Arhive categorie: Gulia on the road

Gulia se plimba, exploreaza si va poveste si voua!

Am dormit în Hotelul de Gheață și a fost epic!

Gulia on the road, Travel

De câțiva ani tot văd la tv reportaje de la Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac și de fiecare dată nu prea reușeam să nu visez măcar o leac’, „poate la anul ajung și eu acolo”. Așa că anul ăsta când am fost întrebată dacă vreau să merg, am răspuns instantaneu cu un mare DA!

Am avut o lună de zile la dispoziție să mă pregătesc psihic, fizic și garderobă wise, dar chiar și așa, panica cea mare s-a instalat în seara de dinaintea plecării. Cu ce mă îmbrac pe drum? Ce adaug când ajung la destinație? Cu care bocanci să mă încalț? În ce o să dorm? Ce mănânc? Unde mă duc la șușu? Unde încarc telefonul? Cum fac să nu înghețe camera foto? Oare șoseaua e plină de zăpadă și gheață? Dacă ajung acolo și nu merge telecabina?

Așa ca să vă faceți o idee, astea sunt doar câteva din întrebările și grijile care nu m-au lăsat să dorm toată noaptea…

În dimineața plecării s-au aliniat toate planetele! Adică hainele! Din multitudinea de țoale groase împrumutate (pentru că sunt disperată), am ales pantalonii de ski ai Gabrielei, mănușile Dianei, geaca din Canada powered by Monica și, culmea, bocancii mei!

Dacă tot am ajuns la acest capitol, de altfel foarte important considering unde am mers și unde am dormit, hai să vă divulg rețeta supraviețuirii: 3 straturi de haine! O bluză pe corp, un polar și geacă, respectiv dres, colanți și pantalonii de ski. Ziua e de ajuns o căciulă, dar pentru somn la marele fix vine o cagulă.

Revenind la șirul poveștii…
Am plecat dintr-un București sufocat de zăpadă și cu orice colț de stradă transformat în patinoar și am ajuns în creierul munților unde asfaltul era curat și uscat ca vara!
După cum știți, Transfăgărășanul este închis pe perioada iernii. Partea din județul Argeș este închisă complet, iar în județul Sibiu se circulă până la telecabină, adică undeva la 15km de Câțișoara. Așadar singura cale de acces către Bâlea Lac pe timp de iarnă este cu telecabina de la Bâlea Cascadă.

După vreo 5 ore petrecute în mașină, am ajuns în sfârșit la momentul în care o lăsam să se odihnească. Ne-am echipat (a se citi „înfofolit bine”) și am mers la telecabină. Nici n-am clipit bine și am ajuns într-o mare de alb, our home for the next day.

Ne-am cazat și ne-am apucat să explorăm împrejurimile, care împrejurimi, let me just say this, nu aduc a nimic din ce știai tu de astă vară. Am încercat să identificăm pe unde ar fi șoseaua, unde e parcarea, unde stau cheșcheretele alea enervante, nothing, zăpadă și iar zapadă! Aș fi ratat și lacul dacă nu ne atrăgea atenția Mircea, acest păstrător al cheilor și secretelor de la Hotelul de Gheață: „acum practic stăm pe lac. Sub ăștia doi metri de zăpadă e lacul, care e inghețat. Cam juma de metru are gheața”.

După ce am pozat și apusul soarelui ne-am retras în cabană pentru un ceai cald și pentru o mică pauză de facebook. Chestia care mi se pare foarte tare este că ți se oferă și acces într-o cameră din cabană unde îți poți depozita bagajele, te poți schimba, spăla, încălzi, așa că am profitat de asta să ne mai ajustăm puțin garderoba and so on…

Ora 19 a venit și am fugit către restaurantul Hotelului de Gheață unde se servea cina! Aici chiar toate așteptările mele au fost super depășite! Mă așteptam la mâncare de cabană, ceva cartofi, mămăligă, cârnați, habar n-am, dar m-am trezit în farfurie cu somon, medalion de porc învelit în bacon, varză de bruxelles, o super supă cremă… Toate preparatele arătau incredibil că nu m-am putut abține să nu le pozez, toate au fost super delicioase și, culmea, calde!

Ne-am retras din nou la cabană să digerăm la căldurică și pentru o sesiune de decongelare, ca nah, cine stă afară noaptea la -15 grade să admire și să pozeze stelele are nevoie de mult ceai și de un calorifer în brațe!

