Arhiva lunii noiembrie 2015

Victor Frankenstein

Si-am fost ieri prin ploaie si vant nebun sa vad noul film al lui Paul McGuigan, Victor Frankenstein.

Filmul se desfasoara intr-o atmosfera la fel de creepy si intunecata ca si vremea de afara, intr-o Londra victoriana foarte frumos ecranizata.

Povestea nu este cea cu care ne-am obisnuit din romanul lui Mary Shelley, ci priveste dintr-un cu totul alt unghi istoria lui Frankenstein. Vedem demersurile si realizarile unui „mad genius” din prisma asistentului sau la fel de genial. Mai mult decat atat, filmul pune accent pe omul Frankenstein si nu pe monstrul Frankenstein

Personajul interpretat de Daniel Radcliffe este foarte bine conturat. El este acel om care din copilarie a suferit de o boala ce nu a fost trata si s-a agravat odata cu trecerea anilor, ajungand sa fie Cocosatul si bataia de joc a intregului circ. Cu toate astea, el este foarte pasionat de anatomia umana, pe care o studiaza cu orice ocazie sau cu orice carte de genul pe care o gaseste. Pana cand intr-o zi este descoperit de Victor Frankenstein (James McAvoy) iar viata lui se schimba complet. Fuge de la circ si primeste in sfarsit un nume, Igor Strausman.

victor_frankenstein-2015-movie-daniel_radcliffe-and-james_McAvoy-2880x1800

 

Victor Frankenstein nu este nici el clasicul savant nebun, geniul in afara legii sau personajul negativ, in acest film il intalnim ca pe un carismatic britanic care nu se opreste pana nu isi indeplineste visul, acela de a crea viata dupa moarte.

Filmul atinge doar tangential problematica moralitatii experimentelor conduse de Frankenstein si este mai degraba un film de actiune spumos ce aduce foarte mult cu stilul aventurilor lui Sherlock.

Daca vreti sa vedeti un film cu o scenografie foarte faina, impecabila, si o actiune care te tine cu sufletul la gura, eu va recomand sa mergeti sa vedeti Victor Frankenstein.

Apare din 4 decembrie in cinematografe si este distribuit de Odeon Cineplex.

 

Ps. Dupa filmul asta am ramas cu o singura intrebare: daca tot i’au pus monstrului doua seturi de plamani, doua inimi…i’au pus si doua bule?

O expozitie care se joaca cu noi si noi cu ea – INTERNETICS 2015

Am trecut sambata seara pe langa Hanul Gabroveni si mi-a atras atentia o proiectie. Scria mare si luminos: Grolsch. Asta sigur e de mine!

Azi am fost si am vizitat expozitia DIGITAL ARTISTS @INTERNETICS 2015.

Am descoperit tot soiul de instalatii care mai de care mai traznite si mai experimentale, ca sa zic asa. Nu exista semne de genul „nu atingeti exponatele”, ci din contra, interactiunea este incurajata pentru ca aduce instalatiile la viata!

Mi-au placut clipurile de pe ecranele de la intrare, realizate de Anton Groves si Damian Groves. Cei doi artisti prezinta colectia de primavara-vara a designer-ului Ioana Ciolacu intr-o maniera total inedita si folosind niste imagini superbe.

M-am distrat teribil interactionand cu holograma! Si inteleg ca inca este intr-o prima faza de proiectare si ca pe viitor senzorul de miscare va fi imbunatatit si ne vom distra si mai tare!

Digital Artists @Internatics 2015

Eu oricum vorbesc si cu plantele, nah, ca de la leguma la alta balarie…dar in cadrul expozitie oricine poate face asta! E un circuit dragut care te conecteaza la fiecare din cele sapte plantute pe care le include. Si ele se apuca sa iti cante, sa iti vorbeaza si sa faca lumina. “Looking for network” by Aural Eye este un fel de mini gradina interactiva formata din plante care vor sa fie mangaiate, odata ce vei atinge una din plante, aceasta va reactiona, cum stie ea mai bine. You’ll see!

