Arhive lunare: decembrie 2015

Last summer- partea I

Gulia on the road, Travel, , ,

Daca tot a inceput sa ninga, mi-am amintit de locurile frumoase in care am fost asta-vara. Desi au fost multe, doua mi-au ramas in suflet. Dupa unul din ele, Elafonisos, am plecat special din Bucuresti. Al doilea insa, a fost o surpriza neprogramata (de mine cel putin).

Dupa apoape 2 saptamani de haladuit prin Grecia, cu programul facut de Mihaela care tot timpul se uita pe harti, net etc si gasea cate ceva de neratat (nu ma plang, caci altfel nu am fi ajuns la Egremni de exemplu, acum distrusa de cutremur si mi-ar fi parut rau), ne gândeam ca, in sfarsit, ajungem in Elafonisos si o sa putem zace linistiti pe plaja, preocupati doar sa fie berea rece. Cu o zi inainte fuseseram la Sparta si eram chiar…sparti de oboseala, ne gândeam doar la ferryboat-ul care o sa ne duca pe insula. Numai ca, in loc sa ne indreptam spre ferryboat, o luam in directia opusa, avand asta in fata ochilor IMG_3212_edited

Ma gândeam sa le atragem cumva atentia ca am gresit drumul, când aveam sa aflu ca de fapt, e o surpriza pentru mine. Eram la Monemvasia si eu nu stiam nimic despre asezarea asta. Acum stiu si o sa va spun si voua. Orasul este situat pe o mica insula din coasta estica a Peloponesului. Insula este legata de continent printr-un dig de 200m lungime. Aici  fost o fortareata medievala. Numele orasului vine de la 2 cuvinte grecesti, mone si emvasia care inseamna o singura intrare. Iat-o!

IMG_3213_edited

In italiana numele ei e Malvasia, ca al vinului. I se mai spune si Gibraltarul Estului sau pur si simpu The Rock.

Aveam impresia de deja-vu si nu stiam de ce. Orasul construit din piatra, inconjurat de apa, stradutele inguste, pe alocuri atat de stramte incat abia trecea un om…apoi mi-am dat seama….era un Dubrovnik mai mic…asta era surpriza pentru mine (pentru cine nu stie, am o fixatie cu Dubrovnik). De altfel, si Monemvasia, ca si Dubrovnik, au fost sub dominatia venetiana, probabil de aceea seamana atat.

IMG_3214_editedIMG_3218_editedIMG_3219_edited

Mi-a placut mult ca restaurau casele vechi, dar pastrand traditia locului, in final nu-ti mai dadeai seama care erau cele vechi si cele noi…si muncitorii erau romani. Desi totul e numai piatra, in curti reusesc sa isi creeze o oaza de verdeata. Am prins o poarta deschisa si am facut o poza in curtea oamenilor

IMG_3221_edited.

Am luat fiecare straduta la picior, nu sunt multe…Desi era o caldura inabusitoare, acolo era racoare si liniste.Ne-am tras sufletul pe ziduri in piata Christos Elkomenos, privind Agia Sophia.

Desi oraselul e mic, daca ajungeti in zona merita sa va opriti. Vizitarea nu va ia mult, cam o ora (daca nu va opriti la masa sau la degustari de vinuri), dar e un loc atat de romantic incat nu veti regreta.

 

The Danish Girl – Daneza

Gulia and the city, Movies, ,

Daneza este clar filmul care va crea cea mai mare controversa si cele mai aprinse dinscutii in contradictoriu in anul 2016.

Filmul spune povestea unui cuplu de tineri casatoriti, un el si o ea, ambii artisti la inceput de drum, mai mult sau mai putin apreciati. Ea, Gerda Wegener (Alicia Vikander), este o pictorita pasionata de portrete, el, Einar Wegener (Eddie Redmayne), un pictor fascinat de peisajele din oraselul natal.
In timp ce Einer reuseste sa aiba expozitii de succes, ea nu este acceptata pentru ca ii lipseste ceva. Acel ceva s-a dovedit mai tarziu a fi modelul, subiectul portretelor sale.

The Danish Gilr Daneza

Gerda incepe un tablou care sa o infatiseze pe frumoasa sa prietena,  Ulla (Amber Heard), dar cum aceasta are programul plin de repetitii de dans, ajunge ca intr-o zi sa il roage pe Einer sa poarte un dres si pantofi pentru a putea pune la punct ultimele detalii la nivelul picioarelor balerinei din tablou. Se dovedeste ca pictorul este si un bun model. Dar oare atat este de descoperit in urma acestei experiente?

