca ne-am batut pe camera foto. Fotografiile de aseara sunt facute atat de Gulia cat si de Chineata, de aceea poarta ambele logo-uri.
Si-am fost azi la Blending spirits.
Am fost ca sa nu il las pe Sorin singur cu atata alcool.
Si bine ca am fost! Locul ala si licorile din pahare merita recenzie marca Gulia&Tonic!
Interbelic (caci acolo a avut loc evenimentul) este absolut bestial! Am pozat fiecare centimetru din locatia asta, nu am ratat niciun bec cu filament traznit si niciun neon cu text genial, niciun coltisor de bar, niciun geam…nimic! Pana si chiuveta de la baie e misto, dar nu..stati linistiti, nu am poza! Not that kind of person!
De cum am pasit, o domnita inalta imbracata in rochita bejulie ne-a invitat sa ne servim din tavita pe care o ducea cu atata gratie. In tavita ce sa vezi, pahare verzuli cu o licoare miraculoasa inauntru. Citește în continuare Gulia la Blendings Spirits→
Si-am fost duminica la Fabrica Escape: 5 bloggeri, 3 dintre ei deja experti in escape rooms (Emil, Daniela cea Piscot si Andreea cea Dudus si 2 incepatoare, una mai incepatoare ca alta. Pentru Ianolia a fost prima data, pentru Gulia a fost a doua experienta de genul.
Cei de la Fabrica Escape au o camera foarte faina – Fantona de la Opera. De cum pasesti in ea te intorci mult in timp si ajungi intr-o poveste. Decorul este parca rupt din alte timpuri, doar muzica este cea care te aduce din cand in cand in prezent. M-am bucurat sa ascult in camera printre alte piese si Nightwish (dragi colegi, daca paream ca vorbesc singura intr-un colt, sa stiti ca de fapt eram langa boxa si fredonam).
Povestea este una simpla, se face ca Fantoma de la Opera i-a daruit iubitei sale un inel de logodna, care nu a fost tocmai cuminte (iubita, ca inelu’ si-a facut treaba, si mai e si frumos). Tu esti un cercetator venit in camera artistei la multi ani dupa aceast eveniment. Fantoma te incuie in camera, iar singura modalitate prin care poti iesi de acolo este sa gasesti inelul si sa il pui la locul lui.
Camera este si ea una simpla. Am zis simpla si nu simplista. Si simpla nu la modul de easy. Am apreciat aceasta simplitate a camerei, nu se intrece in inovatii tehnologice, nu se intampla nimic spectaculos sau dramatic si cu toate astea esti super captivat de joc. Puzzle-urile sunt foarte ingenioase, unele din ele te pun bine de tot pe gandit, altele te surprind (o sa zic iarasi) prin simplitate. Iti dai seama ca, dupa ce ati pierdut minute in sir cautand solutii abracadabrante, totul se rezuma la…poate la mai multa atentie 🙂
Ai exact senzatia ca ai intrat in camera artistei si te apuci sa ii cotrobai prin lucruri. E foarte real si autentic totul.
And the pressure is on!
Pentru ca noi am reusit sa evadam in timp record, 32 de minute! Beat that! I dare you!
Cum spuneam, noi am fost 5, care zic eu ca este numarul maxim de participanti pentru camera Fantoma de la Opera. Parerea mea este ca doua persoane reusesc sa evadeze la timp si chiar recomand grupurilor sa nu adauge prea multe persoane pentru ca fiecare jucator sa aiba sansa sa rezolve puzzle-urile si sa descopere indicii.
Ne-am amuzat la final stand de vorba cu cel care a facut camera. Am aflat multe intamplari interesante, printre care si faptul ca din camera Fantoma de la Opera ori iesi la timp, ori nu mai iesi deloc. Jocurile sunt in asa fel facute incat ori le rezolvi la timp (ajutat sau nu de indicii) ori nu le dai de cap niciodata (cu oricat de multe indicii ti-au fost date).
Cei de la Fabrica Escape mai mesteresc o camera si abia asteptam sa ne intoarcem si sa mai doboram un record (hehe).
Dar pana atunci mergeti si gasiti inelul!
Fabrica Escape este pe strada 11 iunie, si ii puteti vizita mai intai virtual pe site sau pe facebook.