Foto: Internatics
Foto: Internatics

Si daca totul suna prea dubios pana acum, puteti cobori scarile spiralate si ajungeti la cel mai interactiv exponat (daca pot sa ii spun asa). Nu numai ca interactionezi tu cu instalatia, dar tre’sa mai intreactionezi si cu cei din jurul tau. Altfel nu iese melodia!

Mindscape Studio & Elevator Art Group au inventat viitorul sezatorii traditionale – “Sezatoarea cu cantec” are scopul de a crea in mod spontan o comunitate urbana.

Stop pe verde, gen
Stop pe verde, gen

Expozitia e cu intrare libera, deschisa pana duminica, 29 noiembrie, intre orele 16.00 – 22.00, la Hanul Gabroveni.

Mergeti si vedeti!

My first bad bad bad review – Poveste de dragoste

Am fost la Poveste de dragoste. Sa nu va duceti!

Stiti cum ziceau la Brainiac (doamne cat mi-a placut Brainiac)? „We do these experiments so you don’t have to. Do not try this at home!” Asa si eu, Gulia a testat ca sa nu va chinuiti voi!

Asa film prost mai rar! Am vazut multe filme romanesti proaste, dar asta le intrece pe toate. Are toate ingredientele unui film prost: chestii stupide din belsug, replici idioate, imagini degeaba, informatii inutile, joc prost, clisee, muuulte clisee si totul previzibil…fooooarte previzibil.

Sincer, ma doare capu’ de atata facepalm. Hai sa le iau pe rand…

In primul rand scenariul este incredibil de prost! Si nu zic asta pentru ca ar fi un film romantic, „vaai mai pentru fete asa” . Dude, I’m a girl and a sucker for romantic comedies! Dar filmu’ asta e altceva! Ar fi putut fi o poveste interesanta, desi mult prea clasica, dar nu le-a iesit!

Filmul ar vrea sa spuna povestea unei tinere actrite blocata intr-o relatie nesanatoasa cu un mult mai in varsta regizor. Pana intr-o zi cand il intalneste pe tanarul violoncelist si viata o ia intr-o cu totul alta directie.

Frumos, nu?

Cat de cat… Numai ca in ziua in care s-au vazut prima data pareau ca se stiu de nu stiu cat timp, iar el o cauta apoi prin oras parca ii stia programul zilnic! Si vaaaai, s-au intalnit intamplator in librarie. Incepe un flirt oribil, adica daca vine vreunu cu texte d’astea la mine il scuip inainte sa ii intorc spatele, sa ne intelegem!

In filmul asta nu se mai bea nici ceaiul mult promis, se trece direct la close-up-uri cu buze si corpuri dezbracate. Adica in timpul flirtului jenant flacaul cu plete in vant a invitat domnita la un ceai, la el acasa…pare-se ca s-a si dus…probabil n-avea ceai d’ala bun!

poveste de dragoste dragos bucur raluca aprodu

Ca va ziceam ca nu se leaga chestii, sa va dau un exemplu: indragitul violonist dadea un interviu stupid la radio (la pro fm evident) chiar cu cateva ore inainte de seara cu pricina si cu libraria. Ce putea altceva sa il intrebe gazda emisiunii (George Vintila evident) decat ce face de Craciun? Cumva din discutie deducem ca acum era Ajunul. Dupa seara cu pricina, cu libraria si cu ceaiul, urmeaza o serie lunga de imagini de genul „ce frumosi sunt astia doi”. Ei in leagan, ei alergandu-se pe strazi, ei pe partie, alte cadre cu buze, oricum o gramada de activitati care par sa se desfasoare in cateva zile bune, poate chiar saptamani. Apoi zbang! Scena cu bradul de Craciun si cu ce cadouri s-au luat! Pai bai nene, aseara v-ati combinat! Cand naiba ati avut timp sa alergati si sa va dati prin leagane…si Mos Craciun chiar exista?? Ca altfel nu inteleg cand si cum v-ati luat cadourile alea!

