Arhiva etichetelor: 2015

O expozitie care se joaca cu noi si noi cu ea – INTERNETICS 2015

Am trecut sambata seara pe langa Hanul Gabroveni si mi-a atras atentia o proiectie. Scria mare si luminos: Grolsch. Asta sigur e de mine!

Azi am fost si am vizitat expozitia DIGITAL ARTISTS @INTERNETICS 2015.

Am descoperit tot soiul de instalatii care mai de care mai traznite si mai experimentale, ca sa zic asa. Nu exista semne de genul „nu atingeti exponatele”, ci din contra, interactiunea este incurajata pentru ca aduce instalatiile la viata!

Mi-au placut clipurile de pe ecranele de la intrare, realizate de Anton Groves si Damian Groves. Cei doi artisti prezinta colectia de primavara-vara a designer-ului Ioana Ciolacu intr-o maniera total inedita si folosind niste imagini superbe.

M-am distrat teribil interactionand cu holograma! Si inteleg ca inca este intr-o prima faza de proiectare si ca pe viitor senzorul de miscare va fi imbunatatit si ne vom distra si mai tare!

Digital Artists @Internatics 2015

Eu oricum vorbesc si cu plantele, nah, ca de la leguma la alta balarie…dar in cadrul expozitie oricine poate face asta! E un circuit dragut care te conecteaza la fiecare din cele sapte plantute pe care le include. Si ele se apuca sa iti cante, sa iti vorbeaza si sa faca lumina. “Looking for network” by Aural Eye este un fel de mini gradina interactiva formata din plante care vor sa fie mangaiate, odata ce vei atinge una din plante, aceasta va reactiona, cum stie ea mai bine. You’ll see!

Foto: Internatics
Foto: Internatics

Si daca totul suna prea dubios pana acum, puteti cobori scarile spiralate si ajungeti la cel mai interactiv exponat (daca pot sa ii spun asa). Nu numai ca interactionezi tu cu instalatia, dar tre’sa mai intreactionezi si cu cei din jurul tau. Altfel nu iese melodia!

Mindscape Studio & Elevator Art Group au inventat viitorul sezatorii traditionale – “Sezatoarea cu cantec” are scopul de a crea in mod spontan o comunitate urbana.

Stop pe verde, gen
Stop pe verde, gen

Expozitia e cu intrare libera, deschisa pana duminica, 29 noiembrie, intre orele 16.00 – 22.00, la Hanul Gabroveni.

Mergeti si vedeti!

Cat de vesel a fost Otopeniul

In weekend-ul care tocmai a trecut a avut loc Festivalul de Umor „Otopeniul Vesel”.

Gulia evident ca nu a lipsit de la asa eveniment!

Gulia la Otopeniul Vesel

Sa incep prin a va spune cine sunt castigatorii, pentru ca da, a fost un festival-concurs. Nu imi place deloc expresia asta dar da, competitia a fost acerba, iar juriului cu singuranta nu i-a fost usor sa aleaga.

Concursul a fost impartit in 4 sectiuni, iar pentru fiecare a fost decernat cate un loc 1, loc 2 si loc 3, dupa cum urmeaza:

SECTIUNEA MONOLOAGE

Locul 1: Theodor Costache

Locul 2: Ioan Badelita

Locul 3: Dana Marineci

SECTIUNEA STAND-UP COMEDY

Locul 1: Cosmin Bighei

Locul 2: Victor Dragan

Locul 3: Ana-Maria Calita

SECTIUNEA SCENE/SCENETE

Locul 1: Trupa Noi si Ai Nostri

Locul 2: Facem Virale

Locul 3: Trupa Repetentii

SECTIUNEA IMPROVIZATIE

Locul 1: Trupa Freeze

Locul 2: Backstage Boys

Locul 3: Comedy.Show

Felicitari tututor! Meritati din plin aceste premii si tone, tone de aplauze!

Fotografii din timpul momentelor de pe scena dar si din timpul galei, gasiti in albumul Otopeniul Vesel.