Și uite așa a venit și momentul mult așteptat dar de care îmi era și cel mai frică…
În cabană, la căldurică, stau sacii de dormit puși la dispoziție de Hotelul de Gheață celor care se cazează acolo. Ne-am luat sacii și am pornit spre camera noastră din hotel. Am urmat instrucțiunile primite și am aranjat păturile, blănurile și sacii în ordinea recomandată de cei de la hotel, ne-am dat jos gecile și bocancii, ne-am pus cagulele pe cap și ne-am aruncat în sacii de dormit.

Pe la 3 dimineața m-am trezit pentru ca nu mai puteam de cald!!! Așa ca m-am decis să dau un strat de haine jos! Ne-am trezit la 8 dimi perfectly refreshed dacă vă vine sa credeți!
Probabil cea mai mișto senzație din toată experiența asta de dormit la -3 grade a fost aia când după ce m-am trezit am mai lenevit puțin pe spate și îmi pica chiciură pe fața descoperită…

And that was it! Probabil una dintre cele mai tari chestii pe care le-am făcut până acum!

Asta a fost experiența mea la Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac, fără niciun tremurat, fără degerături, fără regrete, fără probleme, doar multe haine, povești și peisaje de neuitat!

Dacă vă bate gândul să vă luați o cameră la Hotelul de Gheață, nu mai amânați!
Daca nu vă bate gândul, well, ar trebui! Vi-o spune cea mai disperată persoană după vară, mare, soare și căldură!

And bring a friend!

Mai multe fotografii găsiți în albumul de pe facebook.

Şi acum ca la Oscar (drum roll, please):
Mulțumesc Florea, mulțumesc Andreea, mulțumesc Stalinskaya Vodka!
Mulțumesc Cristina!

Fortul 13: Jilava

Go explore, Gulia and the city

Poate ați auzit, în jurul Bucureștiului se află un sistem de fortificații. Acesta a fost proiectat și construit sub îndrumarea generalului belgian Henri Alexis Brialmont, în numai 15 ani, între 1884 și 1899.

Pe toată lungimea de 70 de kilometri a centurii a fost construit un inel de fortificații menit să apere Capitala în cazul unor eventuale atacuri inamice. Proiectul, deși era considerat unul vital înaintea Primului Război Mondial, s-a dovedit a fi sortit eșecului, nefiind folosit niciodată.

Am început explorarea acestui sistem de fortificații anul trecut, pe o zi senină dar geroasă de ianuarie. Erau -10 grade afară și am pornit spre Fortul 1 Chitila, iar povestea acelei zile o puteți citi aici.

Un an mai târziu, la -15 grade am pornit către Fortul 13 Jilava. Acesta se află acum în incinta Penitenciarului Jilava și e nevoie de o programare pentru a vizita construcția. Ca și celelalte forturi, nici acesta nu a fost folosit în scopul pentru care a fost construit, dar se deosebește de celelalte și probabil v-a rămâne în istorie ca una din cele mai sinistre închisori.

E foarte greu să vorbești despre ce e acolo, ce a fost și ce simți când pășești în acele încăperi, așa că până mă adun să scriu despre această experiență vă las cu cateva fotografii.

„Neagra” – probabil una dintre încăperile care îți va trezi multe sentimente chiar și fără să îi cunoști istoria. Unul din motive este acel strat subțire de (ceea ce am numit eu) ceață, dar care te duce cu gândul la multe alte posibilități.

Mai multe fotografii în acest album.
Povestea completă vine în curând.

Dacă ați vizitat și voi Fortul 13, nu ezitați să povestiți într-un comentariu. Sunt curioasă ce impresie v-a lăsat și dacă era acea ceață în „Neagra” și când ați fost voi.

Also, așa e că locul ăsta merită să fie muzeu / memorial?

