Arhiva etichetelor: Travel

From India with more masala: Cu motorul prin Himalaya

Capitolul VI: The Thunderbird

Proaspat ca o garofita de munte, ma pun pe treaba dis de dimineata si ma apuc sa-i caut pe baietii de la Bike Rentals Manali, cu care ma conversasem pe mail si carora, impotriva tuturor recomandarilor motociclistilor de pe forumurile indiene, le trimisesem si niste bani pentru a rezerva o motocicleta. Spre surprinderea mea, la tot pasul diverse cotete inchiriau motociclete, care mai de care mai ponosite, mai legate cu sarma, mai cazute. Practic, in zona, daca vrei sa devii intreprinzator privat si ai cateva sute de dolari pusi pe dreapta, cumperi unul-doua cazane si te apuci sa le inchiriezi damblagiilor din lumea intreaga veniti sa-si faca mendrele pe cel mai inalt drum din lume. Evident, pe oricare dintre ei il intrebam daca e Bike Rentals Manali, imi raspundea afirmativ si imi spune ca avea, numai pentru mine, „the most perfect motorcycle almost new”.
Pan’ la urma, intreband in stanga si in dreapta, imi aduc aminte ca-mi dadusera baietii reper un cyber cafe, adica o dugheana cu cateva pc-uri vechi de la care puteai sa vorbesti acasa si spre mirarea mea, chiar am dat de ei. Nu numai ca erau acolo unde au spus ca sunt dar magazinul era destul de maricel si aveau multe motociclete. Cativa mecanici isi faceau de lucru pe langa ele, adica totul parea profi si chiar asa era. Abu si Abi (Abhinav Sood si Anurag Sood) sunt doi frati, tinerei, foarte educati, fosti corporatisti de pe la HP sau ceva de genul asta, care se plictisisera sa mai lucreze in Mumbai, program de 8 ore si gasisera afacerea ideala. 4-5 luni pe an (cat e sezonul in munti) inchiriau motociclete si restul anului se retrageau in Goa, la caldurica, unde au o carciuma, din cate am inteles.
Ce mai tura vura, m-am prezentat, am fost intampinat ca intre motociclisti, mi-au prezentat utilajul (in mail le precizasem ca, avand in vedere cunostintele mele precare in domeniul mecanicii, as prefera sa platesc cativa lei in plus dar sa am parte de o caruta in stare buna) care nu numai ca era in stare buna dar era, practic, noua, cu ceva sub 1000km la bord, e drept ca 1000km pe drumurile alea inseamna ceva dar oricum am fost foarte incantat. Ba mai mult, pentru ca veneam din Romania si ca, undeva in viitor isi propusesera sa vada Transilvania, ma upgradasera la faimosul Thunderbird 500, considerata o perla a ingineriei indiene, adica era tot clasicul Royal Enfield dar cu pornire la buton si frane pe disc si cel mai important, cu 6 cai mai puternica decat modelul anterior (acu’ nu stiu ce sa spun despre franele alea ca trebuia sa te sui de tot pe pedala ca sa se intample ceva, oricum cica erau mult mai bune decat cele clasice, pe tambur).

India Himalaya Royal Enfield

Trebuie sa precizez ca asta fusese dorinta mea, sa fac drumul pe legendarul Royal Enfield, care se fabrica aproape neschimbat, de prin anii 50 incoace. Recunosc ca mi-ar fi placut mai mult modelul Desert Storm, kaki mat, identic cu cel din dotarea armatei indiene dar am cedat tentatiilor modernismului, mai ales ca auzisem eu ca sa pornesti la pedala o motocicleta la 4-5000m altitudine, dupa o noapte cu temperaturi negative, intr-o atmosfera in care trebuie sa aduni moleculele de aer din varful buzelor, n-ar fi fost intotdeauna o partida de amuzament pionieresc. Ca un copil mic, topaiam nerabdator pe langa motocicleta, studiam cadrul rudimentar pe care urma sa-mi leg echipamentul si canistrele de benzina, ma rog, intelegeti voi cam care erau sentimentele.
Ca sa-i linistesc pe oameni si sa-i fac sa creada ca nu sunt chiar atat de paralel cu mecanica, am tras de niste cabluri, am pipait cu un aer de cunoscator cateva suruburi, am pus 2-3 intrebari inteligente pe care le memorasem de pe forumurile de profil si-am pornit la o tura de acomodare. Dupa primii 50m am inteles ce-a vrut sa spuna Abi cand mi-a racnit la plecare „remember Vali, left side, left side”, imediat ce am ratat milimetric o ricsa care se deplasa pe partea gresita a drumului. Ma rog, saracu’ om era pe partea buna, eu eram pe cea gresita avand in vedere ca indienii circula ca englezii, adica pe invers… I-am zambit prietenos ricsarului ca sa inteleaga ca l-am iertat ca nu era la curent cu sosirea mea pe acele meleaguri si pana sa se dezmeticeasca, am demarat in tromba (tromba imi place mie sa-i spun, motocicleta are 21 cai din cate tin minte si poate fi numita oricum numa’ o fiara a soselelor nu, dar isi face treaba. Despre fiabilitate am avut unele indicii atunci cand mi s-a inmanat si un pachet care continea cabluri de rezerva si diverse multe alte piese (nu m-a rabdat inima sa le stric placerea si sa le spun ca oricum n-as fi stiut ce sa fac cu ele, in afara de pompa). Oricum un alt punct in plus pentru baietii aia. Continuarea From India with more masala: Cu motorul prin Himalaya