Dupa cum spuneam si in articolul in care va invitam la acest eveniment, festivalul a fost mai mult un soi de maraton! De dimineata si pana seara radeam, radeam, aplaudam, radeam, radeam, mai luam o pauza, iar radeam, aplaudam…si a doua zi o luam de la capat! Nici nu stiu cand a trecut weekend-ul asta, dar abdomenul meu se simte ca dupa sala!

Nici pauzele nu erau chiar momente de respiro, in foaier doi artisti, Marian Avramescu si Nastase Leonte ne-au surprins pe toti in niste caricaturi, una mai frumoasa si mai traznita ca alta! Si pe acestea le puteti vedea tot in albumul Otopeniul Vesel. Cei doi artisti fac parte din echipa celui mai bun caricaturist roman, Stefan Popa-Popa’s, prezent si el in Otopeniul Vesel.

Cel mai important merit al Festivalului Otopeniul Vesel este ca a adus in acelasi loc atatea nume mari si atata talent pe centimetru patrat!

Uitati-va de exemplu la juriu, Viorel Gaita, Ovidiu Ianu, Vasile Moraru, Andreea Gramosteanu, Marian Ghenea.

Pentru ca tot cunosc prea bine domeniu asta si ma invart atata in el, pot spune ca cele mai tari trupe de impro din Bucuresti (si nu numai) s-au inscris in concurs si au evoluat pe scena Centrului Cultural Ion Manu din Otopeni. Si-au demonstrat priceperea, talentul si umorul chiar si in situatii grele. Fiecare trupa a avut la dispozitie un timp limitat si foarte putin de altfel (18 minute) in care sa convinga publicul si mai ales juriu de ce sunt in stare.

Pentru Gulia, Festivalul Otopeniul Vesel a insemnat ocazia ideala sa mai incerce niste chestii noi cu camera foto. Pe langa asta, s-a bucurat mult ca a avut ocazia sa cunoasca atatia oameni noi si faini si sa revada oameni dragi.

A da, Gulia s-a autodesemnat „Favourite Extra of the Year”, pentru ca in cele 3 zile ale festivalului a facut figuratie si a aparut mai mult pe scena decat unii participanti la concurs (haha)! Noroc ca am si cateva poze sa va arat!

Poate daca insist cu asta pana la anu’ o sa apara o sectiune speciala (heheh)!

[Recomandare] The Walk

Gulia a fost la noul film semnat de Robert Zemeckis, The Walk, si va recomanda sa faceti si voi acelasi lucru.

the walk postersideways

Cred ca de la Gravity si pana acum nu am mai trait asa intens un film.

Bai, esti acolo cu Philippe Petit (personajul principal) inca de la inceput si pana la finalul filmului. Traiesti odata cu el descoperirea facuta in copilarie, primele incercari de a merge pe sarma, primele reusite…iar de cand ajunge in New York nu mai respiri, efectiv nu mai respiri. Pai saracu’ om acolo pe sarma cred ca era mai calm decat oricare dintre noi cand ne uitam la filmul asta!

Chiar daca stii povestea reala tot vei fi super captivat de film. Scenariul este foarte bine constuit si interpretat, iar efectele speciale si 3D-ul te fac sa iti pui uneori intrebarea „oare sufar si eu de rau de inaltime?”. Si desi filmul este catalogat ca o drama, sa stiti ca nu lipsesc momentele de umor care sa umple sala de cinema de rasete puternice (unii dintre noi au scapat pop-cornu’ pe jos…sa ne fie cu pardon 🙂 ).

The Walk este povestea unui nebun, pe bune, cum sa ii spui altfel?! Dar e nebun frumos! E nebunul care si-a descoperit o pasiune, ceva la care chiar se si pricepe, si pe care este dispus sa o si urmeze! Este o poveste despre curaj, muuuult curaj, despre vointa si despre incredere, atat in tine cat si in cei cu care te inconjori. Este o poveste despre „never give up your dreams” (ma scuzati da-mi place cum suna in engleza).

Visele chiar devin realitate (mai stiti ca va spuneam de asta intr-un articol mai vechi?), trebuie numai sa ti le doresti cu adevarat si sa faci muncesti mult!