 

Lucrurile iau o intorsatura dramatica atunci cand Gerda il incurajeaza pe Einer sa isi descopere latura feminina si ii propune sa o insoteasca la balul artistilor, nu ca sotul ei Einer, ci ca Lili, presupusa verisoara a lui Einer. Balul nu face altceva decat sa deschida un nou drum in viata tanarului pictor, drum cu care s-a mai intalnit doar tangential in copilarie. Incepem sa il vedem din ce in ce mai putin  pe Einer si din ce in ce mai mult pe Lili.

The Danish Gilr Daneza

Acum ca v-am spus pe scurt ce se intampla in acest film, sa va mai spun ca am mers la vizionare impreuna cu Mihaela, o buna prietena inca din facultate, pe care nu am mai vazut-o de vreo jumate de an. Mihaela a fost impresionata de filmul Daneza si a insistat sa scrie despre el (dupa ce am obligat-o eu).
Mihaela, ai legatura:

„Reintalnirea cu Iulia, ne-a gasit la filmul Daneza.

Un film profund in opinia mea, imbracat cu haine si coafuri glamorous ale anilor 1930, dar venit la pachet si cu refuzul oamenilor de acceptare a faptului ca rasa umana e diferita in gusturi si principii.

Doi tineri casatoriti, pictori, frumosi, ajung ca dintr-o joaca a omului care isi iubeste sotul, sa traiasca drama de a-si vedea sotul transformat in … Lili..

As vrea sa descriu un pic actorul care a interpretat-o pe Lili, cum altfel decat perfect? Nu cred ca e un cuvant mai bun care sa-l defineasca. Gesturi, mimica, joc actoricesc, nota 10 cu felicitari. Nu vreau sa dau spoilere, de aceea va las in mister.

Sotia lui, tanara, frumoasa, face totul si da totul pentru ca sotul ei, sa isi reintalneasca dragostea si sa se simta bine in corpul sau. Desi la inceput aveau ceva probleme cu banii, ajungand sa o picteze pe Lili, va expune seria lucrarilor la Paris. Marea majoritate a actiunii, asa cum ii spune si numele, se va petrece in Danemarca, dar si in Paris si Viena.

Dupa operatiile de schimbare a sexului pentru a deveni o Lili veritabila, personajul nostru inspirat dintr-o poveste reala, sufera cumplit. Daca dupa prima operatie Lili va castiga si va reusi chiar sa se si angajeze intr-un magazin de parfumuri, mancand toata ziua macarons, culmea nu-i afecteaza silueta de invidiat! In cea de-a 2-a (parte a operatiei, accea a construirii plastice a unui vagin) va pierde lupta cu viata, dar nu si cu istoria si medicina. Totul are un inceput si orice om are o poveste. Un tablou mlastinos, o frumusete aparte.

Cand va aparea in cinematografe, mergeti sa vizionati. Merita.”

EddieRedmayneDanishGirl

Asa cum a spus si Mihaela, si eu am apreciat jocul actorilor. In special pe Eddie Redmayne care ne-a demonstrat inca o data ce actor bun este. M-a impresionat enorm de mult jocul lui din acest film, cred ca este foarte greu sa te pui in pielea personajului Einer, sa poti sa porti un machiaj de femeie cu atata naturalete, sa poti sa te misti si sa te porti atat de gratios si elegant. Si foarte important este ca, desi a avut un rol extrem de complex si dificil, pentru nicio secunda nu a parut „fake”, nu a exagerat, jocul a fost impecabil de la inceput pana la sfarsit si a reusit sa transmita foarte multa emotie.

Am apreciat si subiectul filmului, un tabu pentru atata vreme si inca blamat de atata lume, problema transexualitatii ramane in continuare pentru multi ceva de neinteles. Avem ocazia acum sa intram cumva in culise si sa vedem cu ce se confrunta  si cum se vede totul din perspectiva persoanelor care opteaza sa isi schimbe sexul. Aflam de o lupta, in primul rand cu propria persoana, de o impotrivire  a societatii, de riscuri medicale s.a.m.d.

La final aflam ca filmul este inspirat din fapte reale si prezinta prima incercare de schimbare de sex ce are loc undeva prin anii 1930.

