Si iata-ma pe mine in Gara de Nord, luni dimineata, buimaca (cel putin) dupa nici nu mai stiu cate zile petrecute in Vama Veche (au fost 4? Sau 5?).

Ajung la ghiseu: “Doua bilete la Buzau, va rog”.
Imi da o hartie si imi cere banii pentru cat stiam ca trebuie sa fie ambele bilete. Cand sa ma infig in tanti, vad ca, desi arata ca un bilet clasic de tren, scria ca-s doua locuri. M-am linistit.
Apoi imi pica ochii pe mesajul de pe bilet: “Drum bun…in viata!”.
M-a busit un ras de am reusit sa ma trezesc si pe mine si toti homeless-ii din gara!
Era prima data cand mergeam cu o companie privata si nu cu cfr-ul…

Vine si Ira, ne urcam in tren si simt asa cum pasesc usor in trecut sau in ceva univers paralel. Vagonul nu arata nici a tren, nici a metrou, nici a ceva ce mai vazusem pana acum. Dar era interesant, curat si liber, so it’s ok.

Cu cat ne apropiam mai mult de Buzau cu atat ploaia ne batea mai tare in geam. La Buzau turna efectiv cu galeata! Aveam umbrela la mine, as fi putut sa o deschid, dar n-avea sens…water everywhere!
Prin ploaie si vant nebun vad ca pe tren scria ceva…
Scria “veni, vidi, vici – vade mecum”

EPIC!!!

Si acum rezumat:
Dupa o saptamana petrecuta in Buzau nu stiu cum sa descriu orasul asta, altfel decat INTERESANT!

Sa o luam pe rand:

Cladiri & stuff
Centrul orasului si partea sa veche arata chiar fain! In mijlocul lor troneaza elegant Palatul Comunal, adica Primaria orasului. Tot pe acolo sunt si alte cladiri cu o arhitectura super faina, care functioneaza acum ca magazine si magazinase.
In tot peisajul asta incarcat de instorie ce simtiti ca lipseste? Evident, un mall! Vin-a-vis de superba cladire a primariei sta mandru un cub mare si gri, dap, chiar el,  mall-ul!

Masinutele galbene
Orice taxi avea scaunele tapitate cu material d-ala de canapea de pe vremuri, tepos, bej-jegos si inflorat, cusut de mana frumos si cu rabdare peste tapiteria clasica si boring de Logan. Soferii cred ca erau alesi pe criterii muzicale. La interviu as putea jura ca erau intrebati ce muzica asculta. Daca raspunsul nu era din zona populara-Mirabela Dauer-mai-ziceti-si-voi-niste-d-astia probabil se loveau de mesajul “multumim. Te sunam noi”. Altfel, oameni chiar de treaba. Unde mai pui ca taxiul e ieftin! Chiar daca tariful este mai mare decat in Bucuresti, cursele sunt scurte, drept urmare cu 10 lei dai o tura de oras si va mai raman bani si sa va imprieteniti la un picnic pe capota Loganului.

Cea mai tare chestie mi s-a parut un lucru considerat de toti buzoienii normalitate!
Sun la o companie de taxi:
“Buna ziua! Vreau si eu o masina la adresa…”
“Bine. Va trimit. La revedere”

WTF just happened?
Am ramas perplexa. Ma holbam la telefon, asteptand sa ma sune inapoi, asteptand continuarea, asteptand…nu stiu…ceva! Nu pentru mult timp though, pentru ca in nici 5 minutele a rasarit de dupa colt taxiul! Cu scaunele tapitate, evident! Cu ceva Dolanescu in boxe, evident!
Deci, sa recapitulam:
Am zis ca vreau un taxi, mi-a zis bine si masina a venit imediat!
Niciun “asteptati”, moment in care intra un superb cantecel dar tu parca auzi conversatia din statie. Ea, pe o voce infundata “masina la …., langa mega image”, el confirma, ea “bine 258” si opreste cantecelul spunand in viteza si cu economie de litere “in 7 mnte vne 258”, zdrag telefonu!
WOW!

Food
Bai nene, oamenii astia, buzoienii, dupa ce ca sunt aproape de munte, ca au super peisaje la o aruncatura de bat, ca au un oras verde si frumos, ca au dealurile pline de vie si nu-ti ajung degetele de la maini si de la picioare sa numeri cramele din apropierea ta … se bucura si de restaurante cu mancare super buna, in portii gigantice, la preturi chiar mici! Cum sa dai mah pe o portie gigantica de paste 17-20lei? Pe o pizza enorma plina cu chestii pana in 20lei? Intr-o seara am comandat snitzel de porc cu cartofi prajiti, imi era foame, foarte foame. Am primit 2 bucati imense de carne si un munte de cartofi prajiti cu un munte si mai mare de branza rasa. Undeva la jumatea portiei am crezut ca explodez. 18lei! Beck’s, sticla de 0.5, 7 lei!

Oamenii
Si probabil pentru ca au preturile asa mici, oamenii sunt si extrem de binevoitori!
De exemplu, intr-o seara am zis sa vizitez si eu toaleta unui restaurant. Ajung in fata usii corespunzatoare, apas pe clanta, incuiat. Din toaleta se aude o voce: “Imediat!”, “Ok”, zic.
Hai ca bude mici, dintr-o singura incapere gen, avem si noi in Bucuresti, no biggie. Ma apuc sa sprijin un perete.
Aud ca trage apa.
Apoi descuie usa, o deschide larg si da drumu la apa de la chiuveta. Incepe sa se spele pe maini.
M-am gandit ca o fi mai paranoica de fel si nu poate sa faca shushu decat daca incuie doua randuri de usi.
Dar totusi nu indrazneam sa pasesc inauntru, am continuat sa sprijin peretele.
Apoi zice “hai, poti sa intri ca ma mai spal putin pe maini si plec!”.
Nah, acum daca m-a invitat…
Bag ochii pe usa….da frate, buda si chiuveta in singura camera care era toatela!
“Eh, las, termina tu ce ai de facut acolo, ca nu e graba la mine”, zic.

O.o

Prietenoasa, prietenoasa, dar am si eu niste limite…

On that note, it’s time to end this post!