Arhive etichetă: 5 lucruri

3 chestii faine de la concertul NightLosers

Joi dupa meciul nationalei, Gulia a fost la concertul baietilor de la NightLosers din cadrul Anim’est.

Si cred ca toti cei afectati de jocul echipei nationale sau de rezultatul meciului ar fi trebuit sa se trateze cu multa voie buna marca NightLosers!

Concertul nici nu putea sa aiba loc intr-o locatie mai faina ca Journey Pub!

NightLosers la Anim'esti si Journey Pub

Hai sa va zic 3 chestii care mi-au placut cel mai tare la concertul asta:

1.Trupa! Bai nene, cata energie si voie buna emana oamenii astia, ceva incredibil! Dar nu e numai asta, e vorba si de cum suna ceea ce canta ei! O chestie pe care eu am catalogat-o drept „cel putin dubioasa in sensul foarte bun” si pe care ei o numesc „Transylvanian Blues – Ethno Blues”. Indiferent de cum se numeste, muzica lor suna super bine, e clar ceva inedit si izvorat din talent si multa pasiune!

2.Atmosfera! Energia aia si voia buna de care va spuneam e receptata de public si cumva aplificata de te molipsesti instant! Indiferent daca publicul a fost format din prietenii membrilor trupei sau din cei mai mari fani ai lor sau pur si simplu din niste oameni care au venit la concert, toata lumea, dar absolut toata lumea dansa (cu mai multa sau mai putina pricepere), se distra si nu vroia sa mai plece acasa! M-am simtit chiar ca intr-o gasca mare de prieteni faini!

3.Instrumentele! Si intra baietii cuminti pe scena cu instrumente pe care le vezi mai pe la toate concertele: mai o toba, mai o chiatara, mai un bass. Apoi scot o vioara. Si cum esti prins asa de atmosfera incepi sa auzi un sunet si nu poti sa il identifici, nu poti sa ii atribui un instrument. Si te uiti pe scena si-ti cam pica faţa! Ce e chestia aia nici acum nu stiu! Stiu numai ca suna incredibil de bine si ca schimba total sound-ul si ritmul melodiilor! Chestia dubioasa o puteti privi in poza de mai jos! Va felicit daca stiti ce e, dar sper numai sa imi spuneti si mie!

5 lucruri faine de in Instameet

It was a week of firsts!

Duminica Gulia a participat pentru prima data la un Instameet, #wwim12ro !!!

Si a fost suuuuper tare! Iata 5 motive:

1. Mi-a placut mult ca in sfarsit am reusit sa cunosc fatza si personalitatea din spatele insta-personna. Oameni faini, amuzanti, super friendly si pasionati! Sa tot faci parte din asa comunitate!!!

https://instagram.com/p/8bBkAqQmF9/

2. Toata lumea butona, dar nimeni nu era „autist”. Sunt convinsa ca nu sunt singura care pateste asta, ies cu prietenii undeva, vad ceva demn de postat pe Instagram si pentru cateva minute stau cu nasul in telefon (dar stiu foarte bine ce se intampla in jur). Pana editez, pana postez deja incep sa aud „ia uite, am iesit cu autista!”. Sau poate la Instameet eram un grup mare de „autisti” :))

3. Bai ce poze faine au iesit!!! Pai cred ca oamenii aia de la Nod Maker Space nu-si recunosc spatiu de lucru, asa fain l-am surprins noi in poze!!!

https://instagram.com/p/8bK9vzJHfr/?taken-by=guliaproduction

4. Fuga de a-ti gasi partenerul! Fiecare din noi am luat un sticker care avea pe spate un numar, apoi a trebuit sa gasim persoana care avea acelasi numar ca noi. Pentru unii a fost super usor…pentru altii super mega complicat. Am fost ca-n filme…am luat oamenii random „Esti 13 cumva?”, am mers pe zvonuri „Am auzit ca tu ai fi 13!”, am primit hint-uri…degeaba! Apoi, un megafon imi trece prin fatza! Cum mai nou nu mai las oportunitatile sa treaca pe langa mine, m-am apucat sa zbier in megafon…si-am zbierat fix in urechea lui 13! A naibii intamplare!

https://instagram.com/p/8aj3TMJHRC/?taken-by=guliaproduction

5.Spatiul! Super ofertant, as fi facut si acum poze daca nu s-ar fi incheiat instameet-ul!

