Arhiva etichetelor: Familie

Recomandare de weekend: go explore!

Imi place spontaneitatea si explorarea necunoscutului, de aceea un weekend perfect pentru mine inseamna impletirea celor doua cu multa voie buna si fotografii cat cuprinde.

Ce am facut weekend-ul asta si ce va recomand si voua sa faceti:

Pasul 1. Alegeti o distanta maxima fata de casa pe care sunteti dispusi sa o parcurgeti pana la destinatie.

Pasul 2. Faceti un perimetru. Ca in filme cand cauta vreun disparut sau vreun cadavru (hehe).

Pasul 3. Cautati obiective turistice sau locuri interesante in acel perimetru.

Pasul 4. Odata aleasa destinatia, setati gsp-ul sa va duca acolo. Bifati „ruta cea mai scurta” si enjoy the ride!

Pasul 5. Faceti popas cat mai des! Fie ca e o balta, un rau, un camp inflorit, coborati din masina, inspirati, explorati zona.

Cel mai probabil veti nimeri prin niste sate uitate de lume, cu case care, culmea, inca mai stau in picioare desi le apasa greu trecerea anilor, oameni care se bucura sa vada fete noi si care incearca sa isi dea seama „a cui esti maica?”.

Nu veti descoperi nimic interesant pe drumuri nationale sau autostrazi bine asfaltate(cat de cat), esenta frumusetii tarii noastre sta ascunsa pe drumuri pietruite, in sate nebagate in seama de modernitate, pe campuri unde natura face legea!

Lan de grau

Asa ca nu va mai ganditi ca va trebuie sa mergeti cu masina la service mai repede decat v-ati planuit, la urma urmei o suspensie inlocuita inseamna doar bani, pe cand experienta traita e de nepretuit.

Eu asa am facut, ce a iesit puteti vedea in albumul foto.

Cat despre destinatie, am ales sa vizitam Rezervatia Zimbraria Neagra, la vreo 70km de casa. Un loc departe de civilizatie si foarte bine ascuns in padure! Din cei 32 de zimbi am vazut 2, dintre care doar unul in intregime si de aproape. Celalalt a ales sa ramana retras in padure si sa dea din coada dupa muste. De fapt coada a fost singura chestie pe care am vazut-o din acest al2lea zimbru.

Accesul in rezervatie se face pe baza de bilet, 6 lei pentru adulti si 2 lei pentru copii. De fapt pretul biletelor e foarte negociabil, in functie de cati zimbrii ai vazut si cat de entuziasmat esti. Asa ca daca vreti sa nu platiti niciun ban, mergeti mai tarziu decat am mers noi, adica dupa ora 14 si veti putea vedea doar zimbrii de pe afis.

Noi am fost pe la ora 13 acolo, am vazut un zimbru si o coada si am platit 10 lei pentru 3 persoane. Sau mai corect spus ar fi: am donat 10 lei pentru binele zimbrilor sau al ingrijitorului, not sure yet.

Va recomand sa vizitati si voi Zimbraria Neagra, chiar si numai pentru mersul prin padure si departarea de civilizatie. Daca chiar vreti sa vedeti si zimbrii, am aflat ca ora ideala este 10am, adica ora mesei pentru zimbri. Daca sunteti persoane matinale, rezervatia se deschide de la ora 9 si pana pe la 11 cand incep sa se retraga in padure, o sa tot aveti tot timpul sa vedeti zimbrii.

5 lucruri pe care trebuie sa le stii inainte sa mergi la piesele Teatrului Evreiesc

Trebuie sa incep cu aceeasi precizare adresata celor care nu ma cunosc (voi, finii cunoscatori sariti la urmatorul paragraf): Nu sunt deloc straina teatrului, ai mei m-au dus la teatru inca de cand eram foarte mica, atat de mica incat nici nu vedeam de balustrada balconului, atat de mica incat ai mei veneau cu biscuiti dupa ei sa hraneasca copilu’ in timpul pieselor (let’s blame that on age, ok?). Nu stiu sa fi ratat prea multe premiere la Odeon, abia pe la sfarsitul liceului am inceput sa trag chiulul din ce in ce mai rau, dar am compensat cu participarea la tot felul de proiecte de teatru independent, fie ca mesteream ceva pe acolo, fie ca invitat.

1. Ieri v-am spus primul si poate cel mai important lucru pe care trebuie sa il stiti despre Teatrul Evreiesc de Stat, si anume faptul ca multe din spectacolele lor se tin la Teatrul Mic (str. Constantin Mille nr.16), care nu e tot acolo unde e Teatrul Foarte Mic (Bd, Carol, nr. 21).

O sa continuu povestea inceputa ieri (desi merge mult mai greu fara cateva Cosmo-uri la bord) si am sa va spun si un alt lucru important la care trebuie sa va asteptati de la o piesa a Teatrului Evreiesc, lucru pe care il banuiam de cum am primit invitatiile, dar pe care nu l-am spus printeselor.

De cum ne-am asezat pe scaune a si inceput piesa, pesemne ca ne asteptau. Oamenii de acolo mi-au lasat impresia de one big happy family. Toata lumea se stia cu toata lumea, se salutau, vorbeau, se bucurau ca se revad. Imi place sa cred ca s-a creat o comunitate a celor care merg la piese Teatrului Evreiesc si probabil se zvoniste in ziua aceea ca vor veni niste necunoscuti. Nu cred ca se asteptasera la asa creaturi dubioase ca noi.