Sicily through my eyes – Taormina

Gulia on the road, Travel, , ,

Taormina, una din cele mai cunoscute destinatii de vacanta din Sicilia, nu putea lipsi din planul nostru. Asa ca, dimineata, dupa micul dejun ne-am indreptat spre statia de autobuz, situata la nici 5 minute de mers pe jos, pe Via Liberta. Trebuie sa spun ca orarul autobuzelor este respectat cu strictete, daca trebuie sa plece la fix si tu ai sosit la si 1 minut, nu ai decat sa il astepti pe urmatorul. Pana in ora pranzului autobuzele pleaca din juma’ in juma’ de ora, biletele se cumpara de la un ghiseu situat in apropierea statiei, oricine te indruma catre el. Trebuie sa faci fata asaltului taximetristilor „pirat”, destul de insistenti, nu stiu ce tarife practica. Cel mai convenabil e sa cumperi bilet dus-intors, este putin mai ieftin  decat daca le iei separat. Pana la Taormina si inapoi biletul de autobuz costa 8,5 euro iar drumul dureaza cam o ora. Daca alegi sa te deplasezi cu masina personala trebuie sa stii ca Taormina are o parcare uriasa situata chiar la intrarea in oras, in schimb de acolo trebuie sa mergi pe  jos, si nu e putin.  Statia de autobuz este mai aproape de centrul pietonal, iar de acolo poti lua un alt autobuz ( 3 euro/ dus-intors) pentru Isola Bella. Aici nu e parcare, bus-ul te lasa chiar in fata aleii ce coboara la plaja ( a fost unul din momentele in care ne-am felicitat ca am renuntat sa inchiriem masina). Citește în continuare Sicily through my eyes – Taormina →

Lacul Izvorul Muntelui

[Go explore] Spre vârfuri însorite și pajiști înverzite – Ceahlău

Gulia on the road, Travel,

Dacă frunzuliţele Guliei au fost prin Sicilia, rădăcinile ei au rămas în ţară şi s-au hotărât să vadă Ceahlăul şi împrejurimile şi, în primul rând, să cucerească vârful Toaca.

Aşa că şi-au aranjat cazarea în Ceahlău, la doar 4 km de Durău, unde e mai linişte şi preţurile mai bune, într-o minunată locaţie, Vila Lavinia, unde te întâmpină gazde primitoare dar şi un pârâiaş în spatele curţii. Aici, pe mal, poţi asculta susurul lininiştit al pârâului din leagăn sau hamac, poti face un grătar, poţi juca badminton sau pur şi simplu poţi sta la un pahar de vin, bere sau doar la palavre cu prietenii până seara târziu pregătind excursiile de a doua zi. Citește în continuare [Go explore] Spre vârfuri însorite și pajiști înverzite – Ceahlău →

Sicily through my eyes – Catania

Gulia on the road, Travel, , , , , , , , , ,

De multi ani, visam la Sicilia. De vreun an, devenise de-a dreptul obsesiv, asa ca luni  de zile am tot periat netul cautand variante, informatii, oferte. Pana la urma am gasit la Vola.ro o combinatie care-mi convenea, si ca date, si ca pret, si ca orar al zborurilor. Totusi nu puteam sa nu ma gandesc ca poate lucrurile nu stau asa fain ca pe site, precis ma trezesc cu alte costuri sau cine stie ce alte surprize neplacute. Destul de sceptica ma apuc sa fac rezervarea chiar in sambata dinaintea Rusaliilor, cand toata lumea era in vacanta. Nici nu-mi trecea prin cap ca voi avea vreo veste pana marti. Ei bine, nu trece un sfert de ora si primesc mail de la ei….daca confirm, daca mai vreau ceva etc. Ce mai, ma trezesc deja cu factura la preturile de pe site, inainte ca eu sa am banii pe card (v-am spus ca nu ma asteptam sa aud de ei pana marti). Noroc cu home-banking, rezolv, platesc si gata…excursia la Catania era batuta in cuie. Ma mai conversez un pic pe mail cu consiliera de la Vola care mi-a raspuns cu rabdare la toate intrebarile mele tembele de om care nu mai mersese cu low-cost-ul, nu stiam cum e cu check-in-ul… In fine, tot ce trebuia sa fac era sa-mi printez documentele primite pe mail si sa ma duc la aeroport. Super profi, rapid si fara bataie de cap. Citește în continuare Sicily through my eyes – Catania →

Palatul Comunal Primaria Buzau

Jurnal de Buzau…sau ceva de genul

Gulia and the city, Gulia on the road, Travel,

Si iata-ma pe mine in Gara de Nord, luni dimineata, buimaca (cel putin) dupa nici nu mai stiu cate zile petrecute in Vama Veche (au fost 4? Sau 5?).