It’s complicated #latergram #wwim12ro #todayimetmoleculef #todayimetcoolpad #todayimetintel

A photo posted by ? Robert Cadar | romanticu (@romanticu) on Oct 5, 2015 at 12:10am PDT

//platform.instagram.com/en_US/embeds.js

Can’t wait for the next Instameet!

Ce faci cand pica facebook?

Vine sfarsitul lumii, a fost super red moon sau cum s-a mai numit si de data asta (ca oricum la noi a plouat cu galeata so..whatever!), e mercur retrograd (ca asta pare sa fie mereu!) si tot asa! Dar chiar si asa, sunt aproape 2 ore de cand lumea asta e privata de drogul albastrui…facebook!!! Simti ca n-ai ce face, te foiesti, te macina … si ce faci?

  1. Pai in prima faza iti amintesti toate chestiile pe care vroiai sa le faci pe facebook! Sa sharuiesc aia, sa vad ce imi scrisese X mai devreme cand aveam treaba, sa postez asta, sa fac aia….aaaahhh!
  2. Te muti de pe laptop pe telefon, pe tableta, poate undeva merge!
  3. Citesti si mailurile pe care le-ai fi sters dintr-o miscare intr-o seara normala! Sunt atat de aproape de a ma apuca sa citesc si spamurile!!
  4. Stergi telecomanda de praf (da, stiu ca e naspa) si dai drumu’ la tv (da, stiu ca nu vrei)! Muti cateva canale mai dai un refresh la facebook! NIMIC! Nici la tv nu gasesti nimic si nici facebooku’ nu si-a revenit!
  5. Poate ca e timpu’ sa recuperez niste ore de somn…Da! Buna idee!!! „Pufosesti” bine perna, te invelesti bine si…mai incerci o data facebook!

Apoi te apuci sa scrii pe blog 🙂

Voi cum v-ati tratat de lipsa facebook in aceste aproape 2 ore?

Panica!!! #sos #facebook #down #wentdown #error #crash #nooooo

A photo posted by Gulia production (@guliaproduction) on Sep 28, 2015 at 12:28pm PDT

//platform.instagram.com/en_US/embeds.js

5 tipuri de oameni pe care ii vei intalni la concerte

Dupa o vara plina de concerte, mi-e acum clar! Oriunde te-ai duce, dai peste ei! Iata cele cinci tipuri de oameni care au speriat Gulia:

1.Porn stars. Eu cred ca pentru ei s-a inventat expresia Get a room! Poate vor sa ajunga vedete pe net, ca e si asta un scop in viata, dar noi, cei de langa, ce vina avem??

Sursa: tumblr

2. REC. Astia-s aia care la sfarsitu’ concertului au impresia ca au ramas fara maini, dar abia asteapta sa ajunga acasa sa vada si ei concertul, pentru ca, nu-i asa, d-aia s-au chinuit sa ajunga pana in primele randuri…CA SA IASA FILMAREA MAI CLARA!

Sursa: Huffington Post

3. Fashion victim. Despre aceste victime neintelese am scris o postare ceva mai detaliata pe la inceputul lunii septembrie, marcata fiind de populatia de la Creative Fest. Aceste fiinte continua sa ma uimeasca si cred ca in cele din urma imi vor castiga tot respectul. Adica cum bai nene sa stai atatea ore in picioare intr-o tinuta incomoda? Cum sa nu poti topai putin acolo ca sa nu iti cada ochelarii… de soare … de la ochi…noapte fiind?! Cum sa nu te poti aseza pe jos in pauza dintre formatii pentru ca fusta alba creion nu iti permite? Iar eu dupa cateva ore, ma vait mai rau ca o baba intr-o zi cu ploaie!!! Vai picioarele!!! Vai spateleeee!!! Valeleu mainile!

