Toate articolele scrise de Gulia

Ce înseamnă 1 an de Uber Eats?

Astăzi, Uber Eats a sărbătorit 1 an de la momentul lansării sale în România, iar eu, evident, că nu puteam să ratez acest moment! Chiar dacă nu apelez foarte des la acest serviciu, acest lucru se datorează doar faptului că îmi este imposibil să mă decid asupra unui fel de mâncare și după vreo oră de întors toate ofertele pe față și pe dos, când foamea atinge cote alarmante și parcă simt cum se instalează ulcerul (acum pe bune, la cum arată pozele din aplicație n-ai cum să nu scapi și câteva băluțe), comand random sau închid aplicația și traversez până la magazin.

Revenind la începutul unei lungi paranteze, chiar dacă nu comand foarte des de pe Uber Eats, mi s-a părut încă de la lansare un serviciu absolut genial, iar astăzi am mai aflat niște lucruri care m-au făcut să apreciez și mai mult aplicația.

Într-un an de zile, platforma a crescut de la 100 de restaurante partenere în București, la 700! De la localuri mici, afaceri de familie, până la mari lanțuri de restaurante.

Pentru noi, consumatorii, este evident ce a însemnat asta, mai mult yum!
Dar și restaurantele sunt happy. Colaborarea cu Uber Eats a ajutat 72% dintre proprietarii de restaurante să își crească afacerea, în timp de 47% dintre aceștia au raportat o creștere între 10% și 30%. Și nu vă gândiți că se bucură doar portofelele owner-ilor, 31% dintre proprietarii de restaurante se gândesc să angajeze mai mult personal pentru a acoperi numărul de comenzi în creștere. Citește în continuare Ce înseamnă 1 an de Uber Eats?

Cum am scăpat de insomnie?

O oaie, două oi, trei oi….cinci sute treizeci și nouă de oi…

Da, ați ghicit, e vorba de insomnie, de acele clipe îngrozitoare în care Moș Ene nu vrea sub nicio formă să vină pe la gene, deși tu-l aștepți pregătit, gata să te cufunzi în lumea odihnitoare a somnului.

Uneori, când ne e greu să adormim, jurăm să reducem cantitatea de cafea, să respectăm toate indicațiile specialiștilor: cum să nu mănânci târziu, cum să abandonezi televizorul, calculatorul sau telefonul după o anumită oră, cum să asculți o muzică liniștitoare înainte de culcare, să reduci lumina…și multe, multe altele.

Apoi, mai ales cei trecuți de prima tinerețe, știu cum e să adormi repede, frumos, dar să te trezești după 3 ore de somn și, în lipsă de altceva, să te ia gândurile. Atunci, parcă, toate problemele își dau întâlnire în capul tău și, sub nicio formă, nu vor să te lase în pace. De necrezut, dar la 4 dimineața e foarte important ce a zis mătușa, de ce a nins în Sahara, de ce șeful mi-a dat mie să rezolv dosarul acela (are ceva cu mine, clar), sau unde a dispărut pisica vecinul de la 4….și lista fiecăruia poate continua la nesfârșit. Uneori e de ajuns un mic zgomot și somnul s-a dus, dar alte ori el dispare pur și simplu fără un motiv logic. Citește în continuare Cum am scăpat de insomnie?

Street Delivery eliberează strada Arthur Verona pentru a 14-a oară

Vineri, 14 iunie, începe a 14-a ediție Street Delivery în București, sub motto-ul ”Poezia e în stradă”. Timp de trei zile, între 14 și 16 iunie, strada Arthur Verona devine o metaforă urbană pentru proiectele care își propun să găsească rimă Bucureștiului: idei pentru un oraș mai prietenos, instalații, ateliere, dezbateri, filme, concerte și artă stradală.