Ajung la ghiseu: “Doua bilete la Buzau, va rog”.
Imi da o hartie si imi cere banii pentru cat stiam ca trebuie sa fie ambele bilete. Cand sa ma infig in tanti, vad ca, desi arata ca un bilet clasic de tren, scria ca-s doua locuri. M-am linistit.
Apoi imi pica ochii pe mesajul de pe bilet: “Drum bun…in viata!”.
M-a busit un ras de am reusit sa ma trezesc si pe mine si toti homeless-ii din gara!
Era prima data cand mergeam cu o companie privata si nu cu cfr-ul…

Vine si Ira, ne urcam in tren si simt asa cum pasesc usor in trecut sau in ceva univers paralel. Vagonul nu arata nici a tren, nici a metrou, nici a ceva ce mai vazusem pana acum. Dar era interesant, curat si liber, so it’s ok.

Instragram @guliaproduction
Instragram @guliaproduction

Cu cat ne apropiam mai mult de Buzau cu atat ploaia ne batea mai tare in geam. La Buzau turna efectiv cu galeata! Aveam umbrela la mine, as fi putut sa o deschid, dar n-avea sens…water everywhere!
Prin ploaie si vant nebun vad ca pe tren scria ceva…
Scria “veni, vidi, vici – vade mecum”

EPIC!!!

Si acum rezumat:
Dupa o saptamana petrecuta in Buzau nu stiu cum sa descriu orasul asta, altfel decat INTERESANT!

Sa o luam pe rand:

Cladiri & stuff
Centrul orasului si partea sa veche arata chiar fain! In mijlocul lor troneaza elegant Palatul Comunal, adica Primaria orasului. Tot pe acolo sunt si alte cladiri cu o arhitectura super faina, care functioneaza acum ca magazine si magazinase.
In tot peisajul asta incarcat de instorie ce simtiti ca lipseste? Evident, un mall! Vin-a-vis de superba cladire a primariei sta mandru un cub mare si gri, dap, chiar el,  mall-ul!

Palatul Comunal Primaria Buzau
Instagram @guliaproduction

Masinutele galbene
Orice taxi avea scaunele tapitate cu material d-ala de canapea de pe vremuri, tepos, bej-jegos si inflorat, cusut de mana frumos si cu rabdare peste tapiteria clasica si boring de Logan. Soferii cred ca erau alesi pe criterii muzicale. La interviu as putea jura ca erau intrebati ce muzica asculta. Daca raspunsul nu era din zona populara-Mirabela Dauer-mai-ziceti-si-voi-niste-d-astia probabil se loveau de mesajul “multumim. Te sunam noi”. Altfel, oameni chiar de treaba. Unde mai pui ca taxiul e ieftin! Chiar daca tariful este mai mare decat in Bucuresti, cursele sunt scurte, drept urmare cu 10 lei dai o tura de oras si va mai raman bani si sa va imprieteniti la un picnic pe capota Loganului.

Cea mai tare chestie mi s-a parut un lucru considerat de toti buzoienii normalitate!
Sun la o companie de taxi:
“Buna ziua! Vreau si eu o masina la adresa…”
“Bine. Va trimit. La revedere”

WTF just happened?
Am ramas perplexa. Ma holbam la telefon, asteptand sa ma sune inapoi, asteptand continuarea, asteptand…nu stiu…ceva! Nu pentru mult timp though, pentru ca in nici 5 minutele a rasarit de dupa colt taxiul! Cu scaunele tapitate, evident! Cu ceva Dolanescu in boxe, evident!
Deci, sa recapitulam:
Am zis ca vreau un taxi, mi-a zis bine si masina a venit imediat!
Niciun “asteptati”, moment in care intra un superb cantecel dar tu parca auzi conversatia din statie. Ea, pe o voce infundata “masina la …., langa mega image”, el confirma, ea “bine 258” si opreste cantecelul spunand in viteza si cu economie de litere “in 7 mnte vne 258”, zdrag telefonu!
WOW!

Food
Bai nene, oamenii astia, buzoienii, dupa ce ca sunt aproape de munte, ca au super peisaje la o aruncatura de bat, ca au un oras verde si frumos, ca au dealurile pline de vie si nu-ti ajung degetele de la maini si de la picioare sa numeri cramele din apropierea ta … se bucura si de restaurante cu mancare super buna, in portii gigantice, la preturi chiar mici! Cum sa dai mah pe o portie gigantica de paste 17-20lei? Pe o pizza enorma plina cu chestii pana in 20lei? Intr-o seara am comandat snitzel de porc cu cartofi prajiti, imi era foame, foarte foame. Am primit 2 bucati imense de carne si un munte de cartofi prajiti cu un munte si mai mare de branza rasa. Undeva la jumatea portiei am crezut ca explodez. 18lei! Beck’s, sticla de 0.5, 7 lei!