Sursa: GOMI

4. SMS-istii. Aproape in fiecare grup vezi pe cate unu/una care n-a mai scos nasu’ din telefon de mai bine de juma’ de ora. Si stai si te intrebi la ce naiba a mai venit la concert daca in mod evident isi doreste sa fie acolo unde sunt aia cu care tot sms-uieste! De ce a mai venit?? Dar de ce naiba nu pleaca??? Si sa nu va prind ca ii confundati cu cei care butoneaza frecvent telefonul! Aia sunt cei care sunt totusi incantati ca sunt la respectivul eveniment! Atat de incantati incat sharuiesc si cu altii.

5. 4ever bamboo. Astia-s aia care stiu cinci miscari de dans si le folosesc in orice situatie! Dap, pana si la Festivalul George Enescu s-au putut vedea cateva specimene ratacite! Cum le recunosti? Pai simplu! Zvacnesc mai mereu o mana prin aer. Daca nu e schema cu mana, atunci pun de-o mamaliga, sau ridica niste bagaje…eee vezi ca te-ai prins?! Ei sunt!

Sursa: Pixar

Nu vreau sa le zic decat…

5 chestii pe care sa le porti la un concert in aer liber

Te duci diseara la un concert in aer liber?

Iata aici o lista cu lucrurile pe care trebuie NEAPARAT sa le ai cu tine:

1.Palarie. Poate ca nu stiai, dar cea mai periculoasa parte din zi e chiar…noaptea! Asa ca e musai sa o iei cu tine la concert, sa nu cumva sa faci insolatie…de la luna! Cel mai bine ar fi sa faci rost de un sombrero, asa stii ca pana ajungi acasa ti s-a umplut si frigideru’!

2015-09-05 21.43.39

2.Ochelari de soare. Nu numai ca te fac sa arati mult mai cool in noapte, dar te si protejeaza de razele periculoase ale reflectoarelor. Studiile au aratat, in soare te poti uita, dar in reflectoare ba! Asa ca Ray-Banu’ la ochi!

3.Tocuri. Ce poate fi mai frumos decat sa tzopai in troace pe iarba sau poate pe asfalt?! Ce de fraieri in jurul tau, incaltati in tenisi…iti dai seama? Ei o sa isi mai simta picioarele la sfarsiturl concertului! Phiiii, de ce ar vrea asta?

4.Tinuta office. Pentru ca, nu-i asa, dintotdeauna ti-ai dorit ca tu sa stai ca popandaul in mijlocul multimii intinse relaxat pe iarba!

5.Selfie stick. Orice concert cu selfie stick la purtator! Pentru ca intr-o multime de oameni nu o sa gasesti pe nimeni sa va faca si voua o poza…asa ca trebuie sa te descurci singur! Ce bine ca s-au inventat betzele!

Dupa ce v-ati echipat cu toate lucrurile astea, asigurati-va ca v-ati incuiat bine in casa!

Top 5 chestii pe care le auzi cand te plimbi cu un buchet mare de flori

Dap, saptamanal cumpar un brat maaare de flori pe care le aranjez frumos in vaze si vazute.

Nimic iesit din comun pana aici (ok, poate e putin ciudat).

Cu buchetul pe strada

Dar iata ce imi aud urechile cand merg pe strada cu acel maaaare buchet de flori, un fel de top 5 cele mai tari chestii:

1. A gafat-o grav gagica-su’…clar!

2. Laaaa muuuulti aaaaaaaaaaniiiii!!!!! Pot sa te pup?

3. Uite o florareasa…alba!

4. aaaau! E ziua iubitei mele, chiar acum ma vad cu ea si am uitat sa ii iau flori, iti dau cat vrei tu pe buchetu’ ala!

5. Cat dai firu’ maica?

Buchet de flori

-To be continued-

Recomandare de weekend: go explore!

Imi place spontaneitatea si explorarea necunoscutului, de aceea un weekend perfect pentru mine inseamna impletirea celor doua cu multa voie buna si fotografii cat cuprinde.