Care este cel mai de preţ lucru pe care îl purtaţi în permanenţă şi îl îngrijiţi zilnic? Dacă şi voi v-aţi gândit la păr, atunci ar trebui să aflaţi că aproximativ 40.000 de femei sunt depistate anual cu o formă de cancer. Un studiu din 2012 al Agenţiei Internaţionale de Cercetare a Cancerului preciza că din totalul celor 11.017.000 de femei din România, 35.600 reprezentau cazuri noi de boli oncologice. Fundaţia Renaşterea ne prezintă o situaţie şi mai sumbră: în România 1 din 6 femei este diagnosticată cu cancer de san în fiecare an.
După cum probabil ştiţi, tratamentele împotriva cancerului determină pierderea părului.
Nu e nevoie să contribuim cu averi importante pentru a ajuta aceste femei, contează foarte mult şi gesturile mici! Important e să vrem să ajutăm.
Dacă e să mă pricep la un lucru, acela e să cresc păr! Aşa că imediat ce Fundaţia Renaşterea a lansat campania Vieţi impletite am vrut să mă implic!
VIEŢI ÎMPLETITE. Donează frumuseţe!
Fundaţia Renaşterea a lansat această campanie pe 1 octombrie 2015, în cadrul evenimentului anual de Iluminare în Roz (în acest an, a fost iluminată clădirea Facultăţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”), ca simbol al luptei împotriva cancerului de sân.
S-au stabilit parteneriate cu saloane de hairstyling din Bucureşti, unde se pot găsi kiturile de recoltare a părului donat ce va fi folosit pentru perucile oferite persoanelor cu cancer de sân.
Noul trend în tunsoare şi hairstyling este BRAVE CUT!
„Tunde-ţi fricile şi pune în pungă dovada ta de curaj” – acesta este unul din mesajele care te întâmpină pe cărticica din kit.
Costul unei peruci din par natural depăşeşte posibilităţile financiare ale multora dintre femeile cu cancer de sân. Astfel, doar manopera pentru o perucă cu păr scurt ajunge la 900 de lei, iar pentru una cu păr lung la 1500 lei. Pentru realizarea unei peruci este nevoie de 5 codite în cazul părului bogat şi de 7 codiţe pentru cel subţire. Lungimea minimă a unei codiţe este 15 cm.
Gulia şi-a luat astăzi inima cea verde în dinţi şi s-a dus la Beauty District, unul din saloanele care s-au alăturat campaniei. Acolo am fost întâmpinată de Andrei care m-a lăsat fără o bună bucată din a mea podoabă capilară.
Mai exact am doborât un record! Nu numai că am donat mai mult de 15cm (care este lungimea minimă care se poate dona), dar am donat aşa de mult păr că nu a mai încăput pe scală! Să zicem numa 20cm şi să nu punem şi vârfurile la socoteală.
M-am bucurat să aud că numai la Beauty District din Piaţa Victoriei au venit peste 120 de femei de când s-a lansat campania şi până acum. Din păcate, niciun barbat nu s-a prezentat cu această iniţiativă, aşa că nu îmi rămâne decât să spun: Dragii mei pletoşi, hai şi voi să faceţi un gest frumos! Orgoliul rămane intact, iar părul oricum creşte la loc!
Cred că nu am mai fost tunsă aşa scurt din şcoala generală, dar mă simt bine! Andrei a avut grijă ca părul care mi-a rămas să aibă o formă frumoasă şi potrivită mie! Jos pălăria, domnule!
Aşa că dragele mele şi, sper, dragi pletoşi, m-aş bucura să îmi urmaţi exemplul! Este un gest atât de mic şi atât de simplu dar care contează enorm de mult pentru cineva care nu se mai poate bucura de un lucru pe care noi îl luăm de bun. Eu vă garantez că vă veţi simţi bine. Şi în plus veţi avea parte de atenţia şi experienţa unui hairstylist!
Vă recomand câteva saloane partenere Fundaţiei Renaşterea la care puteţi merge pentru un Brave Cut:
Beauty District (eu am fost în Victoriei, dar mai au două locaţii, Stejarii şi Nordului)
Sambata, 12 decembrie, a avut loc in Grill Pub un concert caritabil organizat de cei de la The Gents RC cu scopul strangerii de fonduri pentru copiii de la Spitalul Marie Curie.
Cu o saptamana inainte de eveniment, Super Gulia s-a nimerit sa fie in locul si momentul potrivit astfel ca a reusit sa isi infiltreze frunzele intr-o discutie ce a rezultat in alaturarea trupelor Red Magnetic si Mindcage Escape proiectului Charity Christmas.
Asa ca sambata m-am bucurat mult sa aud din nou piese ca No time, Insanity si Autist, m-am bucurat sa aud „Iuliana, asta e pentru tine”, m-am bucurat mult sa vad pietreni vechi si dragi…m-am bucurat!