[Go explore] Gulia in drumetie spre o culoare infinita

Uneori ne place sa o luam pe cai deja batute de noi, pentru ca data trecuta a fost fain, pentru ca stii la ce sa te astepti, pentru ca inca nu ai descoperit tot ce se putea descoperi acolo.

Pentru unii asta inseamna ca weekend de weekend merg pe Valea Prahovei sa faca gratar si sa digere stand blocati in trafic.

Pentru Gulia inseamna locuri ocolite de civilizatie, unde atunci cand auzi un sunet te gandesti mai curand ca „gata. Pana aici ne-a fost! Acum o sa vedem cum e sa fii mancat de urs!”.

Am fost in weekend la Lacul Scropoasa, un lac de baraj artificial construit in anul 1929 in scopuri hidroenergetice, aflat in Muntii Bucegi.

Foto: Gulia production
Foto: Gulia production

La acest lac poti sa ajungi pe doua parti. Ori mergi direct in localitatea Scropoasa, te dai jos din masina, mai faci doi pasi si iata lacul! Ori mergi pana la Dobresti, lasi masina langa hidrocentrala si o apuci pe traseul de 2 ore si jumatate pana la Lacul Scropoasa.

De-a lungul timpului am incercat ambele variante, de mai multe ori chiar!

Cea mai faina este evident a doua. O buna bucata de traseu o parcurgi pe malul raului care te asurzeste atat de rau incat atunci cand intri in padure simti ca te doare linistea!

Traseul este foarte fain pentru ca e variat! Acum mergi pe un firicel de pamant gata sa cazi vreo 5 metri in rau, acum mini-escaladezi niste bolovani, acum mergi lejer si dintr-o data urci o panta abrupta pe treptele facute de radacinile copacilor. Dificultate traseului e una medie, dar evident depinde de antrenamentul si echipamentul fiecaruia.

Yup, that's me :)
Yup, that’s me 🙂

But again, noi am avut echipament super-special, un tractoras 4×4, pe-al sau nume de Zuzulina Bubulina Kissulina 🙂

Popas cu Zuzulina Bubulina Kissulina
Popas cu Zuzulina Bubulina Kissulina

Surpriza cea mare poate sa nu fie lacul in sine, care, da, este absolut superb si arata la fel de ireal ca in poze!

Surpriza poate fi excesul de civilizatie care te intampina la finalul traseului. Credeti ca exagerez? Priviti fotografia asta:

Foto: Gulia production
Foto: Gulia production

Merge perfect cu ideea de padure, wild, natura…nu?

Mai multe fotografii din plimbarica Guliei, in acest album!

In concluzie, Gulia recomanda cu super multa caldura o plimbare pana la Lacul Scropoasa.

Poate fi fix ce aveati nevoie, o iesire de o zi in mijlocul naturii, inconjurati de un peisaj ireal, respirand aer proaspat!

Dar daca alegeti sa parcurgeti traseul din Dobresti pana la lac, Gulia va recomanda foarte tare sa va echipati corespunzator si sa va purtati frumos cu mediul inconjurator!

Recomandare de weekend: go explore!

Imi place spontaneitatea si explorarea necunoscutului, de aceea un weekend perfect pentru mine inseamna impletirea celor doua cu multa voie buna si fotografii cat cuprinde.

Ce am facut weekend-ul asta si ce va recomand si voua sa faceti:

Pasul 1. Alegeti o distanta maxima fata de casa pe care sunteti dispusi sa o parcurgeti pana la destinatie.