Alta faza de o cretinitate incredibila: descoperim cum ea nu mai primeste niciun rol din cauza regizorului naravas. Ea trista, pleaca spre casa probabil pe cel mai lung drum. Si merge pe jos, prin centru, prin aglomeratie, pe strazi laturalnice. La un moment dat intra unii in ea, ai zice ca vroiau sa ii fure geanta, dar ea, geanta doar cade pe jos. Tanara isi ridica mirata geanta de jos, se uita inauntru si incepe trista sa planga cand vede ca inca mai are atat portofelul cat si telefonul. Mai merge ea si din spate o prinde flacaul (eu una i-as fi dat cel putin un cot in burta la cum a venit, dar ea s-a uitat foarte pasnica la el). El o vede trista si incepe sa o intrebe pe unde a fost pana acum, ca a tot sunat-o. Ea scoate telefonul si ii arata ca nu mai merge. Telefonul ziceai ca e impuscat, in niciun caz scapat pe jos. Dar oricum al naibii telefon, dupa ce ca era o rabla d’aia cu butoane, odata scapat pe jos in geanta fiind i s-a crapat micutul ecran si a murit de tot! Apoi cu toti stim, ca daca ne pare rau dupa telefoanele alea, apoi ne pare rau pentru ca erau al naibii de rezistente! Oricum nici ultimu’ model de smartphone nu crapa daca iti cade geanta pe jos..poate doar daca o azvarli pe geam de la etaju’ 5! Asta ca sa nu mai zic ca mai acu 5 minute o aratau ca avea un iPhone…

Trecand peste scena cu telefonul…tanarul fecior se enerveaza cand afla de problema actritei si de nervi incepe sa dea cateva picioare unei banci, nu banca d-aia cu bani, ci d-aia de stat pe ea. Si dupa cateva picioare constata ca i s-a rupt talpa de la bocanci! Pe bune? Da’ cum ai dat bre cu picioru? Si pentru ca logic, ce sa faci cand vezi ca ai talpa rupta iar afara e ger, pentru ca e tot decembrie si zapada de jos? Te descalti! Iar bocancul cu talpa rupta il arunci in curtea din spatele bancii, pentru ca sigur cei care locuiesc acolo isi doreau asta! Si te mai descati si la celalalt picior si arunci si bocancu ala, in bec, ca sa fie bezna pe toata strada! Eu cum de nu m-am gandit sa imi arunc tenisii cand intr-o vara una din talpi mi s-a dezlipit? Mie mi-a venit cretina idee de a lega talpa cu un siret…zau, deloc nu gandesc!

Revenind la film, actrita, pentru ca dragostea iti ia mintile, se descalta si ea…si iata-i mititeii de ei cum merg fericiti spre casa in picioarele goale prin zapada!

Ajunsi acasa are loc cea mai proasta gluma pe care a putut sa o includa scenariu asta. Gluma previzibila si ea, dar am crezut si mai ales sperat ca totusi ii duce mintea mai mult! Si cica sunt io hater-ita si am mintea bolnava.

Deci, imaginati-va urmatoarea situatie: ajung acasa, el are picioarele degerate (ea probabil nu mai poate sa mai faca ever copii, dar nu s-au gandit sa ne lamureasca in aceasta privinta. Probabil aflam in partea a doua, pentru ca orice film prost are si o continuare), ea incearca sa ii incalzeasca picioarele. El tot zice „nu simt nimic, mergi mai sus, mai sus, mai sus……eeee acolo simt”.

Mda, cam atat o duce mintea pe Cristina Iacob! Felicitari, esti exact ca un adolescent care nu a citit nicio carte in viata lui scurta pana la 12 ani, dar recent a dat peste o revista Playboy…

Le-am tot dragalasit pe minunatele personaje, dar nu v-am zis cum ii cheama. Tanarul violonist e boring pentru ca poarta numele de Sebastian, dar ea, mandra actrita, a primit un mare cadou de la parintii ei, numele de Aprilia! O sa ziceti ca’s nebuna, go ahead, oricum mi-o zic singura, dar am cautat statistici. In mod incredibil numele de Aprilia nu apare nicaieri! Decat la scutere!

Am facut nenumarate glume pe seama acestui nume, dar cel mai bine i-a iesit lui Emil: Aprilia este personajul principal al acestui film care se intampla in decembrie si s-a lansat in noiembrie.

