Arhive etichetă: Calatorie

Raul Colentina sau Mos Craciun al Bucurestiului

Daca toata lumea stie ca salba de lacuri care infrumuseteaza viata bucurestenilor a fost amenajata pe cursul Raului Colentina (Mogosoaia, Straulesti, Grivita, Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei, Plumbuita, Colentina, Fundeni, Pantelimon si Cernica), pana la varsarea lui in Dambovita, punem pariu ca nu toata lumea stie cum arata Raul Colentina in amonte de Capitala.
Arata asa!
Arata asa!
Inainte de toate, trebuie sa spunem ca Raul Colentina are un parcurs scurt, de numai 100 kilometri, de la izvoarele din dealurile Targovistei si pana la varsarea in Raul Dambovita, in dreptul localitatii Cernica. Pe drum aduna apele catorva afluenti (Baranga, Crevedia si Valea Saulei). La fel ca sangele bucurestenilor, apa din salba de lacuri a Bucurestiului e amestecata si imbunatatita cu cea din Raul Ialomita, adusa prin canalul Baranga, de la acumularea Bilciuresti.
Raul Colentina Buftea
Astazi am incercat sa urmam cursul Colentinei cam de dupa Orasul Buftea si pana la surpriza emisiunii, salba de lacuri din dreptul localitatii Colacu, mai sus de confluenta cu Baranga. Zicem surpriza pentru ca, desi, sau tocmai pentru ca, nu e foarte accesibila, salba asta de lacuri e absolut superba. Daca ati deschis deja Google Maps si ati marit suficient incat sa vedeti lacurile, o sa observati ca unul din ele, al mai rotunjor asa, are o insula. Si ce insula!
Raul Colentina
Pe traseu, pe un drum peste camp, cumva paralel cu cursul raului, am intalnit un biciclist fericit si ne-am pus in gand dorinta ca la vara sa intalnim mult mai multi, ba chiar familii intregi, pentru ca merita osteneala.
Sa nu credeti ca terenul e plat, nu nu si nici ca nu o sa intalniti paduri curate si nevandalizate, narcise salbatice, smarcuri, ecosisteme variate, cu tot felul de pasari sau animale mici, ce mai, n-o sa va vina sa credeti ce minunatii intalniti la o aruncatura de bat de Bucuresti.
Raul Colentina
Prin urmare, data viitoare cand n-o sa stiti ce sa faceti intr-o zi libera, merita s-o incercati si p-asta, noi zicem ca n-o sa va para rau.

[Go explore] Lacul Satic si Dambovicioara

Weekend-ul asta m-am intors de la mare cu pofta de munte!

Da, am fost la mare in octombrie! Cum a fost? Pai ce-ar fi sa va povestesc despre asta in urmatorul articol…

Revenind la povestea cu muntele.

Am zis ca vreau un loc cu apa si cu copaci imbracati de toamna. Ideal ar fi ca apa sa fie mare, ca un lac asa, si sa se reflecte in ea padurea colorata. Si-am gasit!

Lacul Satic este la vreo 3 ore de Bucuresti, in zona Rucar-Bran si mai exact Valea-Cheile Dambovitei.

Lacul Satic

La un moment dat, cum mergi dinspre Rucar spre Bran, din DN73 in localitatea Podul Dambovitei se face la stanga  si se ajunge pe un drum neasfaltat, partial bun, partial cu gropi, dar practicabil.

Cheile Dambovitei - Locatitatea SaticDupa cativa kilometri pe acest drum, dupa ce se termina zona de chei, pe partea dreapta veti vedea niste scari de beton. Abia dupa ce am ajuns acasa am aflat ca acele scari duc la Pestera de la Coltu Surpat numita si Pestera Ursilor (a nu se confunda cu mult mai vestita Pestera Ursilor din Apuseni, de la Chiscau). Pe noi scarile ne-au dus pana la o familie de catei simpatici, pestera n-am mai apucat sa o vedem.

 

Pestera Coltu Surpat sau Pestera Ursilor

Despre lac, numai de bine!