Ce am facut weekend-ul asta si ce va recomand si voua sa faceti:

Pasul 1. Alegeti o distanta maxima fata de casa pe care sunteti dispusi sa o parcurgeti pana la destinatie.

Pasul 2. Faceti un perimetru. Ca in filme cand cauta vreun disparut sau vreun cadavru (hehe).

Pasul 3. Cautati obiective turistice sau locuri interesante in acel perimetru.

Pasul 4. Odata aleasa destinatia, setati gsp-ul sa va duca acolo. Bifati „ruta cea mai scurta” si enjoy the ride!

Pasul 5. Faceti popas cat mai des! Fie ca e o balta, un rau, un camp inflorit, coborati din masina, inspirati, explorati zona.

Cel mai probabil veti nimeri prin niste sate uitate de lume, cu case care, culmea, inca mai stau in picioare desi le apasa greu trecerea anilor, oameni care se bucura sa vada fete noi si care incearca sa isi dea seama „a cui esti maica?”.

Nu veti descoperi nimic interesant pe drumuri nationale sau autostrazi bine asfaltate(cat de cat), esenta frumusetii tarii noastre sta ascunsa pe drumuri pietruite, in sate nebagate in seama de modernitate, pe campuri unde natura face legea!

Lan de grau

Asa ca nu va mai ganditi ca va trebuie sa mergeti cu masina la service mai repede decat v-ati planuit, la urma urmei o suspensie inlocuita inseamna doar bani, pe cand experienta traita e de nepretuit.

Eu asa am facut, ce a iesit puteti vedea in albumul foto.

Cat despre destinatie, am ales sa vizitam Rezervatia Zimbraria Neagra, la vreo 70km de casa. Un loc departe de civilizatie si foarte bine ascuns in padure! Din cei 32 de zimbi am vazut 2, dintre care doar unul in intregime si de aproape. Celalalt a ales sa ramana retras in padure si sa dea din coada dupa muste. De fapt coada a fost singura chestie pe care am vazut-o din acest al2lea zimbru.

Accesul in rezervatie se face pe baza de bilet, 6 lei pentru adulti si 2 lei pentru copii. De fapt pretul biletelor e foarte negociabil, in functie de cati zimbrii ai vazut si cat de entuziasmat esti. Asa ca daca vreti sa nu platiti niciun ban, mergeti mai tarziu decat am mers noi, adica dupa ora 14 si veti putea vedea doar zimbrii de pe afis.

Noi am fost pe la ora 13 acolo, am vazut un zimbru si o coada si am platit 10 lei pentru 3 persoane. Sau mai corect spus ar fi: am donat 10 lei pentru binele zimbrilor sau al ingrijitorului, not sure yet.

Va recomand sa vizitati si voi Zimbraria Neagra, chiar si numai pentru mersul prin padure si departarea de civilizatie. Daca chiar vreti sa vedeti si zimbrii, am aflat ca ora ideala este 10am, adica ora mesei pentru zimbri. Daca sunteti persoane matinale, rezervatia se deschide de la ora 9 si pana pe la 11 cand incep sa se retraga in padure, o sa tot aveti tot timpul sa vedeti zimbrii.

Ferma Vrajelilor

Privitul la televizor e un sport de care m-am lasat de mult timp, dar cumva, din cand in cand imi mai „rasare” cate o curiozitate.

De data asta a fost vorba de mega-super-emisiunea Ferma Vedetelor, un concept deloc rau, dar ajuns pe mainile lor a murit din fase.

Nu va inchipuiti ca as fi vreo naiva, stiu foarte bine cum sunt facute astfel de emisiuni, ce se urmareste si care e miza. Am vazut si emisiuni gandite bine, pierdeai acolo o ora sau doua dar erai multumit cu minciuna bine impachetata, scenariu frumos. Si te gandesti ca in situatia in care e PROtv acum ar face orice numa’ sa isi mentina telespectatorii (si aia in scadere drastica) multumiti. Dar, cel putin de data asta, in loc sa fie fericiti ca se mai uita cineva la ei, parca ne-au luat si peste picior.