Asa si Philippe Petit, a avut un vis, acela de a merge pe sarma intre cele doua turnuri gemene, vis pentru care si-a dedicat toata energia si timpul sau.

Deja nu mai stiu cati oameni au pasit pe luna, in schimb, pe o sarma legata intre cele doua turnuri gemene din New York a mers un singur om, Philippe Petit! Nimeni altcineva nu a mai reusit si nimeni altcineva nu va mai avea ocazia!

Asa ca mergeti la cinema sa vedeti The Walk! Merita!

Si daca dupa aceea va indoiti ca a existat acel om si acea reusita, va rog, priviti aceste fotografii realizate in 1974!

[Recomandare] Otopeniul Vesel

In weekend-ul care vine, 16-18 octombrie, are loc Festivalul de Umor „Otopeniul vesel”, organizat de Asociatia Culturala “Mileniul III”, pentru Primaria Orasului Otopeni si Centrul Cultural “Ion Manu”.

Otopeniul Vesel

Evenimentul este axat pe concursuri ale artistilor amatori sau profesionisti, grupati in patru
sectiuni: monoloage umoristice din texte clasice si contemporane, stand-up comedy, scene/scenete si improvizatie.

Mai curand un maraton de umor decat un festival, as zice eu judecand dupa program. Sau poate o pastila tare de umor cat sa ne energizam pentru toata iarna!

Gulia va fi acolo si va astepta cu nerabdare sectiunea de improvizatie ( Hai Grupa Mica!!!! ) si lansarea cartii lui Viorel Gaita !

Daca va faceti probleme in prinvinta transportului, ascultati la Gulia, e ca si cum ai merge dintr-un colt in celalalt al Bucurestiului. Sau chiar mai simplu.

harta otopeni

Daca aveti masina, well good for you! Va dati jos pe strada 23 August, nr. 8 din Otopeni.

Pentru cei care se plimba cu Mertzanu’ lu’ ratb, aveti asa: 449, 780 si 783 pana la statia Primaria Otopeni si apoi mai mergeti putin pe jos. Vedeti ca au tarife speciale liniile astea 🙂

Ne vedem in Otopeniul Vesel!

[Recomandare] Casa Costa-Foru

Gulia a fost in weekendul ce tocmai a trecut in vizita la Casa Costa-Foru.

Pentru cei care nu stiu, Casa Costa-Foru este o cladire boiereasca construita undeva la 1800 de catre Maria si Constantin G. Costa-Foru. O casa impunatoare prin arhitectura sa deosebita si inedita in special datorita inglobarii (sa zic asa) casei in deal. Astfel constructia are trei niveluri pe Aleea Dealul Mitropoliei si cinci pe strada Ienachita Vacarescu.

Initial casa avea doar doua niveluri vizibile dinspre Dealul Mitropoliei, insa coborarea nivelului strazii realizata in secolul trecut a facut ca usa principala de acces in casa sa devina ceea ce acum pare doar usa balconului de la etajul intai. Interesant este faptul ca usa este si acum aceeasi dupa toti acesti ani. Are o fanta pentru scrisori si „Salve” inca sta scris pe podea la intrare.

Salve Casa Costa-Foru

Un lucru care mi-a atras atentia in instoria familiei Costa-Foru este ca ce-a dea doua fata a Mariei si a lui Constantin, Xenia Costa-Foru, a fost membra in Scoala Sociologia de la Bucuresti. Acesta scoala a fost condusa de Dimitrie Gusti si a fost recunoscuta la nivel international in perioada interbelica pentru abordarea multidisciplinara in studierea vietii satului si a culturii populare romanesti. Xenia a fost singura femeie din echipa de patru cercetatori condusi de Dimitrie Gusti in cercetarile monografice (alaturi de Mircea Vulcanescu, Henri H. Stahl si Mitu Georgescu).

Cumva in toti cei 5 ani de studiu la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, eu nu am auzit niciodata de Xenia! Si sunt convinsa ca daca auzeam mi-as fi amintit acest nume deloc comun!