Pacat insa ca zona e locuita! Tooot mergi in speranta ca dai peste o zona pustie, nelocuita. Sa poti sa te uiti in stanga si sa vezi padure, sa te uiti in fata sa vezi padure, in spate padure si in dreapta padure si apa. Dar nu, vezi case, case, case. Unele mai mari si mai nepotrivite pentru locul ala ca altele. Toate casele aveau in curte ceva hibrid intre urs si caine! Niste animale imense, care considerau curtea lor tot satul. De atfel pasnice si prietenoase, dar nu si daca ai tupeul sa aduci si tu chestia ta blanoasa de acasa!

Alergand cu Zuzulina-Bubulina-Kissulina prin Cheile Dambovicioarei
Alergand cu Zuzulina-Bubulina-Kissulina prin Cheile Dambovicioarei

Si unde e atata civilizatie, este, in mod evident, si jeg! De exemplu, poza cu lacul ar fi fost incadrata cu totul altfel daca pe lac nu pluteau pet-uri si alte minunatii!

Cea mai tare chestie e ca accesul pe baraj e interzis! Adica te duci pana acolo, isi rupi masina prin hartoape, te enervezi ca nu gasesti niciun loc pustiu, gasesti un colt de lac, dar e plin de jeg, iar pe baraj nu poti sa mergi! Fix de unde s-ar fi vazut totul atat de frumos, padurea, lacul, Piatra Craiului!!!

Asa ca ne-am urcat frumos in masina si am zis ca daca tot suntem la o aruncatura de bat, sa vedem si Cheile Dambovicioarei. Mereu frumoase si impunatoare, cheile sunt si curate! Poate d-aia iti cer 2lei/persoana la intrare.

Dupa ce am trecut de nebunia de la Pestera Dambovicioara, am dat de ceea ce am cautat: natura! Si ne-a parut putin rau ca nu am venit aici direct. De la Brusturet sunt si cateva trasee care se pot face: La table (3h), Poiana Grind (3h), Cabana Pietricica (1.30h).

Brusturet

Asadar, daca sunteti in cautare de cazare in zona, mergeti in Satic, dar daca vreti natura si atat pentru o plimbarica, contrar intuitiei, luati-o spre zona arhi-cunoscuta! Foarte putini merg mai departe de Dambovicioara!

Pozele mai faine sa stiti ca le-am pastrat pentru albumul foto! Asa ca dati click acolo sau aici!

[Recomandare] Otopeniul Vesel

In weekend-ul care vine, 16-18 octombrie, are loc Festivalul de Umor „Otopeniul vesel”, organizat de Asociatia Culturala “Mileniul III”, pentru Primaria Orasului Otopeni si Centrul Cultural “Ion Manu”.

Otopeniul Vesel

Evenimentul este axat pe concursuri ale artistilor amatori sau profesionisti, grupati in patru
sectiuni: monoloage umoristice din texte clasice si contemporane, stand-up comedy, scene/scenete si improvizatie.

Mai curand un maraton de umor decat un festival, as zice eu judecand dupa program. Sau poate o pastila tare de umor cat sa ne energizam pentru toata iarna!

Gulia va fi acolo si va astepta cu nerabdare sectiunea de improvizatie ( Hai Grupa Mica!!!! ) si lansarea cartii lui Viorel Gaita !

Daca va faceti probleme in prinvinta transportului, ascultati la Gulia, e ca si cum ai merge dintr-un colt in celalalt al Bucurestiului. Sau chiar mai simplu.

harta otopeni

Daca aveti masina, well good for you! Va dati jos pe strada 23 August, nr. 8 din Otopeni.

Pentru cei care se plimba cu Mertzanu’ lu’ ratb, aveti asa: 449, 780 si 783 pana la statia Primaria Otopeni si apoi mai mergeti putin pe jos. Vedeti ca au tarife speciale liniile astea 🙂

Ne vedem in Otopeniul Vesel!

[Go explore] Gulia in drumetie spre o culoare infinita

Uneori ne place sa o luam pe cai deja batute de noi, pentru ca data trecuta a fost fain, pentru ca stii la ce sa te astepti, pentru ca inca nu ai descoperit tot ce se putea descoperi acolo.

Pentru unii asta inseamna ca weekend de weekend merg pe Valea Prahovei sa faca gratar si sa digere stand blocati in trafic.

Pentru Gulia inseamna locuri ocolite de civilizatie, unde atunci cand auzi un sunet te gandesti mai curand ca „gata. Pana aici ne-a fost! Acum o sa vedem cum e sa fii mancat de urs!”.