Motivele pentru care zic asta sunt muuulte, dar punctez un top 5:

1. Ferma am vazut-o, da’ unde au fost vedetele? Hai sa zicem ca am eu high standards dar totusi, daca aduci nevasta gimnastului in emisiune nu se cheama ca ai adus o vedeta! Nici macar nu e aia batuta!

2. Nu au avut curent electric (cica), dar au avut in permanenta o tona de reflectoare pe ei. Magie? Eu una cand am auzit reclamele care anuntau chestia asta inainte sa inceapa emisiunea, chiar ma asteptam sa ii vad p’aia cu lumanari, lumanarici, candele, festile….(mai adugati si voi in lista asta..). Si cand colo, ce sa vezi? Pana si ziua era mai lumina in camere decat afara sub ceru’ liber! Va zic eu, magie!

3. Regim strict, dar mereu fumau tigari. Wait, don’t tell me, si le faceau din fan si alte balarii, nu? Luand-o si pe explicatiile mai putin plauzibile pe care le-au mai dat, cica ar fi introdus in ferma produse din afara. Ok, bine, au introdus nu stiu ce si au fost sanctionati. Dar tot vad imagini cu ei barfind la o tigara. Pai si sanctiunea?

4. Chestiile dreptunghiulare care se mai vedeau prin buzunarele concurentilor sigur nu erau telefoane! Isi cioplisera ei din lemn un substitut sa nu se simta goi, nu-i asa?

Am mentionat pana acum numai vrajeli cu care ne iau pe noi de prosti, hai sa facem abstractie de ele pentru cateva clipe si sa ne gandim la egalitatea intre concurenti:

5. Cum e corect sa castige ala care a venit ultimu’? Pai puteam sa intru si eu, de exemplu, cea mai nepregatita fizic persoana posibila, in ultima saptamana (ca sa nu zic ultima zi) si catigam! In conditiile in care jocul chiar era pe bune, da, castigam, pentru ca eram ok, atat psihic, cat si fizic, ca doar n-am fost intr-o competitie acerba in care sa muncesc de dimineata pana seara, sa mananc putin si sa dorm si mai putin, totul intr-o atmosfera super tensionata!

6. bonus: Nici nu am vazut decalajul intre natura de la ferma si natura din juru’ nostru! Chiar nu ma incalzea cu nimic ca imi spuneau ca imaginile alea sunt chiar de azi, as fi preferat de 1000 de ori sa imi spuna ca-s de saptamana trecuta, as fi apreciat onestitatea. Serios!

7. bonus bonus: Chiar asa, de ce se bat vedetele mai nou pe premii in bani? Parca pe vremuri era altfel….zic si eu.

Totul e bine cand se termina cu bine!

Nu imi schimb parerea, dar macar pot aprecia gestul de a dona jumate din premiu catre MagiCamp. Ei chiar au nevoie de tot ajutorul nostru, al tuturor!

5 lucruri pe care trebuie sa le stii inainte sa mergi la piesele Teatrului Evreiesc

Trebuie sa incep cu aceeasi precizare adresata celor care nu ma cunosc (voi, finii cunoscatori sariti la urmatorul paragraf): Nu sunt deloc straina teatrului, ai mei m-au dus la teatru inca de cand eram foarte mica, atat de mica incat nici nu vedeam de balustrada balconului, atat de mica incat ai mei veneau cu biscuiti dupa ei sa hraneasca copilu’ in timpul pieselor (let’s blame that on age, ok?). Nu stiu sa fi ratat prea multe premiere la Odeon, abia pe la sfarsitul liceului am inceput sa trag chiulul din ce in ce mai rau, dar am compensat cu participarea la tot felul de proiecte de teatru independent, fie ca mesteream ceva pe acolo, fie ca invitat.

1. Ieri v-am spus primul si poate cel mai important lucru pe care trebuie sa il stiti despre Teatrul Evreiesc de Stat, si anume faptul ca multe din spectacolele lor se tin la Teatrul Mic (str. Constantin Mille nr.16), care nu e tot acolo unde e Teatrul Foarte Mic (Bd, Carol, nr. 21).