Daca vreti sa il vedeti pe Eddie Redmayne interpretand impecabil, am putea spune chiar, un dublu rol si spunand drama unei femei inchisa intr-un corp de barbat, va recomand sa mergeti sa vedeti film Daneza. Filmul are premiera pe 08 ianuarie 2016 si este distribuit de Ro Image.

Point Break – La limita extrema

Gulia and the city, Movies, , ,

Si-am fost sa vedem Point Break. Initial am crezut ca e un film despre vreun meci de tenis.
Dar nu e. Este un film despre curaj, vointa, determinare, depasirea limitelor, si alt cuvant tot cu „d”…asa da, dementa! As in pure madness!

Filmul spune povestea unui tanar, Johnny Utah (Luke Bracey), pasionat de sporturile extreme care, dupa un eveniment tragic, se decide sa apuce un alt drum in viata. Acesta este aceptat in cadrul FBI iar prima lui misiune este aceea de a se infiltra intr-un grup de sportivi mereu in cautare de senzatii tari pentru a investiga daca suspiciunile legate de implicarea acestora intr-o serie de infractiuni executate intr-un mod extrem si neobisnuit sunt reale si ce este ceea ce acestia urmaresc.

Point Break 2015

Johnny reuseste chiar sa se integreze in acest grup si sa se apropie, poate putin cam prea mult de membrii sai, in special de conducatorul grupului, Bodhi (Édgar Ramírez) si de frumoasa si periculoasa Samsara (Teresa Palmer). Pana la un moment dat cand Utah trebuie sa faca o alegere intre grupul de sportivi si job-ul sau la FBI.

Filmul este un thriller de actiune care te tine in suspans de la inceput pana la sfarsit. Inima iti bate tare si simti cum adrenalina iti ajunge in tot corpul, incerci sa iti controlezi respiratia si esti gata sa sari de pe varful muntelui odata cu personajele din film, apoi, ca un ultim gest, te uiti in stanga si in dreapta si vezi oameni care mananca popcorn! Oops! Tu esti doar intr-o sala de cinema! Ei, personajele din film sunt pe varful muntelui!

point_break_2015_movie-wide

Filmul m-a impresionat prin imagini! Probabil nici nu trebuia sa va mai spun ca scena mea preferata este aceea din marea albastru-verzuie. O culoare incredibila! Vai, si cand au filmat cum se vedea totul de sub apa! Of! Superb!

Pentru actiune si imagini care iti taie rasuflarea, pentru o poveste despre curaj si determinare, pentru tipi cu trupuri bine sculptate si pentru gagici misto si pentru inca alte cateva motive va recomand sa mergeti sa vedeti filmul Point Break – La limita extrema.

Intra in cinematografe din 1 ianuarie 2016 si este distribuit de RoImage.

Pana atunci va las cu soundtrack-ul filmului care se afla la mine pe repeat de cand am iesit de la film:

 

 

For the love of photography – o istorie a fotografiei din viata Guliei

Gulia & the gadgets, , , , , ,

Daca e ceva clar pe lumea asta, acel lucru este ca Gulia este disperata dupa fotografie si fotografii.
N-as putea spune ca a existat un moment anume cand m-a lovit febra asta, cumva mi-a „trepidat” mereu prin vene si vinisoare si a inceput sa isi faca din ce in ce mai puternic simtita prezenta odata cu progresele tehnologice.

Imi amintesc ca eram mica de tot si trebuia sa fac poze cu grija, adica sa imi aleg bine momentul si cadrul, pentru ca fiecare poza costa bani. Costa filmul, costa developarea. Mai costa si aparatul in sine, ca erau asa bune ca din cand in cand trebuia sa le schimbi.

Apoi au inceput sa apara camerele digitale, dar erau scumpe. O data pe an apucam sa butonez camera unui prieten. Doar atat, pentru ca in restul timpului omu’ era la el acasa in Toronto. Imi amintesc ca prima data cand mi-a lasat camera pe maini era foarte sceptic si i se citea neincrederea in ochi: „daca o strica? Dar daca o scapa pe jos?” sau „Sta si apasa pe butonu’ ala pana mi se umple memoria?”.
Dar l-am surprins placut, nu numai ca nu stricasem camera, dar ii placuse si ce si cum pozasem. Ii placuse asa de mult ca odata ajuns acasa le-a printat si mi le-a trimis prin posta.