Casa Costa-Foru

Povestea familiei dar si a casei Costa-Foru este una intr-adevar frumoasa, dar si tumultoasa.

Si pe aceasta cale trebuie sa multumim echipei Dincolo de Fatade ca a scos la lumina o bucata faina de istorie!

Pacat insa ca asa monument istoric se afla intr-o stare destul de avansata de degradare. Din cele cinci niveluri cate va spuneam ca are acesta casa, echipa Dincolo de Fatade a reusit sa deschida spre vizitare numai doua si nici acelea complet, ramanand unele spatii inca neaccesibile publicului larg!

Scari Casa Costa-Foru

Si din nou zic, pacat! Pacat ca cei care ar putea sa ii readuca farmecul acestei case sunt mult mai interesati de valoarea terenului de sub ea! Cand, de fapt, tot ceea ce inseamna Casa Costa-Foru este de nepretuit!

Va recomand cu caldura sa vizitati aceasta casa si sa ii aflati istoria chiar din locul unde aceasta s-a intamplat! Asa ca stati cu ochii pe pagina sa de Facebook pentru a vedea cand este urmatorul tur ghidat al casei Costa-Foru!

Mai multe fotografii by Gulia in acest album.

De ce Legal Rock?

Vineri,  6 noiembrie 2015, pe scena Arenelor Romane vor urca Grimus, ZOB, Trooper şi AURA in cadrul concertului Legal Rock.

afis Legal Rock

Eu zic sa ne vedem acolo, in primul rand pentru ca acest concert a fost organizat cu scopul sprijinirii Asociaţiei Stop Autismului, dar si pentru ca aduce pe aceeasi scena asa trupe faine!

Uite, de exemplu eu, inca din liceu, sunt fascinata (si nu exagerez cand zic asta) de melodia Printre nori a celor de la Zob. O ascultam zile intregi pe repeat, ma bucuram sa o vad la tv, iar toate fotografiile mele cu nori erau intitulate „printre nori” (cum altfel?). Dar cumva, nu am reusit niciodata sa o aud live! Ba nu o cantau baietii, ba ajungeam eu fix dupa ce o cantau… Asa ca abia astept concertul Legal Rock, sigur de data asta voi avea noroc!

Biletele se pot comanda aici.

Mai multe detalii direct pe Legal Rock.

Ca sa vezi cine mai participa, vezi Facebook Event.

3 chestii faine de la concertul NightLosers

Joi dupa meciul nationalei, Gulia a fost la concertul baietilor de la NightLosers din cadrul Anim’est.

Si cred ca toti cei afectati de jocul echipei nationale sau de rezultatul meciului ar fi trebuit sa se trateze cu multa voie buna marca NightLosers!

Concertul nici nu putea sa aiba loc intr-o locatie mai faina ca Journey Pub!

NightLosers la Anim'esti si Journey Pub

Hai sa va zic 3 chestii care mi-au placut cel mai tare la concertul asta:

1.Trupa! Bai nene, cata energie si voie buna emana oamenii astia, ceva incredibil! Dar nu e numai asta, e vorba si de cum suna ceea ce canta ei! O chestie pe care eu am catalogat-o drept „cel putin dubioasa in sensul foarte bun” si pe care ei o numesc „Transylvanian Blues – Ethno Blues”. Indiferent de cum se numeste, muzica lor suna super bine, e clar ceva inedit si izvorat din talent si multa pasiune!

2.Atmosfera! Energia aia si voia buna de care va spuneam e receptata de public si cumva aplificata de te molipsesti instant! Indiferent daca publicul a fost format din prietenii membrilor trupei sau din cei mai mari fani ai lor sau pur si simplu din niste oameni care au venit la concert, toata lumea, dar absolut toata lumea dansa (cu mai multa sau mai putina pricepere), se distra si nu vroia sa mai plece acasa! M-am simtit chiar ca intr-o gasca mare de prieteni faini!