Ca tot vorbim de nume, sa stiti ca nici personajele in sine nu o duc mai bine ca numele lor! Sunt atat de false si lipsite de autenticitate, ca zici ca-s extraterestii! Sunt exact genul ala de personaje pe care nu pot sa le sufar, sunt impaiate, turnate in plastic, in viata reala nu vezi asa ceva. Si nu ma refer la jocul actoricesc, ci la cum a fost conturat personajul respectiv. Cel mai „impaiat” personaj mi se pare mama regizorului, o Cruella de Vil exilata in Romania! Daca tot ai pretentia de poveste reala (nu reala as in inspirata din fapte reale) atunci nu tranti personaje care nu au nicio legatura cu peisajul romanesc al anilor 2013-2015!

Si as mai avea multe lucruri de semnalat, dar m-am lungit destul, si e de ajuns ca filmul dureaza fix cat un somn bun la pranz 🙂

Hai sa va zic si ce mi-a placut, pentru ca spre surprinderea mea exista si chestii ok. In primul rand imaginile, dar asta era de asteptat. Este totusi un film Media Pro si daca se pricep oamenii astia la ceva, acel ceva e sa scoata imagini frumoase!

Mi-a mai placut si muzica desi nu pot sa zic ca m-am bucurat de ea. O strica foarte mult filmul, nu o merita ce sa mai!

Si sa nu mai aud discutii de genul „de ce nu se duc romanii la filme romanesti”! Pai d-aia nu se duc! S-au ars de cateva ori cu filme d-astea la care au atipit de vreo 3 ori, s-au umplut de nervi de vreo 5, si-au dat pumni..in cap, au facut haz de necaz, au mai atipit putin, au facut misto, s-au mai enervat nitel…s.a.m.d

Normal ca atunci cand se intampla sa se faca si un film bun nu mai are nimeni tupeul sa il incerce! Normal ca atunci cand zic ca un film ca Bucuresti Non Stop merita vazut, primesc multe sprancene ridicate…

poveste de dragoste

In final va zic doar ca filmul intra din 27 noiembrie in cinematografe, daca sunteti „sinucigasi” si vreti sa vedeti cu ochii vostri un film stupid.

 

ps. Mi-am mai amintit o faza cretina si vi-o zic pe scurt. Sebastian e prins de unii pe o straduta intunecata si batut pentru banii si vioara lui. In apararea lui vine un lautar care avea un caine, pe nume Mozzart. Dupa ce il salveaza din pumnii hotior, lautarul il sfatuieste pe Sebastian sa se lase condus pana acasa de caine, si sa stea linistit ca dupa ce il va apara de raufacatori, Mozzart va sti sa se intoarca la stapanul lui lautar. Nimic prea dubios nu? Pai sa va zic ca Mozzart era un golder retriver! Eu stiu un singur golden care stie sa muste si nu era el, ca il recunosc de la o poasta! Salutari Ness!

 

J’ai Bistrot

Si eram noi congelati dupa ce intr’o zi de iarna autentica la final de septembrie am vizitat Casa Costa-Foru.

Am ajuns la J’ai Bistrot pe Calea Grivitei. Ceva care arata bine de afara, dar parca iti e totusi teama sa pasesti inauntru ca poate totusi e casa cuiva. Nu are firma pe cladire, nici vreun semn pe usa sau un amarat de actipild pe geam…

Locul micut dar foarte simpatic si prietenos. Oameni misto, si staff-ul si clientii. Unii venisera cu cainele! odododododoooo

Vali constant.. „Jack va rog”.

Noi intrebam daca nu au ceva cald dar care sa contina si alcool. „Avem ciocolata calda cu rom sau cu stroh”, „cate una din fiecare te rugam!”

Bai bun. Bun bun. Al naibii de bun!

Ne’a placut mult ca era ciocolata d’aia gen budinca si nu vreo ciorba lunga. Ne’a placut mult ca era la temperatura ok, nici nu te ardeai, nici nu te gandeai ca mai bine ar mai fi pus vreo 2 cuburi de gheata.

Dupa ce ne’am decongelat, am zis sa trecem la lucruri serioase.