That's me in the corner
That’s me in the corner

Alti prieteni dragi, stabiliti la vremea aia tot in Canada, mi-au tot povestit despre o jucarie care arata ca o camera foto, dar in realitate cand apesi pe butonu’ ala il scuipa cu apa pe cel care asteapta sa ii faci un portret. Imi amintesc si acum cand a venit acasa pachetelul de la ei. Era si o cutie cu o camera. Eram convinsa ca e de jucarie. Am stat juma’ de ora in baie incercand sa imi dau seama pe unde se pune apa! Noroc ca am si momentele mele de istetime!

Primele mele camere foto digitale: Vivitar (jos) si Kodak (sus)
Primele mele camere foto digitale: Vivitar (jos) si Kodak (sus)

O camera foto digitala in adevaratul sens in cuvantului si cu toate caracteristicile si specificatiile tehnice am primit in 2006 cand am fost in vizita la acesti oameni minunati in Canada.

Am si acum camera. Un Kodak, avea ditai zoom-ul, puteai sa ii pui card de memorie si avea ecran pe care sa iti vezi pozele! Stiu ca acum suna a ceva al naibii de banal, dar pentru mine la vremea aia era o comoara!

Imaginati-va cum este sa fii in vacanta in Canada, pentru prima oara plecata din tara si pentru atat de mult timp si sa ai la dispozitie, non-stop, propria ta camera foto! Pai am pozat si asfaltu’ si suruburile din podul meu preferat! Am „mancat” la baterii atunci, cum cred ca n-am mai facut-o pana acum!

Asta este cel mai important moment pe care l-am pastrat in fotografii si in secvente video!
Prima mea iesire din tara, primul zbor, prima mea camera foto!

Podul meu preferat din Montreal
Podul meu preferat din Montreal
Da, am fost si la Niagara
Da, am fost si la Niagara

Va multumesc mult, dragilor! Inca nu am mai multe cuvinte de atat!

Nu exista un „The End” la acest articol, n-am terminat-o cu fotografia si nici nu am in plan asa ceva!

Trebuie sa stiti ca am scris acest articol la provocarea Joker Event Club, agenție de servicii filmare, fotografie, sonorizare și lumini, pentru evenimentul tău.
Multam de provocare, chiar mi-a placut!

Exakta Nikon Fuji

Surori bune si nebune – Sisters

Gulia and the city, Movies, ,

Si-am fost ieri la filmul Surori bune si nebune / Sisters.
Am mers alaturi de colega mea de banca din liceu si de cea mai buna prietena a mea la acea vreme, Adelina. Chiar asa am invitat-o: „Vii cu mine luni la un film? Se numeste Surori bune si nebune. Sounds like us!”

Surori bune si nebune este un nou film marca Tina Fey, ceea ce inseamna ca fie iti place fie nu-ti place. Filmul este regizat de Jason Moore, pe care il stim din comedia Pitch Perfect, iar scenariul este scris de Paula Pell (Saturday Night Live, 30 Rock). Rezulta astfel situatii si personaje ca cele cu care ne-a obisnuit Tina Fey.

Este o poveste despre doua surori care se intorc in casa parinteasca pentru a-si goli camerele deoarece parintii lor vor sa vanda casa si sa se mute intr-un apartament. O calatorie inapoi in timp care se incheie cu o mare petrecere de adio. Cele doua surori isi aduna toti colegii din liceu pentru a petrece o noapte ca in liceu. Numai ca invitatii sunt acum niste persoane responsabile, cu probleme si greutati, iar unii dintre ei au venit chiar si cu copiii. Asa ca marea petrecere arata mai degraba ca un priveghi.

Adunarea linistita se transforma incet-incet in cea mai salbatica petrecere pe care au vazut-o cu totii vreodata! Alcool, mult alcool, „indulcitor”, mima, dans, muzica buna, flirturi jenante, vopsea albastra si multe altele sunt numai cateva din ingredientele petrecerii monstroase.

Petrecere care are un final moralizator, fiind o adevarata experinta eliberatoare si care ii maturizeaza pe toti cei implicati.