3.Instrumentele! Si intra baietii cuminti pe scena cu instrumente pe care le vezi mai pe la toate concertele: mai o toba, mai o chiatara, mai un bass. Apoi scot o vioara. Si cum esti prins asa de atmosfera incepi sa auzi un sunet si nu poti sa il identifici, nu poti sa ii atribui un instrument. Si te uiti pe scena si-ti cam pica faţa! Ce e chestia aia nici acum nu stiu! Stiu numai ca suna incredibil de bine si ca schimba total sound-ul si ritmul melodiilor! Chestia dubioasa o puteti privi in poza de mai jos! Va felicit daca stiti ce e, dar sper numai sa imi spuneti si mie!

Cea mai tare chestie de la concertul VUNK

Aseara, 7 octombrie, a avut loc la Sala Polivalenta inca un spectacol (ca deja nu poti sa ii mai spui doar concert) marca Vunk.

Da, a fost super tare! Un spectacol adevarat, o selectie misto de piese (inca nu mi-am regasit vocea) si atmosfera misto rau!

Da, s-a intarziat putin. Dar acum pe bune, voi ati ajuns la timp? Hai sa o luam asa, eu una am ajuns fix dupa Robin and the Backstabbers. La ora la care lumea deja incepuse sa comenteze ca baietii de la Vunk nu’s punctuali, alti oamenii abia intrau in sala (si erau multi!), iar trupa deja se instalase pe scena (avantajul de a sta in fatza e ca vedeam picioarele pe sub ecranul ala mare). Deci, pana la urma, cine nu e punctual?

Concert Vunk, Un nou univers, Sala Polivalenta

Oricum, nu despre asta vreau sa scriu. Probabil deja ati citit sau veti citi prin alte parti despre concertul in sine.

Haideti sa va povestesc eu cea mai tare faza de aseara. Faza care intra clar in categoria „Gulio, numa’ tie ti se putea intampla asa ceva!”.

O sa descoperiti cu timpul, asa cum au descoperit deja cei care ma cunosc, ca uneori vad sau aud niste lucruri pe care altii nu le observa (de aici deja celebra vorba „numa’ tu puteai sa dai peste asa ceva”). Alteori traiesc niste momente incredibile (zau, uneori cred ca pentru mine s-a inventat expresia „numa’ tie ti se putea intampla asa ceva!”). Bai ai putea zice ca toate fazele astea sunt inventate, dar zau daca am atata imaginatie!

Revenind la poveste.

Si cantau baietii de la Vunk pe scena mai spre sfarsitul concertului. Cand deodata, Cornel si Maga incep sa cante din partea opusa scenei! Adica pe acolo pe unde intri in sala. Wow! Deschidem o discutie lunga, ne imaginam scenarii, pe unde or fi luat-o, dar ce au facut? Mai cantam un vers. Una alta. Cand deodata cei doi dispar, „ah, sigur o iau prin exteriorul scenei, pana in backstage”. Aproape ca ne intoarcem cu fatza din nou spre scena.

Panorama Concert Vunk, Un nou univers, Sala polivalenta

Cand, ne trezim cu ei langa noi! Luasera drumul cel mai scurt din spatele salii si pana la scena, care al naibii cel mai scurt drum dadea fix printre noi!

Si mergeau cei doi good lookin’ fellas ţanţoşi, cu privirea in sus, mandri, voiosi, voinici, etc. Si ajung in dreptul nostru. Noi cantam, priveam cu admiratie, eram cumva pierduti in alt univers (drept dovada ca n-am facut nicio poza…filmulet…ceva!). Cand, deodata, realizam! Bai astia daca mai fac inca un pas, vor cadea in bot!

Asa ca il apucam delicat pe Cornel de mana, iar eu ii spun „Aici facem un pas MAAAAREEE!!!”

Omu’ putin perplex, se uita la mine, se uita in fatza, apoi se uita in jos si face pasul maaaaareeee.

Vine si Maga, la fel, mandru, drept, privirea inainte. Eu, din nou, il apuc de mana, „Acum facem pasul MAAAREEEE!”.

Asa ca, dragi fani Vunk care ati fost aseara la concert, daca ati observat un mic spatiu dubios in melodia aia, a fost pentru ca cei doi s-au blocat in faţa muntelui de haine si in faţa adidasilor lui Sorin!!!