Cei prezenti la eveniment au avut parte si de o mega surpriza, cei de la Red Magnetic si Mindcage Escape au ales sa urce pe scena impreuna si sa sustina un concert ca un tot si nu ca doua trupe diferite. Astfel am putut asculta piese semnate Red cantate pe doua voci, Georgiana si Ionut, si multe multe chitari, percutie, bass, cat si piese Mindcage care s-au bucurat acum si de o voce feminina. La un moment dat erau atat de multi pe scena ca nici nu mai aveau loc sa se desfasoare, asa ca o chitara s-a auzit din fata scenei, cantand printre oamenii din public.
O chestie foarte importanta care trebuie mentionata: trupele Red Magnetic si Mindcage Escape au cantat acum pentru prima data impreuna! Deci am cam asistat la o premiera! Eu zic, la cat mai multe cantari in acest fel de acum incolo!
Evenimentul a fost un succes din toate punctele de vedere: ideea celor doua trupe de a canta impreuna a fost una inspirata, cantarea a iesit foarte bine, public a fost gramada, mai mult decat s-ar fi asteptat oricine, si a fost un public frumos cu oameni buni si generosi, asa ca si donatiile au fost pe masura!
Fotografiile mai faine le gasiti in album, asta ca sa stiti!
Dupa ce am stat azi toata dimineata sa imi caut tricoul cu Snoopy, stiam eu ca am unul, am realizat abia cand Diana deja ma astepta cumintica in masina ca de fapt aveam o pijama cu Snoopy. Si am zis ca, desi e un film matinal, nu se poate sa-mi aparitia in ditai mall-ul in pijamale, poate cu alta ocazie totusi 🙂
Si deci am fost azi, o Gulie si-o Diana intr-o mare de copii, sa vedem noul film cu Snoopy, The Peanuts Movie – Snoopy si Charlie Brown.
Am ajuns la film ranjind toata (nu ai cum sa nu te luminezi la fata cand auzi de Snoopy) si am plecat de la film cu un zambet si mai mare! E un film care te umple de bucurie si la care nu te opresti din zambit.
Fiecare personaj in parte este unic si simpatic si nu ai cum sa nu ii indragesti pe toti! Iar Snoopy, evident, este vedeta! Cel mai nastrusnic catel, dar si cel mai loial prieten!
Mi-a placut mult filmul asta in primul rand pentru ca este foarte inocent! Nu as putea sa explic prea bine inocenta asta, dar asta mi-a fost senzatia pe toata durata filmului. Este o poveste frumoasa pentru copii exact asa cum ar trebui sa fie, fara a fi alterata de gandirea si probleme unui adult.
Este un film care iti aminteste de copilarie si pentru 93 de minute chiar te simti din nou mic si pitic, fara griji, viata e frumoasa, oamenii sunt buni 🙂
Am apreciat si animatia in sine care pastreaza stilul filmelor cu Snoopy, desi un film in 3D, are o grafica simpla (si asta e de bine), ca o schita pe o foaie de hartie! Super fain!
Si filmul asta vine cu o supriza! Stiti ca tot ziceam eu ca nu imi plac filmele dublate, iata ca astazi am intalnit exceptia! Un dublaj care nu te face sa vrei sa iti iei campii, sa iti acoperi urechile, sa fugi din sala. Uite ca se poate sa faci si ceva fain si de calitate! Asta si probabil pentru ca au facut alegerea inteleapta de a aduce adevarati actori care sa dea glas simpaticelor personaje si nu niste vedete si vedetute.
Asadar, cu mic cu mare, va recomandam sa mergeti sa vedeti The Peanuts Movie – Snoopy si Charlie Brown.
Intra fix de Craciun in cinematografe si este distribuit de Odeon Cineplex.
Si-am fost azi sa vad noul film semnat de Jonathan Levine. Si mi-a placut. Am ras mult! Mult mult!
Ma asteptam sa fie o nebunie de film de cand l-am vazut pe Seth Rogen pe afis. Si chiar asa e. Filmul este o comedie in cel mai pur stil Seth Rogen. Haos, mult haos, intamplari neasteptate si cretine, distractie, nebunie, alcool si droguri…
Inainte de Craciun este un film despre dragonii pe care ii vezi cand amesteci ciupercile cu cocaina, despre schimbul de mesaje pe care il ai pe un telefon care credeai ca e al tau dar de fapt nu e, despre cum o statuie te poate ajuta sa gasesti drumul de pe harta si, cel mai important, este un film despre prietenie adevarata si vointa de a ramane impreuna chiar daca viata fiecaruia s-a complicat.