Am fost in weekend la Lacul Scropoasa, un lac de baraj artificial construit in anul 1929 in scopuri hidroenergetice, aflat in Muntii Bucegi.

Foto: Gulia production
Foto: Gulia production

La acest lac poti sa ajungi pe doua parti. Ori mergi direct in localitatea Scropoasa, te dai jos din masina, mai faci doi pasi si iata lacul! Ori mergi pana la Dobresti, lasi masina langa hidrocentrala si o apuci pe traseul de 2 ore si jumatate pana la Lacul Scropoasa.

De-a lungul timpului am incercat ambele variante, de mai multe ori chiar!

Cea mai faina este evident a doua. O buna bucata de traseu o parcurgi pe malul raului care te asurzeste atat de rau incat atunci cand intri in padure simti ca te doare linistea!

Traseul este foarte fain pentru ca e variat! Acum mergi pe un firicel de pamant gata sa cazi vreo 5 metri in rau, acum mini-escaladezi niste bolovani, acum mergi lejer si dintr-o data urci o panta abrupta pe treptele facute de radacinile copacilor. Dificultate traseului e una medie, dar evident depinde de antrenamentul si echipamentul fiecaruia.

Yup, that's me :)
Yup, that’s me 🙂

But again, noi am avut echipament super-special, un tractoras 4×4, pe-al sau nume de Zuzulina Bubulina Kissulina 🙂

Popas cu Zuzulina Bubulina Kissulina
Popas cu Zuzulina Bubulina Kissulina

Surpriza cea mare poate sa nu fie lacul in sine, care, da, este absolut superb si arata la fel de ireal ca in poze!

Surpriza poate fi excesul de civilizatie care te intampina la finalul traseului. Credeti ca exagerez? Priviti fotografia asta:

Foto: Gulia production
Foto: Gulia production

Merge perfect cu ideea de padure, wild, natura…nu?

Mai multe fotografii din plimbarica Guliei, in acest album!

In concluzie, Gulia recomanda cu super multa caldura o plimbare pana la Lacul Scropoasa.

Poate fi fix ce aveati nevoie, o iesire de o zi in mijlocul naturii, inconjurati de un peisaj ireal, respirand aer proaspat!

Dar daca alegeti sa parcurgeti traseul din Dobresti pana la lac, Gulia va recomanda foarte tare sa va echipati corespunzator si sa va purtati frumos cu mediul inconjurator!

Primul telefon al Guliei

Gulia este o colectionara. Bai dar toate tampeniile le gasesti la ea prin cutii si dulapuri!

Uite, spre exemplu nu poate sa se desparta de vechile telefoane mobile. De ce? Pai, asa e cu prietenii buni, chiar daca v-ati certat sau ati apucat-o pe drumuri diferite, tot ramane acolo in pipotzica si nu il poti arunca la gunoi!

Primul telefon al familiei Guliei a fost o caramida, but not your usual suspect! Nu e Nokia, e un telefon Bosch, super colorat & fun pentru timpurile alea. Ecran evident monocrom, butoane, raspundeai cu verde, inchideai cu rosu. Clasic! Bosch phone

Acu’ pe bune, cum sa nu vrei sa pastrezi asa ceva? Cool lookin’ fella, right? Bosch-ulica aici de fatza, a insemnat mai mult decat o caramida frumos colorata care te facea mai jmecher decat restu’ lumii. A fost chiar un pas gigantic spre lumea moderna cu care suntem acum atat de obisnuiti!

Imi amintesc ca era in vacanta cu ai mei, pe un varf de munte…chiar eram pe un varf de multe! Facusem ceva traseu si ajusesem sus, sus! Taica-miu se opreste brusc si perplex din mers si zice „I-auzi! Suna!”. Pe vremea aia nu te grabeai sa raspunzi. Mai intai ramaneai putin blocat ca poti vorbi cu cineva de oriunde ai fi! Si ca aveai semnat in mijlocul pustietatii! Bine, asta poate sa te mire si azi! 🙂

Si imi mai amintesc ca il foloseam si eu! Nu sa vorbesc, ca era pe bani! Dear parents of Gulia, daca v-ati intrebat in nenumarate randuri de ce uneori trebuia sa incarcati mai des bateria lu Bosch-ulica (adica probabil o data pe saptamana, in loc de o data la doua saptamani ca in mod normal), aflati ca in scoala generala imi dadeam bip-uri cu colegii. Cred ca azi l-as spanzura p-ala care mi-ar da bip-uri in continuu (sa nu va vina idei!), dar atunci era fun! De fapt atunci comunicai prin bip-uri! Fascinant, stiu!

