Arhive etichetă: Realitate

Clinceni AirShow, asa cum l-a vazut Gulia

A fost si Gulia la spectacolul aviatic de pe aerodromul Clinceni. A fost cu lentila ei cea de toate zilele, Tamron 17-50, chitita sa pozeze atmosfera, oamenii si mai putin avioanele. Si bine a facut (zice tot Gulia)!

Albumul cu poze il puteti accesa aici: Album Clinceni AirShow

Spectacolul in sine nu m-a impresionat, mi s-a parut chiar slabut si cu pauze mult prea lungi. Inteleg, sa se duca omu’ sa mai ia un mic, o berica, una alta…Dar noi restu’ ce facem in timpu’ ala? Ca n’aveau Kutos 🙁

Ok, poate asta e stilul lor, mai „lejereanu” asa, iat eu m-am obisnuit cu spectacolele alea de pe Baneasa, asa ca nu carcotesc.

Overall, un spectacol frumos si plin de suprize de care s-a bucurat toata lumea, de la cei mai mici si pana la cei mari. Cu siguranta a fost un cadou frumos in avans pentru cei mici, care va spun eu ca s-au bucurat de fiecare moment. Unii au trait fiecare acrobatie cu sufletul la gura (chiar m-a distrat o fetita care atunci cand avionul se inalta pe verticala, ma scuzati nu stiu termenul stiintific, incepea si striga „caadee!!! Uite ca o sa cadaaa!!!”), altii admirau spectacolul cu gura cascata, iar altii pur si simplu s-au bucurat de libertate si alergau de colo-colo.

Felicitari Aeroclubului Romaniei! La cat mai multe spectacole!

Parasutisti la Clinceni AirShow - 30 mai 2015
Parasutisti la Clinceni AirShow – 30 mai 2015

Cel mai mult mi-a placut cand au parcat acrobatii fix unde stateam, mi-au zburat tricou’n’cap, paru’ tragea spre vazduh, iar eu era sa cad in fund…noroc ca m-am proptit intr-o tanti care statea in spatele meu. Ma scuzati doamna si multumesc!

Cred ca se distreaza ceva pilotii cu gluma asta! I know I would!

Bai si m-am bronzat in stil traditional tractorist…o minunatie…de fapt m-am ars de-a binelea cu mancute su ochelari de soare! Like a divaaaaa.

Vad ca au inceput deja sa apara reactii de genul „proasta organizare”… let me tell you this: oamenii aia s-au chinuit sa pietruiasca drumu’ si sa faca ditai parcarea numa sa vina lumea in numar cat mai mare si sa aiba unde sa parcheze fara probleme! Dar daca noi ne-am bulucit cu totii sa ajungem la 10.30 fix ca atunci incepea e numai si numai vina noastra! Doar nu va asteptati sa faca autostrada cu 4 benzi pe sens pana acolo ca sa incapa tot Bucurestiu’!

In plus, au adus multi oameni care sa ne dirijeze sa nu ne inghesuim toti in acelasi spatiu. Au adus comercianti, sa nu murim de foame si nici de sete. Au pus si corturi sa poata sta doritorii la umbra, au delimitat spatiul in care aveam voie sa stam si in rest voie buna! Ah, si nu in ultimul rand, au tuns si hectare si hectare de iarba sa nu trebuiasca sa inotam prin ea.

Asa ca sa nu mai aud d’astea!

Visele devin realitate, trebuie doar sa le cauti…in gradina!

De cate ori ati avut un vis fain si v-ati dorit mult de tot sa se implineasca?

Here at Gulia’s family, se pare ca partea cea mai grea e sa-ti amintesti dimineata ce ai visat azi-noapte, ca de restu’ se ocupa….gradina!
Sfatul Guliei: asa cum v-ati obisnuit sa nu spuneti nimanui ce dorinta v-ati pus pentru ca ea sa se indeplineasca, incercati sa nu spuneti nimanui ce ati visat! Nu de alta, dar daca spuneti s-ar putea sa se intample, intr-un fel sau altul!
The bird

Acum cateva saptamani, dormeam eu linistita si visam ca stateam cu ai mei la masa, in gradina, sub parul inforit (da, era mai degraba acum cateva luni). Cand ridic ochii din mancare (da, si in vise sunt disperata), vad ca pe o creanga din copac era un papagal din ala mare, un African Gray, cu albastru pe aripi. Repede le atrag alor mei atentia, taica’miu sare si prinde papagalu’ ca pe o gaina la tara. Papagalul ajunge la mine in brate, il trimit pe taica’miu fuga la vecini ca au ei o colivie mare pentru el. Pana si in vise sunt vesnic nemultumita, nu putea mah sa fie papagalu verde? De ce e gri?

Si la naiba a sunat alarma si m-am trezit.

Daaaaar, am facut marea greseala de a le povesti alor mei visul.

La cateva zile, inca nu imi dau seama ce a fost cu mine, dar spalam vasele in bucatarie.

Arunc linistita o privire pe geam, si vad ceva colorat printre florile albe ale parului. Batuse vantu’ in ziua respectiva si zic „ia uite ma, iar a zburat un carfur in pom” [nr. Un catalog de la carrefour]. Ma uit mai bine si incep sa zbier „aaaa veniti, veniti repede! Papagalu’!!!!! Visele chiar se…..” si cand sa zic cuvantul magic „implinesc” ma umfla rasu’!

Papagalului ii lipsea perpectiva, 3d-ul, eram cam plat….cam asa ca un carton pictat! Ca doar d’aia ai Gulio tata pictor, sa faca misto de tine cu desene mult prea relistice!

Gulia's parrot

The ring

Ca sa nu fie mai prejos, a mea mama a visat acum vreo doua saptamani ca a gasit o verigheta.

Ne tot aburea si incerca sa gaseasca semnificatii. La vreo doua zile ii arat ca astia de la promenada cautau „stapanul” unei verighete pierduta in mall si speram sa fie the end of it!

Dar nuuuuu…

Alalteieri ma suna. Pe cand il conduceau pe vara’miu, la poarta ii abordeaza un tip, care ce credeti ca aruncase vijelios intr-o cearta cu nevasta-sa peste gard la noi?! Mda, verigheta!

Si-au stat (ei, tipul vijelios si taica’miu cel pictor), si-au cautat-o pana s-a intunecat afar’ si cum nu era inelu’ lu’ Frodo, a refuzat sa lumineze asa ca si-au dat intalnire (same time, same place) a doua zi.

Dar intre timp, mother happened…

The ring

Hopefully THE END!