O sa continuu povestea inceputa ieri (desi merge mult mai greu fara cateva Cosmo-uri la bord) si am sa va spun si un alt lucru important la care trebuie sa va asteptati de la o piesa a Teatrului Evreiesc, lucru pe care il banuiam de cum am primit invitatiile, dar pe care nu l-am spus printeselor.

De cum ne-am asezat pe scaune a si inceput piesa, pesemne ca ne asteptau. Oamenii de acolo mi-au lasat impresia de one big happy family. Toata lumea se stia cu toata lumea, se salutau, vorbeau, se bucurau ca se revad. Imi place sa cred ca s-a creat o comunitate a celor care merg la piese Teatrului Evreiesc si probabil se zvoniste in ziua aceea ca vor veni niste necunoscuti. Nu cred ca se asteptasera la asa creaturi dubioase ca noi.

Gong, bezna si lumina unei lumanari, apoi se aprinde un reflector, vedem personajul principal, Teibale, care citea linistita, mai apar doua personaje si incep dialogul. Bai baiete si incep sa vorbeasca, soc si groaza. Undeva sus, dar suuus sus, cam pe unde sta prinsa cortina in timpul unei piese, suuus, da, asa cam pe tavan, titrarea in limba romana! Si iar ma loveste, baaai eu am mai fost aici d-aia stiam ca trebuie sa stai sa citesti piesa (if you must know, inca nu stiu cand, cum si de ce am mai fost la Teatrul Mic la o piesa de-a Teatrului Evreiesc). Dupa vreo 10 minute de auzit discutii de pe scena si citit text pe tavan, ne uitam una la alta, „bai…asta suna a germana. Nu e dubios?”.

2. Unele piese ale Teatrului Evreiesc sunt in limba idis, care este de fapt un dialect sudic al limbii germane, vorbit de aproximativ 3.000.000 de evrei in toata lumea.

Numai noi speram sa se joace in romana, dar ne miram ca nu e in ebraica…pentru ca e in idis!

3. E ca la film, ai subtitrare!

4. Unlike the movies, iti dai seama brusc ca trebuie sa faci o alegere: ori intelegi tot textul (dar nu ai nici cea mai vaga idee ce s-a intamplat pe scena), ori te uiti la jocul actorilor (si incepi sa iti dai cu presupusul ce naiba zic aia acolo, in which case s-ar putea sa te distrezi prea tare si sa fii dat afara din sala).

5. Nu te astepta la subiecte usoare, jucate mult prea teatral. Chiar daca nu am inteles nimic (din ce spuneau 🙂 ), jocul actorilor mi s-a parut foarte curat si natural, iar tema era din categoria deep deep, zice-se ca piesa propune o viziune moderna despre cel mai temut dintre demoni: demonul interior al fiintei umane. Dar cand alergi (cu ochii) sa prinzi si cateva cuvinte din subtitrare si apoi fugi (cu ochii) sa vezi ce fac aia pe scena totul pare un fel de Inception cu Titanic si Spiderman.

Two Cosmos later…da, incep sa inteleg ce a vrut sa zica poetul. Am pus cap la cap ce am citit pe tavan, am adugat ce am vazut pe scena, plus ce recenzii am mai citit pe net si gata momentu’ „aaa, era ta-su ma!”.

Acestea fiind zise, sper sa nu va fi descurajat, eu chiar va recomand sa mergeti macar la o piesa a Teatrului Evreiesc. And don’t go for the easy ones! Incercati subtitrarea de la teatru!

5 lucruri pe care trebuie sa le stii inainte sa mergi la piesele Teatrului Evreiesc (partea 1)

Trebuie sa incep cu urmatoarea precizare adresata celor care nu ma cunosc (voi, finii cunoscatori sariti la urmatorul paragraf): Nu sunt deloc straina teatrului, ai mei m-au dus la teatru inca de cand eram foarte mica, atat de mica incat nici nu vedeam de balustrada balconului, atat de mica incat ai mei veneau cu biscuiti dupa ei sa hraneasca copilu’ in timpul pieselor (let’s blame that on age, ok?). Nu stiu sa fi ratat prea multe premiere la Odeon, abia pe la sfarsitul liceului am inceput sa trag chiulul din ce in ce mai rau, dar am compensat cu participarea la tot felul de proiecte de teatru independent, fie ca mesteream ceva pe acolo, fie ca invitat.