„În fiecare an aducem în stradă o problematică de interes major în viața orașului, pe care o expunem și o dezbatem: poluarea, traficul, clădirile de patrimoniu, digitalizarea, lipsta spațiilor verzi, grădinile posibile”, a precizat Dona Teșcovschi, comunicator Street Delivery.

„După 13 ani, ne-am gândit să luăm o pauză de la criticisme și să ne uităm la oraș cu ochi mai blânzi. Poate, poate ne-om reîndrăgosti de el. Pentru că orașul, ca și poezia, se înțelege pe deplin atunci când îl cunoști față-n față, nu bară la bară. Atunci când îl creezi, nu când îi cauți greșelile și incoerențele. Așa că ne-am propus să nu mai comentăm orașul, ci să-l compunem. Cu gândul acesta a apărut tema Street Delivery 2019 — Poezia e în stradă!Citește în continuare Street Delivery eliberează strada Arthur Verona pentru a 14-a oară

TIFF Unlimited – platforma de streaming care continuă online experiența festivalului

La cea de-a 18-a ediție, Festivalul Internațional de Film Transilvania lansează prima platformă de streaming ce continuă online experiența de festival: TIFF Unlimited – produs unic atât în România, cât și în rândul festivalurilor din Europa Centrală și de Est.

TIFF Unlimited, proiect de anvergură care completează lista inițiativelor propuse anual pentru promovarea cinematografiei românești și internaționale, este o platformă de streaming (VoD) care permite abonaților accesul la filme din selecția festivalului, precum și filme de autor, independente sau premiate, indisponibile pe alte canale. Din 6 iunie, pe unlimited.tiff.ro, cinefilii vor putea viziona filme din selecția TIFF 2019, selecții din anii anteriori, precum și filme premiate din portofoliul companiilor de distribuție din România.

The festival must go on. Anytime. Online” este mesajul TIFF Unlimited, care marchează un nou nivel de responsabilitate asumat de organizatori în promisiunea de a aduce filmele TIFF în fața cât mai multor spectatori, oferindu-le acces, oricând și oriunde, doar pe teritoriul României, la filme din toată lumea, de pe mai multe device-uri. Citește în continuare TIFF Unlimited – platforma de streaming care continuă online experiența festivalului

[Cronică de film] Rocketman

La o saptămână după ce am văzut filmul ăsta, în căști a început să cânte Rocketman și așa mi-am dat seama că am uitat să povestesc despre încă o ecranizare emiționantă.

3/4 musical, o linguriță de film biografic și muuulte, muuulte imagini grandioase, cam așa ar suna rețeta pentru Rocketman. Cu Dexter Fletcher la regie, Lee Hall la scenariu și Bryce Dallas HowardTaron Egerton și Richard Madden – capete de afiș.

Filmul Rocketman începe timiduț, precum felul de a fi a personajului principal în copilărie. Pe măsură ce minutele trec, povestea relevă din ce în ce mai multe aspecte ale vieții lui Elton John, iar eu am devenit captivată de tot ce se întâmpla acolo. Trecerea de la o copilărie tristă, privată de afecțiunea și apropierea emoțională a părinților, la viața de superstar internațional vine brusc și e wow.

„Filmul urmărește viața mea de dinainte de 1960, când eram copil, până în 1990 când am mers la dezintoxicare” afirmă Elton John. „Era începutul celebrității, era o perioadă extraordinară și așa voiam să fie și filmul. Totuși, sunt și multe probleme serioase legate de dependența mea de droguri și viața și felul cum am crescut. Trebuia să echilibrăm lucrurile, iar pentru mine era foarte important ca filmul să fie un musical pentru că muzica este viața mea”. Citește în continuare [Cronică de film] Rocketman

[Cronică de film] Amanda

Deja al doilea film franțuzesc pe care îl văd într-o lună și care mă surprinde, culmea, în mod plăcut este Amanda. Acesta este cel de-al treilea film al regizorului francez Mikhaël Hers și a fost prezentat în premieră și premiat cu trofeul ”Magic Lantern” în secțiunea Orizzonti a Festivalului de Film de la Veneţia.