Evident ca am mancat si papanasi...
Evident ca am mancat si papanasi…

Oamenii
Si probabil pentru ca au preturile asa mici, oamenii sunt si extrem de binevoitori!
De exemplu, intr-o seara am zis sa vizitez si eu toaleta unui restaurant. Ajung in fata usii corespunzatoare, apas pe clanta, incuiat. Din toaleta se aude o voce: “Imediat!”, “Ok”, zic.
Hai ca bude mici, dintr-o singura incapere gen, avem si noi in Bucuresti, no biggie. Ma apuc sa sprijin un perete.
Aud ca trage apa.
Apoi descuie usa, o deschide larg si da drumu la apa de la chiuveta. Incepe sa se spele pe maini.
M-am gandit ca o fi mai paranoica de fel si nu poate sa faca shushu decat daca incuie doua randuri de usi.
Dar totusi nu indrazneam sa pasesc inauntru, am continuat sa sprijin peretele.
Apoi zice “hai, poti sa intri ca ma mai spal putin pe maini si plec!”.
Nah, acum daca m-a invitat…
Bag ochii pe usa….da frate, buda si chiuveta in singura camera care era toatela!
“Eh, las, termina tu ce ai de facut acolo, ca nu e graba la mine”, zic.

O.o

Prietenoasa, prietenoasa, dar am si eu niste limite…

On that note, it’s time to end this post!

Vama Veche 1 mai

Ce facem de 1 mai in Vama?

Gulia and the city, Gulia on the road, ,

Vine 1 mai, bine-mi pare, in Vama ne adunam si…..

Iata cam ce evenimente se anunta in Vama pentru weekendul ce vine:

  • 29 aprilie – Tapinarii, in Arca Bar – intrare libera – detalii in event.
  • 30 aprilie – Truda & C.A.S.H, in Arca Bar – intrare libera – detalii in event.
    – Vita de Vie, La Barba Neagra – 40 lei – detalii in event.
    – Coma, pe plaja Vama Veche – intrare libera
    –Bosquito, la Papa la Soni
  • 1 mai – Timpuri Noi, La Barba Neagra – 25lei – detalii in event.

In afara de un concert pe seara, Gulia mai recomanda si macar un rasarit pe plaja, nopti albe (asta sigur o sa fie), cozonaci, pentru ca in Vama sunt cele mai bune si ieftine shot-uri de cozonac (ca tot e si Pastele, hehe), make new friends si distractie maaaximaaa!!!

Acestea fiind zise, ne vedem in Vamaaaaaaaa!!!
Pentru poze si palavrageala, pe mine ma gasiti in Arca Bar! See you there!

De fiecare data cand se toarna o bordura, moare un boschet

Go explore, Gulia on the road, ,

Episodul „Malurile Ialomitei pã lângã Bucuresti” ne poarta pasii prin lunca raului ce izvoraste din Bucegi si se varsa-n Dunare, rau pe langa care, timp de secole, ciobanii si-au plimbat mioarele tocma’ din varful muntilor, pana la faimosul (disparut astazi) Oras de Floci al carui nume nu vine de la barba ilustrului fiu al urbei, Mihai Viteazul ci pentru ca acolo se desfasura targul de lana.

Desi ar merita o expeditie de la izvoare si pan’ la varsare, noi ne limitam sa va incurajam sa-i vizitati lunca, macar pe langa Bucuresti si asta cat mai repede pentru ca, din pacate, din cauza ca progresul se face de cele mai multe ori pe cârca naturii, asa si Ialomita plateste tribut greu numeroaselor balastiere care-i exploateaza nemilos tezaurul de nisip si pietrisuri.

lunca Ialomita

Ca, din cate stim, exploatarea resurselor naturii n-ar trebui sa se mai faca astfel si ca exista un Minister al Mediului care ar trebui sa vegheze, e alta poveste. Prin urmare, inca mai puteti sa vedeti portiuni de lunca neafectate dar in acelasi timp sa le aratati copiilor ce inseamna, in realitate, faimoasa expresie „exploatare intensiva”.

Fotografiile arata cum arata lunca neatinsa si cum, pe multi, multi kilometri, padurile si malurile au fost rase sistematic pentru a se extrage materia laudata spre vanzare de toate afisele de pe toti stalpii, care spun clar „nisip, balast, pietris”.

Care-aveti caiac, canoe sau barca pneumatica, nu ezitati sa petreceti un we pe apa, n-o sa regretati.