Surori bune si nebune / Sisters 2015

Am rugat-o pe Adelina sa imi scrie parerea ei despre film. Si a scris ceea ce urmeaza:

„Surori bune si nebune, un film unde sa mergi cu prietena cea mai buna si sa razi în draci (nu ai de ce sa iti tii rasul, toți vor fi de acord cu tine).
Totul incepe cu o melodie hip, totul merge chill, vreme buna, soare si lumea la cumparaturi. Apare Maura Ellis, blonda de la spital (ca sa nu aiba numai aia de la drept una), in rolul de mama ranitilor. Kate Ellis, care apare ceva mai tarziu este petrecareata de serviciu, mama iresponsabila si doamna de la salon care face de toate in apartamentul altcuiva.
Din primele momente se vor observa niste exagerari si falsari in actorie, dar toti se pare ca au invatat ca la comedie nu-ti trebuie actori buni, ci clovni buni (iar blonda intra bine in categoria asta).
Afland de la parinti despre vanzarea casei parintesti ambele surori incearca sa le schimbe ideea, numai ca nu prea reusesc. Si in cinstea unei ultime seri de petrecut in acea casa dau o petrecere cu toti fostii colegi de liceu. Si mama ce petrecere vor avea. Vor fi droguri, alcool, muzica la maxim, baie in vopsea si scene si personaje cat mai dubioase, care te vor trece de la WTF-uri la ras isteric. Pentru amatoarele de specimene musculoase de sex masculin, veti avea parte de unul garantat, cu tatuajele aferente. Eu am ramas cu o singura dorinta: la varsta asta cat si la 40s voi avea nevoie de un asa party cu clabuci, tobogan din lubrifiant si nici o cutie muzicală cu o balerina.”

Surori bune si nebune / Sisters 2015

Acum, sa va spun sincer, pe mine, Gulia, nu m-a impresionat acest film. Asa cum ziceam si la inceputul articolului, stilul lui Tina Fey ori iti place, ori nu-ti place. Eu fac parte din cea de-a doua categorie.
Filmul mi s-a parut doar un conglomerat de faze misto culese de prin alte filme si presarat cu glume porcoase si limbaj de adolescent certat cu bunul simt. Desi am ras la unele faze si la unele glume, la un moment dat ma saturasem de atatea poante cu p***, p****, c**** si scene a la American Pie.

Cel mai mult mi-a placut de Pazuzu (John Cena), dealer-ul care a adus drogurile si a ramas la petrecere. Un personaj foarte impunator, mai ales prin statura, dar foarte amuzant si expresiv in inexpresivitatea lui (daca imi permiteti aceasta formulare). O sa intelegeti ce am vrut sa zic dupa ce vedeti filmul.

Asadar daca va place stilul filmelor cu adolescenti, stilul lui Tina Fey sau doar sunteti in cautarea unei comedii usoare si relaxante, mergeti sa vedeti Surori bune si nebune.

Intra in cinematografe din 1 ianuarie 2016 si este distribuit de Ro Image.

Am fugit de un psihopat – Escape Room Rocks

Gulia and the city, ,

Si-am fost ieri sa evadam din noua camera a celor de la Escape Room Rocks.
Se numeste Knocking on Heaven’s Door si are o poveste cel putin interesanta.

Se face un psihopat ne-a inchis intr-un cavou iar noi a trebuit sa descoperim indicii care sa ne ajute sa evadam. Toate bune si frumoase (ma rog, cat de cat) numai ca, ce sa vezi, ca nu vezi nimic. Cavoul ca toate cavourile, are o mare bezna! Si ca sa fie totul complet, ne-a dezbinat si ne-a inchis in doua cavouri diferite.

Mai pe bajbaite, mai cu ajutorul unei lanterne chioare reusesti sa descoperi indicii, dar dupa ceva timp iti dai seama ca nu iti sunt absoulut deloc de folos indiciile sau ar putea fi daca ar fi complete.

Secretul acestei camere sta in munca in echipa! Stiu ca suna a chestie absolut evidenta, dar aici chiar nu te poti descurca fara o buna comunicare cu toata echipa. Foarte buna comunicare am zis!
O comunicare puternica intre cavouri! Si stai si striga pana te aud ceilalti! Pe langa a te face auzit, mai dificil este sa iti dai seama ce vad ceilalti din celalalt cavou si ce indicii din cele pe care le detii i-ar putea ajuta.

Noi am reusit sa evadam in 41 de minute! Am fi iesit mult mai repede dar ne-am intepenit vreo 10 minute la ultimul joc pentru ca ne-am crezut mai destepti si am incercat sa fentam putin ca sa scurtam timpul. Well, don’t do that! Sfatul Guliei: respecta pasii care ti se dau!