Filmul spune povestea unei fetițe de 7 ani, Amanda (Isaure Multrier),  care duce o viață fericită alături de mama ei, Sandrine (Ophélia Kolb). Atunci când nu întârzia prea mult, Amanda își petrecea timpul de după școală cu unghiul său, David (Vincent Lacoste).

Până aici, totul boem și așa cum te-ai aștepta să fie viața în Paris, adică plină de veselie, romantism, prăjituri, croissante, biciclete și cadre frumose. Totul ia o turnură neașteptată atunci când, în urma unui atac terorist, mama Amandei își pierde viața.

De aici, între multă suferință, imposibilitate de a procesa evenimentul, schimbări majore în viață și tot așa, se construiește o relație incredibil de puternică și luminoasă între Amanda și David.

Mi-a plăcut mult la acest film că nu abuzează de dramă, deși ar fi putut să își construiască fiecare bucățică a scenariului în jurul acelui atentat și a suferinței pe care a provocat-o. În schimb, acțiunea filmului planează ușor pe deasupra încărcăturii negative pentru a ne conduce către un final în care maturitatea, încrederea și liniștea și-au făcut loc în viața protagoniștilor.

Cunoscut pentru preocuparea pe care o are legată de tema maturizării, regizorul Mikhaël Hers l-a ales pentru rolul lui David pe Vincent Lacoste, actorul răsfățat în prezent în Franța atât de publicul de TV, amator de comedie, cât și de festivalurile importante – la nici 26 de ani, Vincent Lacoste a fost cu 5 filme la Cannes și a primit numeroase nominalizări și premii. ”Dincolo de tristețe, acest film este luminos pentru că reușește să arate cum cele două personaje se ajută  reciproc să meargă mai departe, împreună.”, spune Vincent Lacoste despre Amanda.

Filmul Amanda va rula începând cu 24 mai în 32 de cinematografe din 21 de orașe din România: București, Cluj, Bârlad, Bistrița, Botoșani, Brașov, Caransebeș, Craiova, Constanța, Iași, Lugoj, Onești, Petroșani, Piatra Neamț, Pitești, Reșița, Sinaia, Sfântu Gheorghe, Slobozia, Târgu Mureș, Vulcan. În România, filmul este distribuit de Bad Unicorn.

Începe revoluția High Tech a ochelarilor de vedere powered by Optica Vedere și HOYA

Viața de Gulie presupune și foarte multe ore petrecute cu ochii în ceva ecran. Fie că e laptop, telefon, tabletă sau tv, toate au tendința de a îmi obosi ochii foarte tare, mai ales pentru că mă acaparează așa tare că uneori uit să și clipesc. Și tocmai când mă gândeam că după 2 ani de când mi-am făcut ochelarii pentru calculator ar fi cazul să mai merg la un control (de mult amânat), vine vestea: Optica Vedere și HOYA lansează o nouă colecție de ochelari, proiectați special pentru fiecare pacient în parte.

Basically după control primești recomandarea pentru anumite lentile, care vor fi construite astfel încât optica să corespundă nevoilor ochilor, dar și anatomiei specifice fiecăruia, iar apoi se proiectează ramele, care vor fi printate 3D. How cool is that? Citește în continuare Începe revoluția High Tech a ochelarilor de vedere powered by Optica Vedere și HOYA

Type Thursday, evenimentul lunar dedicat pasionaților de literă, ajunge în România

TypeThursday București este primul eveniment din România care se adresează pasionaților de typography. Acesta oferă comunității creative un mediu primitor dedicat discuțiilor ce au ca temă de interes creația sau utilizarea de literă.