Daca nu ar fi venit ajutorul nepretuit din partea Guliei, cu siguranta Cornel si Maga mi-ar fi cazut la picioare, literally!

Cu mormanu’ de haine banuiesc ca va e clar ce era. Dar ce cauta o pereche de adidasi? Pai, dupa cum fetele se vaita de picioare dupa o zi petrecuta pe tocuri, ma gandesc ca ceva asemanator se intampla si dupa ce alergi la maraton! Pentru ca da, Sorin a alergat duminica la maraton, iar miercuri a ţopăit in picioarele goale la concertul Vunk!

Hello Adidas & Adidas! Sorin barefoot @Un Nou Univers
Hello Adidas & Adidas!
Sorin barefoot @Un Nou Univers

Pentru ca Gulia a fost la concertul Vunk sa se distreze si nu sa fotografieze, nu are cu ce sa va incante ochii.

Noroc ca mai tanarul decat mine, Dragos, este ceva mai multi-tasking. Asa ca priviti aici cam primele fotografii aparute dupa spectacol!

Later edit: niste super fotografii de la concert chiar aici!

[Go explore] Gulia in drumetie spre o culoare infinita

Uneori ne place sa o luam pe cai deja batute de noi, pentru ca data trecuta a fost fain, pentru ca stii la ce sa te astepti, pentru ca inca nu ai descoperit tot ce se putea descoperi acolo.

Pentru unii asta inseamna ca weekend de weekend merg pe Valea Prahovei sa faca gratar si sa digere stand blocati in trafic.

Pentru Gulia inseamna locuri ocolite de civilizatie, unde atunci cand auzi un sunet te gandesti mai curand ca „gata. Pana aici ne-a fost! Acum o sa vedem cum e sa fii mancat de urs!”.

Am fost in weekend la Lacul Scropoasa, un lac de baraj artificial construit in anul 1929 in scopuri hidroenergetice, aflat in Muntii Bucegi.

Foto: Gulia production
Foto: Gulia production

La acest lac poti sa ajungi pe doua parti. Ori mergi direct in localitatea Scropoasa, te dai jos din masina, mai faci doi pasi si iata lacul! Ori mergi pana la Dobresti, lasi masina langa hidrocentrala si o apuci pe traseul de 2 ore si jumatate pana la Lacul Scropoasa.

De-a lungul timpului am incercat ambele variante, de mai multe ori chiar!

Cea mai faina este evident a doua. O buna bucata de traseu o parcurgi pe malul raului care te asurzeste atat de rau incat atunci cand intri in padure simti ca te doare linistea!

Traseul este foarte fain pentru ca e variat! Acum mergi pe un firicel de pamant gata sa cazi vreo 5 metri in rau, acum mini-escaladezi niste bolovani, acum mergi lejer si dintr-o data urci o panta abrupta pe treptele facute de radacinile copacilor. Dificultate traseului e una medie, dar evident depinde de antrenamentul si echipamentul fiecaruia.

Yup, that's me :)
Yup, that’s me 🙂

But again, noi am avut echipament super-special, un tractoras 4×4, pe-al sau nume de Zuzulina Bubulina Kissulina 🙂

Popas cu Zuzulina Bubulina Kissulina
Popas cu Zuzulina Bubulina Kissulina

Surpriza cea mare poate sa nu fie lacul in sine, care, da, este absolut superb si arata la fel de ireal ca in poze!

Surpriza poate fi excesul de civilizatie care te intampina la finalul traseului. Credeti ca exagerez? Priviti fotografia asta:

Foto: Gulia production
Foto: Gulia production

Merge perfect cu ideea de padure, wild, natura…nu?

Mai multe fotografii din plimbarica Guliei, in acest album!

In concluzie, Gulia recomanda cu super multa caldura o plimbare pana la Lacul Scropoasa.

Poate fi fix ce aveati nevoie, o iesire de o zi in mijlocul naturii, inconjurati de un peisaj ireal, respirand aer proaspat!