Primul telefon al Guliei a venit ca un cadou din partea alor mei cu ocazia ca „a intrat fata la liceeeu baaai!!!”.

Eu mi l-am ales. Stiu ca am stat zile intregi sa fac research, iar pe vremea aia nu era as easy as googling it!

Sony Ericsson

Sony Ericsson

Super mega telefon, daca imi permiteti! Micutz cat sa stea comod in buzunar, cu ditai ecranu’ cat sa vezi perfect pozele…and look at the back!!!

As fi putut fi a selfie diva inca de pe atunci! Aia e o oglinda langa camera foto, nu e blitz!

Telefonul asta mi-a fost un bun prieten tot liceul, a surpris pentru mine cele mai faine momente, m-a ajutat sa comunic si, ce sa mai, imi stie toate secretele de atunci!

Si da, 10 ani mai tarziu inca functioneaza si arata perfect!

Imi plac provocarile astea invaluite in nostalgie, asadar multumesc computerblog.ro pentru ocazia de a deschide cutii cu amintiri!

Cine inca mai are primul telefon sa ridice mana sus si sa strige „eeeuuu”!!! Apoi sa ne spuna si nou in casuta de comentarii mai jos!

Viaţa pe băţ

Viata, in toate aspectele ei, este atat de complicata incat uneori simti ca esti pe marginea prapastiei…sau in varful unui zgarie nor, iar cea mai mica greseala poate rezulta intr-o cadere libera! Foarte putine lucruri sunt simple sau vin de la sine, de foarte putine ori ne ajuta norocul…

Si ma gandesc cu groaza la sarmanii oameni care simt ca le lipseste ceva, ceva fara de care nu ar putea iesi din casa, ceva fara care nici in casa nu le e prea bine, ceva care vine ca o extensie a lor, ceva de nepretuit caruia ii incredinteaza chiar si cel mai bun prieten al lor, ceva care a aparut pe lumea asta abia de vreun anisor or so, ceva cu un nume simplu….Selfie Stick!

Sursa: cnbc.com
Sursa: cnbc.com

Pai numai pe site-ul unui magazin online vor gasi 97 de betze dintr-un total de 190 de altfel de accesorii pentru telefoanele mobile! 97 de betze!!! 97!!!

Cum sa aleaga saracul om un batz din 97? E inuman! E cumplit! E tortura!

Cum alegi? Mari diferente intre ele, eu, sa stiti, ca nu vad! Diferenta cea mai mare e de pret, cel mai ieftin e 25 de lei si la polul opus e un batz de 10 ori mai scump. In rest … unele se conecteaza prin bluetooth, altele prin mufa de casti. Au tot soiul de culori, cateva marimi…si cu toate astea sunt 97 de selfie sticks!!!

Si uite asa ne complicam noi viata cand sunt atatia trecatori binevoitori in jurul nostru, gata sa ne surprinda intr-o poza. Chit ca poza se intituleaza „fetzele fraierilor cand si-au dat seama ca raman fara telefon”!

Hai sa nu credeti acum ca’s total impotriva selfie stick-urilor, am o problema numai cu avalansa asta de betze colorate! Ca in rest, da, recunosc, pot fi de ajutor. Uite, e evident ca tipilor astora n-avea cine naiba sa le faca o poza! Poate doar vreun norisor, dar cum n-are whatsapp, n-avea cum sa le trimita poza!