Pasul 2. Faceti un perimetru. Ca in filme cand cauta vreun disparut sau vreun cadavru (hehe).

Pasul 3. Cautati obiective turistice sau locuri interesante in acel perimetru.

Pasul 4. Odata aleasa destinatia, setati gsp-ul sa va duca acolo. Bifati „ruta cea mai scurta” si enjoy the ride!

Pasul 5. Faceti popas cat mai des! Fie ca e o balta, un rau, un camp inflorit, coborati din masina, inspirati, explorati zona.

Cel mai probabil veti nimeri prin niste sate uitate de lume, cu case care, culmea, inca mai stau in picioare desi le apasa greu trecerea anilor, oameni care se bucura sa vada fete noi si care incearca sa isi dea seama „a cui esti maica?”.

Nu veti descoperi nimic interesant pe drumuri nationale sau autostrazi bine asfaltate(cat de cat), esenta frumusetii tarii noastre sta ascunsa pe drumuri pietruite, in sate nebagate in seama de modernitate, pe campuri unde natura face legea!

Lan de grau

Asa ca nu va mai ganditi ca va trebuie sa mergeti cu masina la service mai repede decat v-ati planuit, la urma urmei o suspensie inlocuita inseamna doar bani, pe cand experienta traita e de nepretuit.

Eu asa am facut, ce a iesit puteti vedea in albumul foto.

Cat despre destinatie, am ales sa vizitam Rezervatia Zimbraria Neagra, la vreo 70km de casa. Un loc departe de civilizatie si foarte bine ascuns in padure! Din cei 32 de zimbi am vazut 2, dintre care doar unul in intregime si de aproape. Celalalt a ales sa ramana retras in padure si sa dea din coada dupa muste. De fapt coada a fost singura chestie pe care am vazut-o din acest al2lea zimbru.

Accesul in rezervatie se face pe baza de bilet, 6 lei pentru adulti si 2 lei pentru copii. De fapt pretul biletelor e foarte negociabil, in functie de cati zimbrii ai vazut si cat de entuziasmat esti. Asa ca daca vreti sa nu platiti niciun ban, mergeti mai tarziu decat am mers noi, adica dupa ora 14 si veti putea vedea doar zimbrii de pe afis.

Noi am fost pe la ora 13 acolo, am vazut un zimbru si o coada si am platit 10 lei pentru 3 persoane. Sau mai corect spus ar fi: am donat 10 lei pentru binele zimbrilor sau al ingrijitorului, not sure yet.

Va recomand sa vizitati si voi Zimbraria Neagra, chiar si numai pentru mersul prin padure si departarea de civilizatie. Daca chiar vreti sa vedeti si zimbrii, am aflat ca ora ideala este 10am, adica ora mesei pentru zimbri. Daca sunteti persoane matinale, rezervatia se deschide de la ora 9 si pana pe la 11 cand incep sa se retraga in padure, o sa tot aveti tot timpul sa vedeti zimbrii.

5 lucruri pe care trebuie sa le vezi la Romanian Design Week

Gulia nu rateaza niciun eveniment din Bucuresti sau cel putin asa i-ar placea! Ieri a fost la Romanian Design Week si va recomanda sa mergeti si voi!

Iata de ce:

1. Hanul itself! Nu stiu daca publicul va mai avea acces in tot Hanul Gabroveni prea curand, asa ca profitati de aceasta ocazie pentru a-l vizita, chit ca nu va pasioneaza atat de mult tema expozitiei. E o cladire impresionanta si culmea (!!!) nu au stricat-o la renovare. Peretii reconditionati si-au pastrat aerul de peste veacuri (aspectul si da, put, ca nah…) si cumva au reusit sa imbine elementele de patrimoniu cu unele moderne, precum scarile de sticla sau iluminatul din podea.

Hanul Gabroveni

2. Zona de tzoale pentru ca au reusit sa creeze o atmosfera interesanta si numa’ buna de poze. Daca esti si pasionat de fotografie cu siguranta galeria Elle va fi o buna sursa de inspiratie, iar daca cochetezi cu design-ul vestimentar te vei bucura sa vezi creatii romanesti.