Lunca Ialomita

Raul Colentina sau Mos Craciun al Bucurestiului

Go explore, Gulia on the road, , ,
Daca toata lumea stie ca salba de lacuri care infrumuseteaza viata bucurestenilor a fost amenajata pe cursul Raului Colentina (Mogosoaia, Straulesti, Grivita, Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei, Plumbuita, Colentina, Fundeni, Pantelimon si Cernica), pana la varsarea lui in Dambovita, punem pariu ca nu toata lumea stie cum arata Raul Colentina in amonte de Capitala.
Arata asa!
Arata asa!
Inainte de toate, trebuie sa spunem ca Raul Colentina are un parcurs scurt, de numai 100 kilometri, de la izvoarele din dealurile Targovistei si pana la varsarea in Raul Dambovita, in dreptul localitatii Cernica. Pe drum aduna apele catorva afluenti (Baranga, Crevedia si Valea Saulei). La fel ca sangele bucurestenilor, apa din salba de lacuri a Bucurestiului e amestecata si imbunatatita cu cea din Raul Ialomita, adusa prin canalul Baranga, de la acumularea Bilciuresti.
Raul Colentina Buftea
Astazi am incercat sa urmam cursul Colentinei cam de dupa Orasul Buftea si pana la surpriza emisiunii, salba de lacuri din dreptul localitatii Colacu, mai sus de confluenta cu Baranga. Zicem surpriza pentru ca, desi, sau tocmai pentru ca, nu e foarte accesibila, salba asta de lacuri e absolut superba. Daca ati deschis deja Google Maps si ati marit suficient incat sa vedeti lacurile, o sa observati ca unul din ele, al mai rotunjor asa, are o insula. Si ce insula!
Raul Colentina
Pe traseu, pe un drum peste camp, cumva paralel cu cursul raului, am intalnit un biciclist fericit si ne-am pus in gand dorinta ca la vara sa intalnim mult mai multi, ba chiar familii intregi, pentru ca merita osteneala.
Sa nu credeti ca terenul e plat, nu nu si nici ca nu o sa intalniti paduri curate si nevandalizate, narcise salbatice, smarcuri, ecosisteme variate, cu tot felul de pasari sau animale mici, ce mai, n-o sa va vina sa credeti ce minunatii intalniti la o aruncatura de bat de Bucuresti.
Raul Colentina
Prin urmare, data viitoare cand n-o sa stiti ce sa faceti intr-o zi libera, merita s-o incercati si p-asta, noi zicem ca n-o sa va para rau.

Cum arată Dâmboviţa înainte să ne căcăm noi în ea

Gulia on the road, ,

Sau Ecosistemul Dambovita in amonte de aglomerarea urbana Bucuresti si influenta antropica.

Asa arata Dambovita inainte sa ajunga in Bucuresti si sa colecteze continutul tuturor canalelor ale caror izvoare sunt in toaletele fiecaruia dintre noi, dar si apele uzate deversate de diversele industrii din oras.

Raul Dambovita

La iesirea din Bucuresti, in comuna Glina, Dambovita e un rau mort. Mort, adica nu mai exista viata in el, continutul de oxigen din apa este 0 iar nivelul fosforului si al materiilor poluante organice este de 25 ori mai mare decat intr-un rau de gradul V, adica cel mai grav grad de poluare al unui rau (sursa: Wikipedia). Practic, atunci cand ne relaxam pe plajele aurii de la malul Marii Negre, in special in partea de nord a litoralului, putem sa ne salutam rahatul evacuat cu ceva vreme inainte, la Bucuresti.
Despre faptul ca Bucurestiul este singura capitala europeana fara statie de epurare si despre incalcita poveste a statiei care se tot construieste de 30 ani, putem gasi suficiente articole pe internet.
Raul Dambovita
In schimb, in amonte de oras putem sa vedem cam cum trebuie sa arate un rau pe malurile caruia sa ne plimbam copiii, sa pescuim sau pur si simplu sa ne rasfatam pe una din multele plaje formate la fiecare meandru al raului.
Raul Dambovita
Din pacate, chiar si aici se mai pot vedea interventii ale omului, in special defrisari (teoretic un act criminal pentru ca padurile alea de pe maluri, in afara de faptul ca sunt ultimele refugii ale multor specii de pasari sau animale, au si rolul de a stabiliza malurile).
Oricum, o excursie usoara si foarte interesanta pe care o recomandam tuturor.
Raul Dambovita