Mi’a atras atentia un cocktail pe al sau nume Adios Motherfucker! Era fix ce aveam nevoie atunci, mentally and alcoholic wise ca sa zic asa 🙂

Adios Motherfucker

Nu arata deloc impresionant, ai fi putut spune ca era doar un pahar de Cola, bai dar atat de bun!!! Si adevarul e ca dupa doua pahare d’astea, daca nu aveai antrenamentul pe care il detinem noi cu atata mandrie, chiar erai the hell with everything! E clar unu din cocktail’urile alea dupa care sigur dai cel putin un sms pe care il vei regreta a doua zi!

Nu de alta, dar Adios Motherfucker e la un pas distanta de a’i face concurenta lui Long Island, ii lipseste doar triplu sec.

Ne-am fixat si un tel pentru urmatoarea vizita: Snow White & Seven Dwarfs! Adica un pachet ce contine un cocktail Snow White (ceva bun, cu siguranta, pentru ca are Bailey’s, lichior de cafea, sirop de cocos si lapte) si sapte shoturi…nu va zicem de care!

Asa ca mergeti de beti ca se pricep oamenii aia!

Super Gulia – blogger la Food Bloggers

Food Bloggers Conference

Abia asteptăm ziua de 4 decembrie, ziua conferintei Food Bloggers.

Am fiert putin in suc propriu pana sa aflam vestea: Super Gulia a primit acreditarea si va participa la editia de iarna a acestei conferinte, care va avea loc la RADISSON BLU HOTEL.

Diana, fiind o mare pasionata de gatit a primit acreditarea aproape instant, parca am auzit si niste apluze!

Gulia se pricepe mai mult la partea de halit, asa ca a durat mai mult pana si-au adunat organizatorii curajul sa o invite sa participe si ea la Food Bloggers.

Mie, Diana, imi place sa gatesc, astfel incat pe multi din speakerii conferintei mi se pare deja ca-i cunosc, atat de mult le-am urmarit paginile. Abia astept sa-i vad in carne si oase. Partea cu blogul e mai noua la mine, abia de cateva luni dar ma gandesc serios sa impletesc cele 2 chestii: gatitul si blogul. Si, ca sa facem treaba bine, o sa incercam sa furam meserie de la cei care fac asta deja.

Prin urmare, pe 4 decembrie, gasiti SuperGuliile la conferinta Food Bloggers!

Stati cu ochii pe noi pentru mai multe detalii, dar si pe site-ul Food Bloggers.

Cu sau fara IS, aceasta este intrebarea

Pentru ca de Black Friday mereu ma transform in consultant pentru cei care doresc sa isi ia o camera foto, m-am gandit sa scriu acum acest articol.

Cine e dom’le IS asta si ce vrea de la noi?

IS asta il vedeti pe obiectivele dslr-urile, dupa niste cifre, care cifre daca nu stiti ce inseamna o sa va explice tot Gulia intr-un articol viitor.

IS vine de la image stabilizer, adica stabilizator de imagine si nu face altceva decat sa anuleze tremurul mainilor atunci cand fotografiezi din mana si nu cu camera asezata pe trepied. Daca subiectul se misca, nici mama tuturor stabilizatoarelor nu poate sa il tina pe loc!

Cei care folositi Nikon, nu va uitati dupa IS ca nu o sa gasiti. Asta pentru ca la Nikon nu e IS, ci este VRvibration reduction, adica tot stabilizator de imagine da’ zis mai fancy.

Stanga: cu VR --- Dreapta: fara VR
Stanga: cu VR — Dreapta: fara VR

Daca din cuvinte nu am reusit sa ma fac inteleasa, am incropit un mic test foto in lumina slaba unde prezenta sau absenta VR e foarte evidenta.
Am pozat bestialele bezele primite azi cadou de la Cezar (BaKings), folosind in ambele cadre aceleasi setari din camera. In poza din stanga VR era ON, pentru poza din dreapta am mutat pe OFF.

I rest my case!

ps. sa nu va aud ca va plangeti de calitatea pozelor, nu am lentila de macro, asaca am dat mult crop (asta e singura chestie „editata”).

Gulia – blogger la Future of Media

Particip la Future of Media

Dupa ce am fiert cateva zile bune in suc propriu, ieri au venit si vestile bune: Gulia va fi blogger acreditat la aceasta editie a Future of Media!