Am apreciat foarte mult povestea acestei camere, mi se pare super inedita (daca imi permiteti). Si mi-a placut mult si decorul, foarte realist, care te baga in atmosfera respectiva si chiar in sperieti! Nu stiu cum e sa fii inchis la cativa metri sub pamant, dar mi-am cam facut ieri o idee despre cum ar fi.

Oricum, daca va stiti ca suferiti de claustrofobie poate ar fi cazul sa va ganditi de doua ori inainte sa va bagati in aceasta camera. Puteti alege una din celelalte doua camere pe care le au cei de la Escape Room Rocks.

Eu una deja mi-am pus in plan sa ma aventurez si in Master of Puppets si in Shoock me all Night, adica in celelalte doua camere pe care le-au construit cu multa pasiune cei de la Escape Room Rocks.

Ah da, asta e un alt lucru pentru care imi place mult la ei, sunt pe rock frate! De la numele celor trei camere, la desenele din hol, la muzica din boxe si pana la chitara care sta atarnata de receptie, totul este rock! And I like it!

Ca tot e iarna si nu avem ce face, dati o fuga, doua sau trei pana la Escape Room Rocks!
Pe Db. Dacia, nr. 51, adica la doi pasi de Piata Romana.

Escape Room Rocks

Vocea Romaniei?

Gulia neagra, , , , ,

Ce-au facut ma astia? Au inceput sa se premieze intre ei? A devenit industria muzicala o chestie atat de greu de patruns?
Maine-poimaine o sa vedem cum Vocea Romaniei va fi castigata chiar de…Moga!

Recunosc, a fost o surpriza placuta cand in blind-uri a aparut Cristina Balan, pe care ne-o amintim cu totii ca tipa aia simpatica din Impact.

Dar aici se opreste empatia mea!
Desi are voce si prezenta scenica si chiar are puterea sa ne incante pe toti cu aparitia si show-ul ei, nu mi se pare corect sa castige. A avut sansa ei, a avut anii ei de glorie, cu siguranta mai are cantari pentru ca renumele nu s-a sters, cu siguranta nu se afla in impasul in care se afla majoritatea artistilor la inceput de drum.

Nu era oare mai corect sa fie scos in fata si ghidat un incepator? Unul care promite mult, evident. Nu era oare mai corect ca un artist la inceput de drum sa se bucure de atata atentie si de o suma importanta de bani?

Repet, nu am nimic personal cu Cristina, mi se pare in continuare simpatica, consider in continuare ca are o voce faina….
Dar mi-as fi dorit sa castige o voce noua concursul asta, as fi vrut sa castige unul/una care nu stie ce ala e ala succesul, notorietatea…

Daca Cristina a sunat mai bine decat toti in concursul asta mi se pare si normal sa fie asa! La urma urmei, are ani de experienta in spate, ore de canto care au ajutat-o sa isi controleze mai bine vocea, atatea si atatea concerte care au invatat-o cum sa se poarte pe scena, sunt ani de experienta si se vad! Este totusi un profesionist, nu cineva care a avut ocazia sa cante in fata catorva oameni doar pe la karaoke.

Si care a fost primul lucru pe care l-a facut cu banii dupa ce a castigat? Si-a bagat postare sponsorizata pe facebook! Nice move!

castigator-vocea-romaniei-2015-vezi-cele-mai-tari-momente-video-din-show_1

There is still hope!

Gulia and the city, ,

Traiesc fiecare secunda cu speranta ca mai exista si oameni buni pe lumea asta si imi place si ma bucur mult cand vine si confirmarea!

De aceea tin sa va impartasesc ultima experienta care mi-a luminat ziua…ma rog, era noapte.

Se face ca plecasem din centru vechi undeva pe la ora 2 noaptea. Eram 3 oameni. Se vedea pe fatza noastra ca venim de la munca si nu de la vreo petrecere bengoasa de firma (ca tot e sezonu). Asa ca nu ne lua niciun taxi. Am incercat sa dam comenzi pe toate aplicatiile, am dat telefoane…rezultatul era acelasi: nu sunt masini.