Trei prieteni din copilarie si-au creat propria lor traditie in Ajunul Craciunului, iar in ultimii 10 ani au facut fix aceleasi lucruri. Dar anii au trecut si eu s-au schimbat, Isaac (Seth Rogen) are familie si urmeaza sa devina tata, Chris (Anthony Mackie) a devenit celebru si nu mai are timp de asa ceva. Asa ca s-au hotarat ca anul asta sa fie ultima data cand petrec ajunul in acest mod. Ethan (Joseph Gordon-Levitt) este singurul care nu intelege de ce lucrurile trebuie sa se schimbe.
Au fost multe replici epice, epice-epice, dar acum imi amintesc doar una. Se face ca unui din ei era rupt, dar rupt rau si cu toate astea s-a dat el viteaz si a zis ca se duce dupa ceva (doar nu vreti sa va povestesc filmul acuma). Astialaltii ii zic „but dude, can you even walk?”, la care ruptu’ zice „no, but I can fly!”…epic!
(Dupa ce vedeti filmul va astept sa lasati un comment cu replica voastra preferata)
Sunt multe scene epice, cea mai tare mi s-a parut cea din biserica (o sa vedeti voi), la asta am ras cu lacrimi! Mi-a placut mult faptul ca filmul ne-a tracut prin mai toate starile posibile, da, am ras, am ras mult, mult de tot! Daaar, ne-am bucurat alaturi de personaje, ne-am intristat cand relatiile pareau sa se rupa si am trait cu sufletul la gura scenele de suspans.
Recunosc, m-am cam speriat cand am vazut ca in peisaj a aparut Miley Cyrus, dar spre surprinderea mea a fost ok, era de acolo, doar isi juca propriul rol.
Inainte de Craciun este clar un film care merita vazut, probabil una dintre cele mai bune comedii ale anului 2015.
Asa ca mergeti sa il vedeti!
Apare din 11 decembrie in cinema si este distribuit de InterComFilm Distribution.
Avem multe talente, noi, oamenii. Multe dintre ele total absurde: avem talentul de a ne ascunde dupa deget, talentul de a ne pune prioritatile anapoda…si talentul de a realiza (constientiza) prea tarziu.
De ce alegem sa nu acordam atentia, timpul si aprecierea pe care ar merita-o cineva acum, in prezent, si abia cand nu mai face parte din viata noastra ne gasim toate cuvintele frumoase?
Eu cred ca ar fi cazul sa nu ne mai ascundem atat dupa deget si sa fim sinceri si deschisi!
Iti e dor de cineva? Spune-i!
Iti place cum vorbeste? Spune-i!
Iti place cum trece timpul cand esti cu el/ea? Spune-i!
Iti place cand va plimbati pana dimineata? Spune-i si mai ia-o/l la inca o plimbare!
Ti-ai amintit o intamplare de-a voastra! Spune-i, da-i sms chiar acum!
Bai dar SPUNE-I ACUM!
ARATA-I ACUM!
Acum pentru ca nu stii niciodata ce va rezerva secunda urmatoare!
De ce nu punem acum poza preferata pe facebook si nu scriem despre cat de misto e omul ala din poza? Acum, cat il pot cunoaste si altii! Acum, cand inca e aici! Acum, cand ar fi onorat! Acum!
Dupa, cu ce il mai ajuta?
Da, e normal, bine si frumos sa iti amintesti de un om si toate chestiile care il caracterizau si dupa ce acesta s-a mutat de pe aceasta lume, dar haideti sa incepem sa ne apreciem cat inca suntem aici!
Am inceput sa urasc enorm aprecierile venite prea tarziu. Reactionez negativ la reportajele de la stiri care prezinta viata unui om si realizarile sale si cat de frumos era omul asta…cand era in viata si se chinuia sa realizeze chestiile alea unde erati? Acum pana si radiourile care nu si-au mai schimbat playlist-ul de cand eram eu copil difuzeaza Goodbye to Gravity! In definitiv un gest frumos nu zic nu, dar cand oamenii aia s-ar fi bucurat mult sa fie atat de apreciati, cand se luptau sa isi promoveze muzica, cand orice cuvant de lauda ar fi insemnat enorm…unde erati?
Haideti sa ne spunem acum! Sa ne aratam acum! Acum!
Sa lasam orgoliile, what if-urile, „n-am timp acum” si alte scuze cretine!
Acest text nu are o tinta anume, nu trebuie sa se simta nimeni! Dar ar fi bine sa ne trezeasca pe toti!
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkPrivacy policy