Romanian Design Week

3. Kids again. Cati dintre voi nu ar vrea sa se poata intoarce in copilarie chiar si numai pentru cateva minute (de la 120 in sus sa zicem asa)? Ei bine, la Romanian Design Week vei fi absorbit de o incapere rupta din copilarie with a touch of modern times. Esti readus repede cu picioarele pe pamant cand dai peste cartea care aduna toate jocurile generatiei cu cheia la gat, In fata blocului. Te loveste brusc realitatea trista, generatiile viitoare vor descoperi jocurile copilariei noastre dintr-o carte si nu de la ceilalti copii, asa cum am facut noi. Asta daca vor vrea sa deschida cartea respectiva…

Romanian Design Week

4. Zonele destinate design-ului interior si de produs te cam fac sa zici des „wow” si sa te gandesti cum e la oamenii aia acasa… Mai mult de atat nu pot spune, you have to see it for yourself!

5. Am gasit si papagalul !!! Si asta chiar era verde…spre deosebire de celalalt!

Romanian Design WeekOverall, mi-a placut la Romanian Design Week. Dar probabil ca daca mergeam singura as fi iesit usor plictisita (asa cum am auzit alti vizitatori vaitandu-se) si dezamagita pentru ca ma asteptam cumva sa fie mult mai multe exponate si mai grandioso-impozante… dar cum am fost doua nebune care au zguduit caramizile de patrimoniu din Hanul Gabroveni cu rasul lor, nu m-am lasat deranjata nici de textele informative mult prea mici si incomod de citit.

~~~

Mai multe poze pe facebook la Gulia production

Taken with my fabulous Samsung S5 🙂

5 lucruri pe care probabil nu le stiai despre muzee

Acum ca a trecut si Noaptea Muzeelor 2015, poate e timpul sa afli urmatoarele:

1. Stiai ca muzeele sunt deschise si in celelalte zile ale anului? Da, chiar sunt! Daca asteptarea iti face vizita mai placuta, poti sa te postezi de luni in fata muzeului! Cu siguranta marti o fata zambitoare si usor confuza iti va deschide usa si te va pofti sa vizitezi muzeul!

 

2. Nu trebuie sa astepti un an intreg pentru a vizita un muzeu! Probabil, la Noaptea Muzeelor, ai pierdut vreo juma’ de ora (sau mai bine) stand langa un ghiseu sau birou…ei bine, in mod normal de acolo se pot cumpara biletele de acces! Am facut eu un mic research si vei plati pe un bilet undeva intre 5lei si maxim, dar maaaaxim 30lei, in functie de muzeul pe care doresti sa il vizitezi si de categoria socio-demo in care te situezi (adica daca mai esti elev/student sau poate pensionar cu siguranta beneficiezi de o reducere). Deci cam tot cat dai pe o apa in clubu’ ala in care ati iesit toata iarna.

Acum pe bune, oare cati din cei care stau la acele cozi gigantice chiar nu isi permit sa plateasca un bilet intr-o zi normala? Daca ti-ai luat Iphone 6 Gold si acum mananci apa pe post de ciorba, fel principal si desert esti in cu totul alta categorie!

 

3. Cand vizitezi un muzeu…cam e de mers…pe jos…per pedes adica. Asa ca tocurile, platformele si alte incaltari incomodo-fancy ar trebui lasate sa se odihneasca acasa. Am citit un studiu (al cercetatorilor britanici evident) care spunea ca tenisilor le place mult la muzeu! Nu, slapilor nu le place la muzeu! Au alergie…

4. Vizita la muzeu ar trebui sa fie linistita si linistitoare. Atunci cand esti inconjurat de o „mare” amorfa de oameni (amorfa dar intens bulucita) se numeste ca esti la concert…sau in ratb. Daca al tau corp se deplaseaza involuntar intr-o directie, iar ai tai ochi abia daca au zarit un coltisor de exponat, dar in schimb cunosti foarte bine ceafa celui din fata si tavanul muzeului nu inseamna ca te-ai culturalizat. Ai apucat macar sa scoti telefonul din buzunar sa dai check-in?  Daca era oricare alta zi reuseai chiar sa faci si poze!

5. Ghidul nu e tipu’ ala galagios care incearca sa isi faca multi fani prin comentariile lui smechere si inteligente (cat de cat)! Intr-o zi normala, cand muzeul nu este „inundat” de oameni, exista ghizi de profesie, acei oameni care stiu cel mai bun traseu de vizitare si care iti prezinta cu multa pasiune toate informatiile despre exponate si muzeu.

Acum sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt o gulie acra! Chiar apreciez initiativa si ideea acestui eveniment, am o problema numai cu modul in care este el perceput la nivelul majoritatii.