Comparativ cu o noapte de vineri din octombrie sa zicem, adevarul este ca era cam pustiu de masinute galbene. Dar si alea care erau, aveau numa vrajitori la volan care zici ca te duceau pana la mare si isi mai servesc si masa la mijlocu drumului, cam asa de multi bani cereau.

Deja ne resemnasem si o luasem pe jos. Pe drum am mai incercat cateva taxiuri dar povestea se tot repeta.

Cand, din zare, apare o alta masinuta galbena. Tipu’ de la volan era tanar, parea jmecheros asa, sapca pe cap, din zona de rap. Vedeam sansele noastre undeva mult sub 0. Ce sa vezi? Nici nu ne-a intrebat unde mergem!

Asa ca ne-am urcat toti trei in taxi si l-am plimbat pe om prin jumate de oras! Asa drept multumire 🙂

Am aflat ca era prima lui zi pe taxi. Stand de vorba cu el m-am bucurat sa descopar un om foarte cinstit si corect, un om de viata, un om fericit si la casa lui. Un om de jos palaria.

Un om care a luat in taxiul lui trei bezmetici degerati de frig, fara sa aiba pretentia sa se imbogateasca de pe seama noastra, fara pretentii ca e cursa prea scurta sau prea lunga, fara pretentii. Punct. Asta ii era meseria, aia erau banii pe care ii facea….oameni suntem!

Chiar era surprins ca „minunatii” sai colegi ne-au trimis la plimbare. I-am spus toti in cor: „sa nu te schimbi niciodata!”.

Jos palaria sau mai bine zis sapca (sa fie mai pe stilul lui) pentru un asa om corect, pentru un om cu care ai ce vorbi, cu un om sincer si umil (ne-a rugat sa ii spunem noi pe unde sa o ia)…pentru un om inocet! Nu gasesc alt cuvant mai potrivit decat inocent, i se citea bunatatea in ochi, greutatile vietii de taximetrist nu il ajunsesera, omu era optimist si nu parea sa fie impresionat de „maimute” si alte scamatorii.

Surpriza cea mare a venit cand am ajuns acasa! Toata plimbarea cu „escala” in regie a facut cat dadeam in mod normal pe o cursa directa cu tot cu tips, adica 15lei.

My life will never be the same again!

Si credeti-ma cand va spun: eu sunt sigura ca omul asta o sa faca mai multi bani decat marii vrajitori ai taximetriei!

Taxi

Drumul vinului fiert

Gulia & tonic, Gulia and the city, , , , ,

Daca e un lucru pentru care abia asteptam sa vina iarna, acela este vinul fiert! Acea licoare magica  ce ne ajuta sa trecem cu bine peste anotimpul rece, care ne decongeleaza cand ne aventuram afara din casa in gerul naprasnic, care ne incalzeste pe interior de se vede in obrajori si ne face mai veseli.

Povestea vinului fiert incepe in antichitate, cand se numea Conditium paradoxum. In perioada Evului Mediu gustul sau era asemanator cu ceea ce cunoastem noi azi, deosebirea fiind ca se bea dupa ce se racea. Astazi este o bautura alcoolica pe baza de vin rosu traditionala in Europa Centrala dar care a devenit populara si in Europa de Est, ce se consuma in perioada sarbatorilor de iarna.

Aflandu-ne si noi in aceasta minunata perioada din an, am pornit in cautarea celui mai bun vin fiert din Bucuresti.

First stop: Bucharest Christmas Market
Intr-un decor mereu de poveste, gasim o gama variata de vinuri fierte. Unele facute traditional (cat de cat) intr-o oala mare in care alearga dintr-o parte in alta feliutele de portocala si cele de mar sau ceva mai modern in niste chestii care tin temperatura vinului constanta. Noi am incercat din ambele, mare diferenta sa stiti ca nu e. Calitatea vinului e cam aceeasi, not bad dar putin lungit cu alta substanta magica pe-al sau nume stiintific H2O. Macar nu se lasa cu dureri de cap. Deci suntem safe! Enervante sunt, in schimb, paharele meschine in care iti este sevit vinul. In primul rand ca sunt mici, parca din ce in ce mai mici de la un an la altul, cine stie, poate la anul bem din shot-uri. Si in afara de asta, sunt din plastic subtire. In prima faza iti arzi mainile, iar dupa un minut constati ca vinul e bocna! Deci mai bine il dai shot de la inceput! Cat e cald si bun 🙂
All in all, e numa bun cat stai la un concert sau cat dai o tura pe la toate casutele.