Dar daca alegeti sa parcurgeti traseul din Dobresti pana la lac, Gulia va recomanda foarte tare sa va echipati corespunzator si sa va purtati frumos cu mediul inconjurator!

Viaţa pe băţ

Viata, in toate aspectele ei, este atat de complicata incat uneori simti ca esti pe marginea prapastiei…sau in varful unui zgarie nor, iar cea mai mica greseala poate rezulta intr-o cadere libera! Foarte putine lucruri sunt simple sau vin de la sine, de foarte putine ori ne ajuta norocul…

Si ma gandesc cu groaza la sarmanii oameni care simt ca le lipseste ceva, ceva fara de care nu ar putea iesi din casa, ceva fara care nici in casa nu le e prea bine, ceva care vine ca o extensie a lor, ceva de nepretuit caruia ii incredinteaza chiar si cel mai bun prieten al lor, ceva care a aparut pe lumea asta abia de vreun anisor or so, ceva cu un nume simplu….Selfie Stick!

Sursa: cnbc.com
Sursa: cnbc.com

Pai numai pe site-ul unui magazin online vor gasi 97 de betze dintr-un total de 190 de altfel de accesorii pentru telefoanele mobile! 97 de betze!!! 97!!!

Cum sa aleaga saracul om un batz din 97? E inuman! E cumplit! E tortura!

Cum alegi? Mari diferente intre ele, eu, sa stiti, ca nu vad! Diferenta cea mai mare e de pret, cel mai ieftin e 25 de lei si la polul opus e un batz de 10 ori mai scump. In rest … unele se conecteaza prin bluetooth, altele prin mufa de casti. Au tot soiul de culori, cateva marimi…si cu toate astea sunt 97 de selfie sticks!!!

Si uite asa ne complicam noi viata cand sunt atatia trecatori binevoitori in jurul nostru, gata sa ne surprinda intr-o poza. Chit ca poza se intituleaza „fetzele fraierilor cand si-au dat seama ca raman fara telefon”!

Hai sa nu credeti acum ca’s total impotriva selfie stick-urilor, am o problema numai cu avalansa asta de betze colorate! Ca in rest, da, recunosc, pot fi de ajutor. Uite, e evident ca tipilor astora n-avea cine naiba sa le faca o poza! Poate doar vreun norisor, dar cum n-are whatsapp, n-avea cum sa le trimita poza!

PIC BY ALEXANDER REMNOV / CATERS NEWS - (PICTURED Alexander Remon (Green Tshirt) Danila (Sunglasses) and Eric (pink and white T-shirt) take a selfie at the top of The Centre Tower, Hong Kong, China) These breath-taking images taken from the top of skyscrapers are wrong on so many levels. Captured using a specially adapted selfie stick, the sweat inducing images show the lengths some people will go to for the most extreme self portrait. Pictured at heights over 360 metres in the air, the nerve shredding photographs show the group of photographers dangling by one hand and even tip-toeing across tiny ledges. Seemingly unfazed by the dazzling heights, the barmy bunch ventured around the city of Hong Kong in search of any building that caught their eye. SEE CATERS COPY **NOT FOR SALE / USE IN RUSSIA / POLAND**
PIC BY ALEXANDER REMNOV / CATERS NEWS – (PICTURED Alexander Remon (Green Tshirt) Danila (Sunglasses) and Eric (pink and white T-shirt) take a selfie at the top of The Centre Tower, Hong Kong, China) These breath-taking images taken from the top of skyscrapers are wrong on so many levels. Captured using a specially adapted selfie stick, the sweat inducing images show the lengths some people will go to for the most extreme self portrait. Pictured at heights over 360 metres in the air, the nerve shredding photographs show the group of photographers dangling by one hand and even tip-toeing across tiny ledges. Seemingly unfazed by the dazzling heights, the barmy bunch ventured around the city of Hong Kong in search of any building that caught their eye. 

Si nu, nu am povestit o drama personala. Este doar o descoperire amuzanta facuta la plictiseala!

Dar acum sunt curioasa, voi cum v-ati ales batzul pentru poze?