PIC BY ALEXANDER REMNOV / CATERS NEWS - (PICTURED Alexander Remon (Green Tshirt) Danila (Sunglasses) and Eric (pink and white T-shirt) take a selfie at the top of The Centre Tower, Hong Kong, China) These breath-taking images taken from the top of skyscrapers are wrong on so many levels. Captured using a specially adapted selfie stick, the sweat inducing images show the lengths some people will go to for the most extreme self portrait. Pictured at heights over 360 metres in the air, the nerve shredding photographs show the group of photographers dangling by one hand and even tip-toeing across tiny ledges. Seemingly unfazed by the dazzling heights, the barmy bunch ventured around the city of Hong Kong in search of any building that caught their eye. SEE CATERS COPY **NOT FOR SALE / USE IN RUSSIA / POLAND**
PIC BY ALEXANDER REMNOV / CATERS NEWS – (PICTURED Alexander Remon (Green Tshirt) Danila (Sunglasses) and Eric (pink and white T-shirt) take a selfie at the top of The Centre Tower, Hong Kong, China) These breath-taking images taken from the top of skyscrapers are wrong on so many levels. Captured using a specially adapted selfie stick, the sweat inducing images show the lengths some people will go to for the most extreme self portrait. Pictured at heights over 360 metres in the air, the nerve shredding photographs show the group of photographers dangling by one hand and even tip-toeing across tiny ledges. Seemingly unfazed by the dazzling heights, the barmy bunch ventured around the city of Hong Kong in search of any building that caught their eye. 

Si nu, nu am povestit o drama personala. Este doar o descoperire amuzanta facuta la plictiseala!

Dar acum sunt curioasa, voi cum v-ati ales batzul pentru poze?

Recomandare de weekend: go explore!

Imi place spontaneitatea si explorarea necunoscutului, de aceea un weekend perfect pentru mine inseamna impletirea celor doua cu multa voie buna si fotografii cat cuprinde.

Ce am facut weekend-ul asta si ce va recomand si voua sa faceti:

Pasul 1. Alegeti o distanta maxima fata de casa pe care sunteti dispusi sa o parcurgeti pana la destinatie.

Pasul 2. Faceti un perimetru. Ca in filme cand cauta vreun disparut sau vreun cadavru (hehe).

Pasul 3. Cautati obiective turistice sau locuri interesante in acel perimetru.

Pasul 4. Odata aleasa destinatia, setati gsp-ul sa va duca acolo. Bifati „ruta cea mai scurta” si enjoy the ride!

Pasul 5. Faceti popas cat mai des! Fie ca e o balta, un rau, un camp inflorit, coborati din masina, inspirati, explorati zona.

Cel mai probabil veti nimeri prin niste sate uitate de lume, cu case care, culmea, inca mai stau in picioare desi le apasa greu trecerea anilor, oameni care se bucura sa vada fete noi si care incearca sa isi dea seama „a cui esti maica?”.

Nu veti descoperi nimic interesant pe drumuri nationale sau autostrazi bine asfaltate(cat de cat), esenta frumusetii tarii noastre sta ascunsa pe drumuri pietruite, in sate nebagate in seama de modernitate, pe campuri unde natura face legea!

Lan de grau

Asa ca nu va mai ganditi ca va trebuie sa mergeti cu masina la service mai repede decat v-ati planuit, la urma urmei o suspensie inlocuita inseamna doar bani, pe cand experienta traita e de nepretuit.

Eu asa am facut, ce a iesit puteti vedea in albumul foto.

Cat despre destinatie, am ales sa vizitam Rezervatia Zimbraria Neagra, la vreo 70km de casa. Un loc departe de civilizatie si foarte bine ascuns in padure! Din cei 32 de zimbi am vazut 2, dintre care doar unul in intregime si de aproape. Celalalt a ales sa ramana retras in padure si sa dea din coada dupa muste. De fapt coada a fost singura chestie pe care am vazut-o din acest al2lea zimbru.

Accesul in rezervatie se face pe baza de bilet, 6 lei pentru adulti si 2 lei pentru copii. De fapt pretul biletelor e foarte negociabil, in functie de cati zimbrii ai vazut si cat de entuziasmat esti. Asa ca daca vreti sa nu platiti niciun ban, mergeti mai tarziu decat am mers noi, adica dupa ora 14 si veti putea vedea doar zimbrii de pe afis.

Noi am fost pe la ora 13 acolo, am vazut un zimbru si o coada si am platit 10 lei pentru 3 persoane. Sau mai corect spus ar fi: am donat 10 lei pentru binele zimbrilor sau al ingrijitorului, not sure yet.

Va recomand sa vizitati si voi Zimbraria Neagra, chiar si numai pentru mersul prin padure si departarea de civilizatie. Daca chiar vreti sa vedeti si zimbrii, am aflat ca ora ideala este 10am, adica ora mesei pentru zimbri. Daca sunteti persoane matinale, rezervatia se deschide de la ora 9 si pana pe la 11 cand incep sa se retraga in padure, o sa tot aveti tot timpul sa vedeti zimbrii.