SuperGulia la Bucharest Christmas Market
Diana la Bucharest Christmas Market

Am luat-o apoi spre Centru Vechi si am poposit la Storage Room, pe Smardan.
Acolo am fost mega surprinse, au vin fiert cu rom! O nebunie, va zic! Vinul e exact cum trebuie sa fie, demisec, usor indulcit, adugat putin zahar vanilat, are scortisoara, feliute de portocala si cubulete de mar, iar romul, of romul face totul sa fie genial!
Este atat de misto combinatia asta ca acum nici nu mai pot sa beau vin fiert simplu! Daca totusi vi se pare suspecta varianta asta cu rom si nu vreti sa faceti experimente, sa stiti ca au si varianta clasica. Vin bun, arome si fructe din belsug!
Noi insistam, trebuie neaparat sa incercati varianta cu rom! Mergeti la Storage Room si cereti o vin fiert cu rom! Vine servit intr-o cana ceramica generoasa, nu iti arzi mainile, nu se raceste instant…e numa bun de baut in timpul unei conversatii savuroase pe timp de iarna!

SuperGulia la Storage Room
SuperGulia la Storage Room

Intr-o alta zi, pentru ca inghetasem prin oras si ne era foame, ne-am gandit sa impuscam doi iepuri dintr-o lovitura, asa ca ne-am oprit la Les Bourgeois. Mancarea stiam ca e buna, banuiam ca nici vinul fiert nu ne va dezamagi mai ales ca le vazusem postarea pe facebook. Am avut noroc, la ora la care am ajuns erau doar cateva mese ocupate si asa ca ne-am putut alege un super loc la geam. Totusi, nu va bazati pe asta, cam intr-o ora, odata cu lasarea serii, locatia s-a umplut.
Vinul fiert l-am primit in cateva minute, adus intr-o cana eleganta. Desi este ceva mai scump decat in targ, calitatea nu se compara. De la prima inghititura iti dai seama ca e un vin bun, perfect aromatizat, indulcit atat cat trebuie ca sa simti si vinul si condimentele si portocala. Desi am intrat pentru o cana de vin fiert, am ramas pret de vreo trei. Asa ca, daca aveti drum prin Centrul Vechi si pofta de vin fiert bun, servit intr-o atmosfera eleganta, SuperGulia recomanda Les Bourgeois …va mai spunem si ca, intre orele 17-19, zilnic, va asteapta oferta la vin fiert, 1+1 gratis!

SuperGulia la Les Burgeois
SuperGulia la Les Burgeois

Alta data am luat-o fix in directia opusa si am ajuns la Bohemia Tea House, in spatele Cismigiului, langa Conservator. Intr-o atmosfera linistita, asa cum ne-au obisnuit cei de la Bohemia, am luat loc in niste scaune comode si am cerut un vin fiert. Oamenii astia ne-au surprins cu faptul ca servesc vin fiert la carafa! Ai doua variante, in functie de cat de multi sunteti, carafa de 500ml si carafa de 1000ml. Desi stiam ca vom bea mai mult de 500ml, am comandat varianta mica sa ne putem bucura de un vin cald si bun. Cei de aici se pricep si la vin fiert, nu numai la ceaiuri! Vinul bun, perfect aromatizat, cu feliute de portocala si mar. Super! Nu e la pret de targ, dar este foarte ok. Carafa de 500ml e numai 16lei!
Asa ca daca vreti sa beti un vin fiert bun, intr-o atmosfera linistita si, cel mai important, fara fum de tigara, va recomand cu caldura ceainaria Bohemia.

SuperGulia la Bohemia
SuperGulia la Bohemia

-TO BE CONTINUED-

Stii un loc fain cu vin fiert bun? Spune-ne si noua!

Daca vreti sa va pregatiti un vin fiert chiar la voi acasa, ascultati aici cateva sfaturi: Pentru a face un vin fiert bun avem nevoie de vin alb sau rosu, nu foarte scump. Cel mai bine e sa alegem un vin demisec pentru ca vinurile dulci pot fi inselatoare la fiert. Se adauga diverse condimente: scortisoara, cuisoare, anason stelat, portocala etc si se indulceste dupa gust. Vinul se incalzeste pana la 80 de grade, nu se fierbe caci la 83 de grade alcoolul se evapora.

-un articol de Gulia si Diana-