Acestea fiind zise, sa va povestesc cat de epica am fost azi.

Am avut invitatii la piesa „Teibale si demonul ei” la Teatru Evreisc. Pe invitatii scria data, ora si locatia: Teatrul Mic…mai sa fie..parca era la evreiesc. Verific la ei pe site si chiar asa era, apoi mi-am amintit ca au ceva probleme la sediul lor si au fost nevoiti sa isi mute spectacolele in alte parti. Bineee.

Google -> teatrul mic

Pentru ca, nu-i asa, chiar daca stii ceva e mai bine sa il intrebi si pe Google. Apare harta, zbuf, Bd. Carol. Zic „a bun, just as I thought!”.

Si ajungem noi ca printesele cu chiar 15 minute mai devreme  la …. Teatrul Foarte Mic, unde altundeva?

In our defence, informatiile de acolo sunt foarte confuze, ai casa de bilete si a lu’ ala mic si a lu’ ala foarte mic, ai un calendar pentru ambele teatre, deci cumva dintotdeauna am presupus ca acolo e si sediul Teatrului Mic si sediul Teatrului Foarte Mic, si cand mai pune si Google bulina acolo…deja stii mai bine decat portarul!

Teatrul Mic sau Foarte Mic

Si intra printesele pe usa pe care, ce-i drept, scria Teatrul Foarte Mic, se uita in stanga, nimeni, doar un tv singuratic care vorbea cu peretii, se uita in dreapta, o usa inchisa, dupa 10 trepte urcate (sunt numerotate, asta stiam de mai demult) dam de o gramada de pliante cu piese, nu si asta la care aveam invitatii, normal. Imi amintesc brusc ca ultima oara cand am avut spectacol cu PETEC (check us out) urcam la etajul unu si acolo e sala, urcam si acum, dar cu cat mai urcai o treapta cu atat se facea mai bezna, chiar si asa, nu ne-am dat batute! In sala recuzita pe scaune! Ok, deci nu e aici.

Coboram, mai inspectam putin prin zona tv-ului, care apropo inca vorbea de unu’ singur, in speranta ca ne-o fi auzit cineva si vine sa vada ce-i cu toata agitatia, dar nu! Probabil fusese o poveste de adormit copiii inainte la tv si toate vietatile din cladire picasera in visare…sau poate au fugit sa caute Teatrul Mic…

Iesim si incepem sa inconjuram cladirea (ca niste babe evlavioase si pline de sperante, I might add), pentru ca nu-i asa, sigur, dar sigur sigur, are o alta intrare! Am banuit ca nu e o intrare secreta prin magazinul cu orice la 13lei, asa ca ne-am intors la usa magica. La un semn, toate telefoanele pe Google. In momentul ala, ne abordeaza alte doua printese, care ce-or fi zis „hai sa le intrebam p’astea ca se vede ca sunt pricepute”. Senzational! Da, cautau si ele tot Teatrul Mic! Si cum munca in echipa ruleaza, am descoperit ca e pe strada cu Controlu’. Si uite asa am marit noi grupul de printese si am pornit spre ADEVARATUL Teatru Mic!

Eram sa ratam si Teatrul Mic, momentan plin de schele, inconjurat de moloz, noroc ca mai erau niste doamne care animau peisajul prin zona unde era usa (probabil hostesse sau cliente false :)) ).

Asadar, primul, si poate cel mai important lucru pe care trebuie sa il stiti despre Teatrul Evreiesc de Stat, este ca multe din spectacolele lor se tin la Teatrul Mic (str. Constantin Mille nr.16), care nu e tot acolo unde e Teatrul Foarte Mic (Bd, Carol, nr. 21). 

Culmea e ca odata ce am intrat in sala mi-am dat seama ca am mai fost si acolo, dar iata cum trec orele si eu tot nu imi amintesc cand si cu ce ocazie….

-to be continued-