Gong, bezna si lumina unei lumanari, apoi se aprinde un reflector, vedem personajul principal, Teibale, care citea linistita, mai apar doua personaje si incep dialogul. Bai baiete si incep sa vorbeasca, soc si groaza. Undeva sus, dar suuus sus, cam pe unde sta prinsa cortina in timpul unei piese, suuus, da, asa cam pe tavan, titrarea in limba romana! Si iar ma loveste, baaai eu am mai fost aici d-aia stiam ca trebuie sa stai sa citesti piesa (if you must know, inca nu stiu cand, cum si de ce am mai fost la Teatrul Mic la o piesa de-a Teatrului Evreiesc). Dupa vreo 10 minute de auzit discutii de pe scena si citit text pe tavan, ne uitam una la alta, „bai…asta suna a germana. Nu e dubios?”.

2. Unele piese ale Teatrului Evreiesc sunt in limba idis, care este de fapt un dialect sudic al limbii germane, vorbit de aproximativ 3.000.000 de evrei in toata lumea.

Numai noi speram sa se joace in romana, dar ne miram ca nu e in ebraica…pentru ca e in idis!

3. E ca la film, ai subtitrare!

4. Unlike the movies, iti dai seama brusc ca trebuie sa faci o alegere: ori intelegi tot textul (dar nu ai nici cea mai vaga idee ce s-a intamplat pe scena), ori te uiti la jocul actorilor (si incepi sa iti dai cu presupusul ce naiba zic aia acolo, in which case s-ar putea sa te distrezi prea tare si sa fii dat afara din sala).

5. Nu te astepta la subiecte usoare, jucate mult prea teatral. Chiar daca nu am inteles nimic (din ce spuneau 🙂 ), jocul actorilor mi s-a parut foarte curat si natural, iar tema era din categoria deep deep, zice-se ca piesa propune o viziune moderna despre cel mai temut dintre demoni: demonul interior al fiintei umane. Dar cand alergi (cu ochii) sa prinzi si cateva cuvinte din subtitrare si apoi fugi (cu ochii) sa vezi ce fac aia pe scena totul pare un fel de Inception cu Titanic si Spiderman.

Two Cosmos later…da, incep sa inteleg ce a vrut sa zica poetul. Am pus cap la cap ce am citit pe tavan, am adugat ce am vazut pe scena, plus ce recenzii am mai citit pe net si gata momentu’ „aaa, era ta-su ma!”.

Acestea fiind zise, sper sa nu va fi descurajat, eu chiar va recomand sa mergeti macar la o piesa a Teatrului Evreiesc. And don’t go for the easy ones! Incercati subtitrarea de la teatru!

Visele devin realitate, trebuie doar sa le cauti…in gradina!

De cate ori ati avut un vis fain si v-ati dorit mult de tot sa se implineasca?

Here at Gulia’s family, se pare ca partea cea mai grea e sa-ti amintesti dimineata ce ai visat azi-noapte, ca de restu’ se ocupa….gradina!
Sfatul Guliei: asa cum v-ati obisnuit sa nu spuneti nimanui ce dorinta v-ati pus pentru ca ea sa se indeplineasca, incercati sa nu spuneti nimanui ce ati visat! Nu de alta, dar daca spuneti s-ar putea sa se intample, intr-un fel sau altul!
The bird

Acum cateva saptamani, dormeam eu linistita si visam ca stateam cu ai mei la masa, in gradina, sub parul inforit (da, era mai degraba acum cateva luni). Cand ridic ochii din mancare (da, si in vise sunt disperata), vad ca pe o creanga din copac era un papagal din ala mare, un African Gray, cu albastru pe aripi. Repede le atrag alor mei atentia, taica’miu sare si prinde papagalu’ ca pe o gaina la tara. Papagalul ajunge la mine in brate, il trimit pe taica’miu fuga la vecini ca au ei o colivie mare pentru el. Pana si in vise sunt vesnic nemultumita, nu putea mah sa fie papagalu verde? De ce e gri?

Si la naiba a sunat alarma si m-am trezit.

Daaaaar, am facut marea greseala de a le povesti alor mei visul.

La cateva zile, inca nu imi dau seama ce a fost cu mine, dar spalam vasele in bucatarie.

Arunc linistita o privire pe geam, si vad ceva colorat printre florile albe ale parului. Batuse vantu’ in ziua respectiva si zic „ia uite ma, iar a zburat un carfur in pom” [nr. Un catalog de la carrefour]. Ma uit mai bine si incep sa zbier „aaaa veniti, veniti repede! Papagalu’!!!!! Visele chiar se…..” si cand sa zic cuvantul magic „implinesc” ma umfla rasu’!

Papagalului ii lipsea perpectiva, 3d-ul, eram cam plat….cam asa ca un carton pictat! Ca doar d’aia ai Gulio tata pictor, sa faca misto de tine cu desene mult prea relistice!

Gulia's parrot

The ring

Ca sa nu fie mai prejos, a mea mama a visat acum vreo doua saptamani ca a gasit o verigheta.

Ne tot aburea si incerca sa gaseasca semnificatii. La vreo doua zile ii arat ca astia de la promenada cautau „stapanul” unei verighete pierduta in mall si speram sa fie the end of it!

Dar nuuuuu…

Alalteieri ma suna. Pe cand il conduceau pe vara’miu, la poarta ii abordeaza un tip, care ce credeti ca aruncase vijelios intr-o cearta cu nevasta-sa peste gard la noi?! Mda, verigheta!

Si-au stat (ei, tipul vijelios si taica’miu cel pictor), si-au cautat-o pana s-a intunecat afar’ si cum nu era inelu’ lu’ Frodo, a refuzat sa lumineze asa ca si-au dat intalnire (same time, same place) a doua zi.

Dar intre timp, mother happened…

The ring

Hopefully THE END!