“Prin TypeThursdayBuc ne propunem să aducem la un loc oameni din comunitatea de design, pasionați sau curioși, creatori sau utilizatori de literă, dar și să încurajăm dezbaterile libere pe baza proiectelor ce au ca subiect principal typography-ul.” – Bianca Dumitrașcu – Chapter Lead TypeThursday Bucharest

TypeThursday este prezent în 10 orase din lume, București fiind cel de al 4-lea oraș din Europa după Londra, Barcelona și Florența.  Echipa locală este alcătuită din Bianca Dumitrașcu (Chapter Lead), Sorin Trăistaru (Welcome Lead), Tiziana Gagiu (Editorial Lead), Dragoș Boțcău (Dialogue Lead) și Mihai Militaru (Photography Lead)

Primul eveniment va avea loc  joi, 23 mai, ora 18:30,  în cadrul Romanian Design Week, în Clădirea BCR.

Ce faci când ești sensibil la electromagnetism?

Dintre toate poveștile mele de Gulie, poate unele dintre cele mai amuzante sunt cele despre cum strica maică-mea toate device-urile din casă, ca prin magie. Undeva între comic și o problemă serioasă, am descoperit că e a real thing și sunt mai multe persoane care se „distrează” astfel. Se numește sensibilitate la electromagnetism, iar în cele ce urmează aflați direct de la maică-mea cum se manifestă și ce a descoperit ea că funcționează pentru a atenua din efecte.

Poate o să pară ciudat, veți crede că exagerez, că-s dusă cu capul… dar relația mea cu electromagnetismul nu este dintre cele mai fericite. Am încercat să trec glumind peste toate daunele pe care le suferă diverse aparate, uneori doar prin simpla mea prezență, dar m-am împotmolit în momentul în care mi-am dat seama că și ele, aparatele, gadgeturile cu ale lor câmpuri electromagnetice mă afectează sub diverse forme – furnicături în mâini, dureri de cap, bătăi accelerate și neregulate ale inimii (spre ex. dacă țineam telefonul în buzunarul de la piept al gecii). Primirea de Crăciun a unei brățări fitness m-a bucurat foarte mult până am realizat că, din cauza ei, îmi amorțea mâna, iar dacă o purtam la stânga inimioara mea protesta. Așa că am pus-o bine într-un sertar (brățara, evident).

Tot așa, insomniile, oboseala permanentă, lipsa de energie și nervozitatea care mă însoțeau ca o umbră le vedeam ca având altă sursă: stresul, acest concept minunat folosit acum ca scuză pentru orice, oricând și oriunde.

Apoi, din fericire, am aflat că există persoane sensibile la electromagnetism, care prezintă simptome asemănătoare cu cele pe care le resimțeam eu. M-am liniștit și eu și familia mea care, mai mult sau mai puțin evident, credea că-s dusă cu pluta. Citește în continuare Ce faci când ești sensibil la electromagnetism?

[Cronică de film] Nicky Larson et le parfum de Cupidon / Un detectiv afemeiat

Am râs, mult, zgomotos, am râs pe sub mustăți și cu accent franțuzesc, am bușit în râs, am râs până ne-a ieșit pop corn-ul pe nas…am râs! Cam așa ar suna rezumatul vizionării filmului Nicky Larson et le parfum de Cupidon / Un detetiv afemeiat.

Comedia de acțiune este o adaptare după celebrele manga City Hunter, ale lui Tsukasa Hôjô și spune povestea celui mai tare bodyguard și detectiv privat dintre toți câți există și vor exista vreodată, Nicky Larson. El este angajat de un tip misterios pentru a recupera parfumul lui Cupidon, o nebunie de licoare care dintr-un sigur puf face pe oricine să se îndrăgostească.

Trecând peste numele filmului, care și în română și în franceză sună într-un fel în care te face să dai next, dar și peste șirul poveștii, pe care îl și uiți la un moment dat, filmul este chiar o comedie super reușită! Citește în continuare [Cronică de film] Nicky Larson et le parfum de Cupidon / Un detectiv afemeiat