Evenimentul va avea loc pe 26 noiembrie la Crowne Plaza Hotel si este conferinta care aduce in prim plan tendintele anului 2016 in media, advertising, digital marketing, online publishing, mobile, tehnologie. Vom afla cum se intalnesc canalele media cu inovatiile in comunicare si ce impact vor avea acestea asupra pietei de media & marketing.

Printre vorbitori se afla evident si Cristian Manafu. Iata aici lista completa a celor pe care ii vom auzi la Future of Media, iar programul il puteti consulta aici.

Pentru mai multe informatii stati cu ochii pe Gulia, dar si pe site-ul Future of Media sau pe facebook!

[Recomandare] Bridge of Spies

Si am fost ieri la vizionarea noului film regizat de Steven Spielberg, Bridge of Spies sau Podul Spionilor, cum suna el in romana.

Actiunea filmului are loc in anii ’60, cand un spion rus, Rudolf Abel (Mark Rylance), este arestat de catre FBI, iar probele descoperite in camera pe care acesta o inchiriase ajuta la condamnarea lui.

Pe fir intervine James Donovan (Tom Hanks), un avocat din Brooklyn specializat in asigurari, care este desemnat de filma sa de avocatura sa il reprezinte in proces pe Rudolf Abel. Donovan se trezeste astfel aruncat in mijlocul Razboiului Rece, trimis fiind de catre CIA intr-o Germanie care tocmai se impartea, cu o misiune aproape imposibila, de a negocia eliberarea unui pilot american capturat de rusi.

Bridges of Spies

Am apreciat foarte mult la acest film, poate nu atat povestea in sine, care este una extrem de serioasa dar pe care am mai auzit-o in diverse variante, ci personajele si cum acestea traseaza liniile povestii.

Avem, asa cum v-am spus mai devreme, de a face cu un spion rus. M-as fi asteptat sa il uram pe acest spion pentru ca este personajul rau pare-se. Dar din contra, descoperim omul din spatele job-ului, care nu a facut practic nimic rau, el doar si-a facut meseria si ajungem ca in final sa il indragim foarte tare. Pentru a scoate mai bine in evidenta acest aspect al nevinovatiei lui, filmul ne prezinta cum un pilot inrolat in armata americana a ajuns sa fie colaborator CIA: dupa ce a trecut de cateva teste astuia si colegilor lui le-a fost comunicata misiune. Asadar au fost pusi in fata faptului implinit. Incepand de acum erau spioni americani care urmau sa survoleze spatiul sovietic si sa il fotografieze.

Mi-a placut de Abel pentru ca era foarte bine ancorat in realitate, dar replicile lui denotau o seninatate si o detasare incat uneori erau de-a dreptul hilare.

Tom Hanks bridge-of-spies-moviePersonajul interpretat de Tom Hanks este unul total diferit fata de orice a mai facut actorul pana acum. El este avocatul pus is fata unei situatii imposibile, aceea de a reprezenta in proces un spion rus. In ciuda impotrivirii familiei, colegilor si practic intregii Americi, James Donovan alege sa isi faca meseria cinstit si drept si il apara pe Abel fara prejudecati, urmaridu-i „the best interest”

In final nu numai ca il scapa pe Rudolf Abel de scaunul electric, dar il aduce si inapoi acasa, devenind astfel din cel mai dispretuit american, un erou!

M-a intristat foarte tare sa il vad pe Alan Alda foarte imbatranit, cu o expresie foarte serioasa si fara acea privire mereu pusa pe şotii cu care ne-a obisnuit in MASH. In acest film interpreta mult prea seriosul rol de partener intr-o firma de avocatura. Uitati-va bine la Thomas Watters Jr., s-ar putea sa nu il recunoasteti din prima, dar este chiar cel care ne-a amuzat atatia ani, Captain Benjamin Franklin Pierce.

Daca nu v-ati dat seama cat de misto e filmul asta numa’ din faptul ca nu m-am mai putut opri din scris si am facut cea mai lunga recenzie EVER, va mai zic si ca are 8.1 pe imdb!

Va super recomand sa mergeti sa il vedeti!

Bridges of spies apare in cinematografe din 27 noiembrie si este distribuit de Odeon Cineplex.

Spectre

Cu oarece intarziere am ajuns si la ultimul film din seria James Bond, Spectre.

Se inscrie perfect in tiparul filmelor Bond, spionaj, eleganta, masini puternice, femei frumoase. Cu actiunea sta mai prost, mi s-au parut destul de putine scenele de acest tip si filmul  cam lung. In plus totul e destul de previzibil, nu sunt intorsaturi spectaculoase de situatie.

Spectre, James Bond

Trecutul lui Bond se impleteste cu prezenta actiune de spionaj intr-un mod destul de … telenovelistic, la final ai reactia aia: baaa, era ta-su!!!

Totusi e un film care merita vazut, te poti bucura de peisaje frumoase, de prezenta Monicai Bellucci care arata senzational, de scene de actiune care, chiar daca nu te tin cu sufletul la gura, raman in nota specifica seriei Bond.

-un articol de Diana-

„Iubire, noi cred ca am gresit sala” sau cum sa te pierzi in Hotel Transylvania

Si am fost si noi abia azi sa vedem Hotel Transylvania 2.

Cea mai tare faza s-a intamplat inainte de film.

Ajungem noi in sala, identificam randul, identificam locurile, numa’ ca erau ocupate. Ne ducem noi frumos „stiti, astea’s locurile noastre..” d’astea. Ei, un cuplu, foarte senini „pai aici avem si noi locurile”.

Ne asezam langa si incepem sa dezbatem: „da’ astia fac ca’n tren, dau mai multe bilete pe acelasi loc?”, „cum e posibil?” si tot asa. Ne bagasem deja in floricele castigate cu atata talent de Diana, stateam comod, ochelarii pentru 3D pe ochi, cand, deodata, gagica  pe un ton suav zice „iubire, noi cred ca am gresit sala! Ia vezi pe biletele alea ce scrie!”, moment in care Gulia si Diana si-au ars o palma peste frunte!

Da, gresisera cu mare talent sala! Trebuie sa recunosc ca asta nu am reusit niciodata!

Gulia si Diana la Hotel Transivlania

Ne luam la revedere ca cei mai buni prieteni, facem putin misto de ei, ne luam locurile in primire, ne instalam comod, ne bagam iar in floricele….si vine alt cuplu: „stiti, stati pe locurile noastre”. Nu am mai ezitat de data asta si m-am infipt direct „iaaa da’mi sa vad eu biletele!”. Dupa experienta asta mi-e clar, e un semn, tre’sa ma angajez „dirijor” la cinema!

Filmul este foarte misto, exact cum ma asteptam! La fel de simpatic ca primul si (o sa ma uimesc si pe mine spunand asta) chiar mai bun ca primul, e mai amuzant, actiunea e mai faina si personajele sunt mai bine conturate!

Hotel Transilvania

Dupa ce in primul film l-am lasat pe tanarul turist, ametit si naiv, indragostit de fiica lui Dracula, in partea a doua vedem cum a evoluat relatia dintre cei doi, dar si cum s-a schimbat hotelul. Evident ca nu va voi spune mai multe, mergeti si vedeti filmul, va zic eu ca e fain!

Este in 3D si chiar s-au folosit de „minunile” acestei tehnologii, nimic de reprosat!

Iar distributia e de milioane! Am o problema cu filmele dublate in romana si am ramas putin traumatizata de la ultima experienta asa ca acum m-am bucurat enorm sa aud vocile „originale”. Odata ajunsa acasa m-am apucat sa caut si actorii care au stat in spatele acelor voci ca sa stiu in fata cui imi dau jos palaria: Adam Sandler este Dracula, nu stiu de ce da’ mi se pare misto rau actoru’ asta cu toate zmeuricile de aur castigate, Mel Brooks este cea mai mare supriza a acestui film, interperetandu-l pe Vlad (chiar el), m-am mirat ca am apreciat-o pe Mavis, adica pe Selena Gomez, iar Eunice are incredibila voce a lui Fran Drescher! Celelalte voci apartin lui Andy Samberg, Kevin James, Steve Buscemi, David Spade si multi altii.

Unde mai pui ca ala micu’ e roscat si cretz ^_^

Deja astept Hotel Transylvania 3! No pressure though 🙂